Archive for January, 2011

Azi, la Curtea de Apel Cluj, s-a stabilit un nou termen, 11 februarie, în dosarul în care Arpad Paszkany este acuzat de şantaj “organizat”. Foarte ciudat. Se grăbesc tare judecătorii şi au cerut aducerea cu mandat a părţii vătămate, Iuliu Dascălu, peste nici două săptămâni. Se agită Arpi să scape de dosar. Dacă îi pică Boc din funcţie, e mâncat. Conform siteului ftr.ro, AICI, Paszkany a declarat că este “cetăţean model”. Ce chestie… Amanta, Anamaria Feher, a încercat o carieră de model şi n-a reuşit decât să ia nişte bare-n braţe. Paszkany a cotizat la PDL şi este şi “cinstit”, şi “model”. Cred că de aceea stă, cu el, piţipoanca, din raţiuni intime de muiere complexată. Nu că i-ar păpa banii… Îl modelează pe preacinstitul şi se bucură sublim.

I-am văzut zilele trecute la TV pe Arpi şi Muri. Nu par veseli deloc. Patronul a tot jucat politică la două capete şi i-a ieşit. A avut noroc, a trişat, a plusat potul, a jucat pe-o mână cu câte unul… Paszkany s-a văzut campion, cu ditamai grămada de bani în faţă şi şi-a luat dansatoare în braţe. N-a mai fost atent la joc. Dansatoarea o vedeţi AICI, în Libertatea de azi, cum trage cu ochiul la vilele lui Arpi. Era ceva mai urâtă, decât acum când Arpi îi plăteşte stilişti, modişti şi ce-i trece ei prin neglijeul minţii neglijate. Este şi mai odihnită acum, pentru că Pazkany nu este “clienţi”, ci client, adică numai unul. Suficient pentru Kinga, nevastă-sa, să se supere, împreună cu tata socru. Mie nu mi-ar plăcea să iubesc o dansatoare la bară. Aş vedea, în jurul meu, numai amanţi ai nevestei: ţevi, profile, oţel-beton, sârme… M-aş simţi ca un drod. În fine, fiecare cu piticii lui. Lui Arpi, îmbrăţişările calde i-au adormit, complet, simţurile şi mintea. L-a lăsat pe Muri să facă şi să aranjeze cărţile. Dar lui Buliu, dacă nu sunt banii lui, nu îi stă capul. S-au prins ceilalţi jucători că lui ArpiX îi plac cacealmalele. Şi au comandat un lăutar, îmbrăcat în lână imobiliară, pe JijiX. Ce de ornitorix, în fotbalul românesc… De două zile, Becali le cântă porumbeilor Arpi şi Anamaria, cu ciocul în creştet, melodia: “CFR, DNA, CFR, DNA”. A ajuns hit la TV şi în ziare. De exemplu AICI. Şi mai e ceva. Arpi trişa pentru că avea oamenii lui la “camerele de supraveghere”, alea care spionează circul în lume. Dar spionii s-au supărat şi ei. Arpi le-a pus şefi. Pe Traian şi Emil, care le-au tăiat din drepturi şi i-au speriat la “pensii”. Apoi Paszkany a adus, printre ei, alţi spioni, cu filet pe stânga şi cu limbă străină, ceea ce le-a dat de lucru în plus. Nu mai au timp spionii, de propriile afaceri. Pazkany crede că mai are o carte tare în mânecă: asul de UDMR, Eckstein. Numai că s-ar putea ca acest as să devină păcălici. UDMR e cam disperat, după cum se vede şi cere prag electoral de trei la sută. Altă cacealma, pe faţă… De aceea, nu sunt ei prea veseli în ultima vreme. S-a prins lumea, cum şi ce “joacă”.

Adrian Cinpoeru

Încă una, plus “anexe”, de citit musai. În Gazeta de Cluj, AICI, este vorba de un poliţist, criminal organizat, pe bune. Se pare că îi scria şi în fişa postului. “Radu Pintilie, ofiţer BCCOA, organiza lovituri “la pont” pentru liderul unei grupări infracţionale din Cluj”. Adică ştia unde se fura ceva şi trimitea interlopul agreat, să fure de la hoţi. Exact ca în filmele mafiote. Pornind de la stenograma redată în articol, a unei convorbiri dintre poliţist şi interlop şi de la prezumţia de nevinovăţie, avocaţii pot pregăti apărarea.

Iată dialogul şi interpretarea pe care o vor da avocaţii. Judecătorii vor asculta cu atenţie şi îl vor achita pe poliţist. Conducerea MAI îl va înainta în grad.
28 OCTOMBRIE 2010
Poliţist Pintilie Radu: Da’ el avea ceva, avea ceva, cred ca …
Complicele Vancea Ovidiu: Asta chiar nu stiu …
P.R.: Ceva lunete, ei, ca …
V.O.: Fraierul ala… si cum…

(Avocatul poliţistului Pintilie: Onorată instanţă este vorba, evident, despre un fraier care şi-a cumpărat lunete să se uite la lună şi la stele. A luat 2000 de bucăţi să privescă, prin toate deodată, la constelaţia Berbecilor din Poliţie.
Judecător: Se consemnează.)

P.R.: Nu stiu ce fel de lunete or fi, da’, apoi, nu stiu ce lunete o furat, nu stiu de pe unde…
V.O.: Ie?
P.R.: Cred ca-s lunete de astea de arma. Si vor sa le vanda si cred ca l-a combinat pe asta, l-a scos… nu stiu. Da’ cert ii ca, asa am inteles, ca a plecat, de aia zic, atuncea, sa nu-mi mai fac drumuri pe acolo.

(Avocat poliţist: Doamnă judecător, luneta lunară este o armă foarte periculoasă pentru ochiul privitorului. O armă care, dacă nu te omoară, te îmbolnăveşte grav. În literatura de specialitate oftamologică, boala se numeşte „lunatic”.
Judecător: De unde ştiţi?
Avocat: Din halucinaţiile mele.
Judecător: Să se consemneze.)

29 OCTOMBRIE 2010
Pintilie Radu: Da, au multe! Vreo 200! O dat lovitura nu stiu unde, iara, Chioru!
Vancea Ovidiu: No, ma.
(Avocat: Cer să se consemneze că era vorba de martorul Chioru, lunatic atins de boală, care şi-a aplicat o lovitură în ochi. E în sală, cel cu pansamente sub sprâncene. Chioru’ dă, şi tu, din mână să te vadă instanţa! Băăăă, nu în jandarmi, bezmeticule! )

P.R.: Trebe facut! Sa facem niste bani, noi, nu ei. Da-i in jele de..!
V.O.: Macar unde-s? Aicea sau acolo?
P.R.: Ma, cica acum pregatesc locul sa le duca!
V.O.: Da-s aicea in tara?
P.R.: Aicea, aicea! Da! Is 200 sau 2.000 de bucati?
V.O.: Ce-i mai frumos decat sa iei de la hoti.

(Avocat: Domnule preşedinte este vorba de familia Hoţ, soţii Tirat şi Ciordeala, care au un angros de instrumente optice ieftine, „Trag o geană SA”. Clientul meu vroia să le achiziţioneze şi să le vândă apoi prin firma soţiei sale, „Pleoapă peste cataractă SRL”
Judecător: Interesant, la şedinţa următoare vreau dovada pliant cu oferta de ochelari de soare pe nas de jamaican şi biletele de trimitere la oftamologie, prin Bahamas.)

P.R.: Ie, ca nu te intreaba nimeni nimic.
V.O.: Dar nu au nici unde sa se planga.
P.R.: Dara nu depun plangere! Da’, cica-s lunete de-astea de arma…
V.O.: Da’ alea, alea, alea nu-s bagate la…
P.R.: Nu, nu-s sub control.
V.O.: Ca sa stiu! Sa nu trezesc.
P.R.: Nu-s, nu-s, ma! Nu, nu, nu. Da-i in p.., sa-i stropsim, sa le luam! Noi facem bani, nu ei.

(Avocat: Să se consemneze că, între timp, lunetele au obţinut avizul organelor de control.)

9 NOIEMBRIE 2010
Pintilie Radu: Aici, pana la urma, am o chestie personal cu el si pana nu il vad jos nu ma voi opri. Cred ca nu mi-am folosit nici… 30% din capacitati. Da’, daca el vrea, pot sa-i arat ce pot, ii arat eu lui.
Vancea Ovidiu: Stiu ce zici, sunt de acord cu tine.

(Avocat: Este vorba despre crunta luptă capitalistă, pentru întâietate pe piaţa de instrumente optice din Cluj. Clientul meu îi explică interlocutorului, că soţia lui va majora capitalul cu 70 la sută, în vederea operaţiunilor comerciale de acaparare a unui segment important de piaţă.
Judecător: Da. E clar. Se achită inculpatul. Să se aducă oferta de ochelari şi biletele, ca să le anexez la cererea de concediu medical.)

Vacanţe plăcute!

Prima parte AICI. Unde am explicat că actualul club ar trebui să se numească KAC- VASAS- CFR şi am arătat rădăcinile hothyste ale grupării. M-au înjurat şi chiar m-au ameninţat voalat, la comentarii. OK. Dar pe pagina Wikipedia, unul dintre ei, mai bine informat, scrie exact ce scriam eu. Mai pune de la el, partea cu KVSC şi istoria postbelică, despre care vom vorbi altădată. Ia, priviţi.

 

Aşa. Scriam eu că au rădăcini horthyste prin KAC (Koloszvari AC) şi FERAR (românescul de la VASAS)? Scriam. Şi atunci, de ce înjură, dacă sunt trecute în istoric, chiar şi pe acela de pe wikipedia? Stă acolo de luni de zile, pentru că unul mai documentat a scris adevărul. Înjură fiindcă horthyiştii sunt de mai multe feluri. Prima categorie. Ăia care ştiu tot, dar le place că sunt horthyşti şi tac, pentru ca să-i prostească  pe alţii şi să fie mai mulţi la număr. De exemplu, Arpi, care nu îi spune adevărul lui Mureşan şi omul trăieşte în ceaţă deasă. Nu, nu cred că îşi poate da singur seama şi că minte şi el… A doua categorie. Aceia care ştiu o parte din adevăr, dar nu sunt curioşi să afle mai mult, pentru că, pur şi simplu, ţin cu CFR. A treia. Nenorociţii care nu ştiu nimic decât să dea din măsele, să îi pape sandwichurile lui Arpi şi să înjure p-aci şi pe unde primesc ordine. Să continuăm. Să nu uit. Culorile lor nu sunt alb-vişiniu, cum cred ei, ci vişiniu-negru-alb, cum arătat AICI, pe bază de documente.

În Clujeanul din 6 septembrie 2004, a apărut primul articol pe care l-am citit eu, despre noua istorie a KAC VASAS CFR. Ei îi spun, aiurea, KVSC, dar o să revenim, pentru că e distractiv. Mai exact primul articol despre aşa zisele dovezi istorice ale existenţei clubului. Aşteptam să apară şi alte “dovezi”, dar Muri a scos cartea cu istoria clubului, de pe piaţă, pentru că a recunoscut că a participat la meciuri trucate. A băgat-o la bisturiu şi operaţie estetică. Eu am păstrat articolul din Clujeanul, alături de volumul “Aventurile baronului Munchhausen”, celebrul mincinos, pentru că în viaţă nu se întâmplă, de multe ori, să rişti să te prăpădeşti de râs. Am regăsit articolul AICI. Dacă nu vreţi să riscaţi, citiţi-l când sunteţi foarte trişti. Eu voi extrage pasaje.

“Actorul Madarasz Lorand deţine două fotografii din 1911 cu jucătorii echipei Kolozsvari Vasutas Sport Club, care evolua în prima divizie din Ungaria. Potrivit istoricului Gheorghe I. Bodea, KVSC este strămoşul actualei divizionare A CFR Ecomax… Madarasz a găsit preţioasele fotografii în ghena unui imobil din Piaţa Muzeului, unde locuia bunica sa. Vecinii mai în vârstă aruncaseră la coş obiecte vechi şi câteva poze. Printre instantanee ale Clujului de odinioară, el a găsit şi cele două fotografii cu echipa de fotbal Koloszvari Vasutas Sport Club (KVSC), ambele datând din 1911. “

Aşadar, unul Madarasz Lorand, de profesie căutător prin gunoaie (ghenă- loc unde se aruncă gunoiul menajer), în timpul liber actor, era la locul de muncă, în Piaţa Muzeului. Păi, măi, Lorand, mai încolo sunt zidurile cetăţii, dezvelite de Funar. De ce nu ai căutat acolo, scormoneală? Poate găseai scalpul lui Attila şi îi completai coafura lui Arpi. Bigudiuri îţi făceam eu rost. În articol zice că nu a identificat jucătorii din poza cu honvezi mustăcioşi. Poate erau extratereştrii. OZN-euri erau. Păi dacă nu le ştii nici numele, de unde ştii că erau KVSC-işti? Ai vorbit cu ei, paranormalule? Scrie undeva? Că nu se vede nicăieri. Cică, aşa arată predecesorii lui Anca, Toma şi Oncică (scrie sub poză). Le-ai făcut ADN-ul, geneticianule? Şi care e “predecesorul” lui Mureşan? Ăla din stânga sus, care ţine în mână un chipiu? Erau miliţieni p-atunci? Strămoşul lui Arpi e clar care este. Acela din rândul de sus care are mâna băgată în buzunarul vecinului. Mă, Lorand, “bunicul” tău, care îi? A, da, fotograful, de acolo ştii că sunt KVSC.  De ce s-a aruncat singur, la ghenă? După ce a găsit poza, actorul s-a extras din gunoi şi s-a dus la Arpi, fotografia fiind una dintre dovezile de mare valoare, care “confirmă” istoria reciclată a clubului. La Pata Rât cu voi, că vă place!

Să vedem. ce mai zice şi ce mai face Lorand.
“Am consultat mai mulţi specialişti, care m-au asigurat că sunt autentice. Sunt convins că sunt fotografii unicat, probabil cele mai vechi ale unei echipe de fotbal din România. Regret că nu am găsit şi fotografii cu Universitatea Cluj, formaţie la care ţin la fel de mult ca la CFR”, spune actorul.”

Eu mă bucur nespus, că nu ne aruncă nimeni la gunoi. Voi puteţi să mai scormoniţi, poate găsiţi şi CD-uri cu meciurile jucătorilor din poză. Cum nu erau CD-uri în 1911? Şi DVD-uri erau, dar nu am aflat noi, încă. Ne spune Lorand, imediat, unde sunt, în ce ghenă. Coincidenţă. Săpând la Polus, Paszkany a dat de unele dintre cele mai importante vestigii arheologice, tocmai când credea că este cel mai vechi din ţară. Nu vedeţi că vi le “întoarce” Şefu’ Mare? Lorand, care ţine la fel de mult cu “U”, în 2004, a ajuns… Aţi ghicit! Şeful galeriei KVSC, facţiunea ungurească a suporterilor din Gruia, în 2006. Adică, bufetierul care împarte sandwichurile lui Arpi Horthy. Ai dat pozele pe un pumn de măsline, Lori? Să mai adăugăm, că galeria KVSC este preferata patronului şi beneficiază astfel de o serie de avantaje, în comparaţie cu galeriile muritorilor de rând. Fiţi atenţi, la “suporterul” lui “U”, Lorand. Ce declară el, în “Cetăţeanul clujean”, din 23 iunie 2008, AICI.

Rep.: Cum cataloghezi cazul „valiza cu bani”?
Madarasz Lorand: E multă mizerie în fotbal, sunt extrem de multe interese de business, de grup aici. Iar primul care cultivă mizeria e primul oier al României. Aşa îi spunem noi lui Becali. Face orice să împingă Steaua în faţă. De aceea urăsc această echipă, pentru că nu joacă curat. Ar trebui să se cureţe mizeria asta , iar fotbalul să devină fair-play, aşa cum cere spiritul jocului.
Rep.: „U Cluj”?
Madarasz Lorand: Nu comentez. Ştii, e o vorbă la noi. În omul căzut la pământ nu mai dai. Dar, în spiritul de fair-play, le urez succes.

Gata. La pământ, nu mai ţine cu “U”, dar nu MAI dă în noi. Până atunci, în 2008, când  picasem în B, aţi dat vârtos?  Îţi ia Arpi salamul şi îţi dă coji de pâine la următoarea deplasare, după ce citeşte şi vede cine îl dă de gol. Sau face kolbasz- cârnaţi din tine şi nu vă mai trebuie steaguri la meciuri. Fluturaţi  mezelurile şi suflaţi în maţe.

Acum, să revenim la articolul din Clujeanul. Zice Paszkany:

 “CFR Cluj este cel mai vechi club din România. Acesta este principalul motiv pentru care am decis să nu renunţ la denumirea echipei, deşi actuala grupare nu prea mai are legături cu formaţia de altădată”.

La începutul articolului, spuneam că hothyştii sunt de mai multe feluri. Şi că Arpi ştie istoria adevărată, dar nu le-o spune celorlalţi. Uite că le-a şi spus-o, mai demult. Ar putea să le-o mai repete, din când, în când, dar îi place să fie Horthy şi să încerce să îi prostească pe toţi.

În final, două filmuleţe muzicale. Primul cu imnul KAC- VASAS- CFR, al doilea cu o interpretare a cântecului “Oh My Darling, Clementine.” (Îi mulţumesc lui Gelu Radu de la ucluj.ro, că mi-a amintit de asemănarea melodică.)
Alo, domnu’ Mureşan, ţi-a furat minerul imnul, dă-l în judecată, mama lui de plagiator de hăuleli groteşti ceferiste! Cum adică, e mai vechi cântecul lui, decât clubul vostru? Păi spune-i lui Lory să mai caute la locul de muncă. A căutat şi n-a găsit? Mă, da’ este un os antic la muzeu. Cred că e peroneul operat al strămoşului lui Traore. Vezi, cum îi creşti preţul? Zici că strămoşul lui este primul fotbalist din istorie şi a jucat la KVSC, împreună cu tata lui Decebal. Munhhausenilor!

Filmul şi plagiatul:

Clementine

IMN PLAGIAT

PARTEA III, CIORI VOPSITE ALB VIŞINIU

Adevărul : Divorțul murdar al lui Tokes Laszlo: infidelitățile pastorului-Casanova. AICI. (completări AICI)

Deci popa dezmăţatul are la palmares o serie lungă de victorii cu enoriaşele. Aflasem şi eu de la Dej, unde a activat, despre modul de lucru şi poziţiile reformate, în ceea ce priveşte pocăinţa. Vorba vine, pocăinţă. Bisericile Reformate nu practică spovedania, în forma ştiută de noi. În opinia dumnealor, popa nu poate ierta greşelile lumeşti. Doar Dumnezeu le iartă lor păcatele. Sper că mai ţin minte bine şi să nu greşesc, nu sunt teolog. Dar popa Tokes era ascultător de dureri şi confidenţe muiereşti. Bine, nu îşi pierdea el vremea cu femeile trecute, nici măcar cu alea coapte, că nu saliva la poveştile acestora. Glas inocent şi carne proaspătă îi trebuia lui Belzebuth. Să simtă cornul când împunge, mizerabilul. Tineret vroia, la coada lui spurcată. Povestea tipică era cam aşa. Veneau fetele la el, îi povesteau, el le asculta, diavolul. Le mai asculta, le analiza, le câştiga încrederea. Apoi le ameţea şi sărea călare pe ele. Nu îl încurca sutana, deloc. După aceea, le abandona, fiindcă venea alta la rând. Şi tot aşa… Femeile rămâneau traumatizate, după aceste experienţe şi povesteau. Dejul e un oraş mic, personajul a devenit important, după 1990, astfel că folclorul “reformat” s-a păstrat. Aşa a rămas el cunoscut, ca Popa Dracu’ şi Tauru’, în urbea de pe Someş. Nu vă aşteptaţi să dau nume, nu se cade… Au femeile nepoţi, acum. Dar am o întrebare de alba neagra, pentru Edith Tokes, care tocmai divorţează şi vrea să părăseaască iadul conjugal. Cu cine era, în mare amor, bărbat’su, când l-a luat? Cu prietena Tunde, cu verişoara Betty, sau cu sora, ooops, am uitat cum o cheamă. Sau cu toate trei? Păi dacă ai ştiut că este năbădoios în instrumentul muzical religios, orgie, pardon, orgă, de ce l-ai luat? Ai crezut că îşi pileşte coarnele şi apucăturile? Că nu mai dă din coadă? Rău ai crezut… Aş mai continua în ritmul ăsta dar mă duc să îmi fac nişte cruci. Apoi vă povestesc de alt popă ungur reformat.

Şogor sunt, şogor îmi zice

De ăsta mi-ar fi milă, dar nu merită. Se numeşte Sogor Csaba şi este europarlamentar. Înainte, a fost senator de Harghita. Mai înainte, a fost popă reformat, în acelaşi judeţ. Sogor este unul dintre cei mai radicali antiromâni. Când era senator şi-a pus doliu pe mână de Ziua Naţională a României, în timpul ceremoniilor din Parlament. În permanenţă face declaraţii şovine, pe unde îl apucă bâzdâbâcii şi, de aceea, nu mă pot abţine. Înainte să ajung eu la Miercurea Ciuc, în 2003, oraşul a fost zguduit de o oroare de poveste de dragoste. Pe scurt. Sogor era prieten bun cu Szondy Zoltan, ziarist la Hargita Nepe. Cel care scria că românii nu ar trebui să aibă Episcopie în Miercurea Ciuc şi că, de acolo, trebuie să dispară unităţile militare, SRI-ul şi toţi românii, în general. Făcea ordine, ca la el acasă, deşi reţin că era de prin Banat, parcă din Lugoj. În paranteză, Szondy a ajuns, în 2004, consilier local din partea Partidului Civic Maghiar. Şi în această calitate a folosit forţa convingerii, bătându-l măr pe un primar UDMR. Să revenim. Popa Sogor, din prietenie, l-a primit în casă pe Szondy. Din prietenie, i-a dat sume mari de bani împrumut. Ziaristul, din prietenie, i-a luat nevasta preotului şi a învăţat-o să scrie. Numai că muierea nu avea ce să scrie… Şi atunci au inventat o poveste adulterină, în mai multe capitole. Scrisul le lua mult şi muierea s-a mutat de-acasă. Şi au muncit ei, împreună, că de n-ar fi nu s-ar povesti… Sogor nu vedea ce compun ei, dar bănuia. Şi, atunci, s-a apucat de scris, la rândul lui. Popa şi-a stors creierii, dar mai mult decât o scrisoare deschisă nu a putut concepe. Bună şi aia. Îi spunea el, acolo, muierii, că o iubeşte. “hai, fă, acasă, că te iert”, “nu-i bai că eşti scriitoare”, “ioi, ioi, sufleţelul meu” etc. Scrisoarea a fost publicată, aţi ghicit, exact în ziarul Hargita Nepe, unde lucra Szondy. Îşi recupera omul muierea, de la locul de muncă al prietenului amant. Bine. A venit cumătra şogoriţă înapoi, pentru că popa e popă, cu ditamai veniturile şi Szondy era doar ziarist cu ditamai… no, înţelegeţi, talent. Io, acum, stau să mă gândesc. Pe listele electorale ale maghiarilor, câte doage lipsă trebuie să ai, ca să candidezi, cu sau fără sutană? Că îmi fac buletin de ungur şi, hop, pe listă. Cu orgile şi orgiile e mai lesne, decât cu program electoral. Pănă atunci, îmi mai fac nişte cruci cu toate picioarele, din faţă şi din spate.

PRIMA PARTE AICI.

Adevărul : Divorțul murdar al lui Tokes Laszlo: infidelitățile pastorului-Casanova. AICI.

Ioi, Ioi, Istenem! Mare, mare gredin lu’ Şefu. Aşa de mare că se întinde până în Parlamentul Europei. Noi avem un cioban, Becali, că suntem mai “mioritici”. Mai avem o fiică moştenitoare, Eba, că ne curge nepotismul în venă. Mă, da fraţii noştri vitregi de limbă şi religie au ales o curvă de popă, Tokes Laszlo, cu condicuţă. Domn’ Vadim, când o să mai vorbesc de tine, o să tac.

Eu m-am intersectat, de două ori, cu Tokes.
Prima oară. O dată cu amintirile dejenilor despre el, amintiri scoase direct din filmele porno cu “Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici pe creier de popă”. Era în 1999, când lucram la Ziarul de Cluj şi m-au trimis şefii, şase luni, la Dej. Nu am crezut, atunci, poveştile localnicilor. Mi se păreau inventate. În plus, “Ziarul” nu se preta la poveşti cu sutana suflecată şi cu dracu’ gol. Cum să fie un popă, fie el şi reformat, o ditamai rapandula masculină, mă întrebam? Uite, aşa! O să reiau episodul mai târziu, fiincă este cu “bulină roşie”. Mai amintesc, doar, că dejenii îi ziceau “tarurul” sau “dracul”. Despre unele din activităţile lui Tokes. am scris în “Reţeaua guvernatorului Paskany. Partea IV. AICI.

A doua oară l-am văzut în carne şi oase, pardon, în coarne şi copite, la Miercurea Ciuc.
Încep cu ultima întâmplare. În 5 iulie 2003, la Şumuleu, lângă Miercurea Ciuc, a avut loc un concert rock. A fost vorba de opera rock “Regele Ştefan” (despre aceasta AICI), compoziţie a unor artişti unguri. Imagini de la concertul de atunci, găsiţi AICI. Îmi place istoria, îmi place rockul, m-am dus. Cu o zi înainte, am fost la repetiţii cu un secui ca să îmi explice ce se cântă, ce se întâmplă. A doua zi, am luat un litru de votcă, cum îi stă bine rockerului, plus pe singurul român (de fapt, o “ea”) care a vrut să mă însoţească (e drept, nu cunoşteam prea mulţi) şi m-am dus pe muntele Şumuleu. Era înainte de păţania cu “Moarte românilor!” (am scris-o AICI), nu aveam “apăsări”, frici. Văzusem multe, deja, ca ziarist. Ne-am pornit spre munte, mai repede cu multe ore de începutul spectacolului. Era frumos, era vară, stăteam la soare. Credeam că se vor strânge câteva mii , hai zece mii de oameni. Şi au început să vină… Şi veneau…Puhoaie “năvălitoare”… Ei au spus că au fost 300.000, eu zic că au fost cam jumătate. Un munte de oameni, oricum. La concert au fost prezenţi, împreună cu “organistul la cazane”, Tokes, mai mulţi “muzicanţi” guvernamentali maghiari, inclusiv (sper că nu mă înşeală memoria) fratele premierului Orban Viktor. Nu am mai auzit alţi rockeri băutori de votcă şi vorbitori de limba română, în afară de noi, dar ne-am simţit bine. Am băut, am ascultat concertul. Nimeni, da’ nimeni, nu a avut treabă cu noi, deşi votca vorbea pe româneşte cam mult şi critic la adresa punerii în scenă. Dacă vă uitaţi, o să vedeţi unguri cowboy, îmbrăcaţi în jeanşi şi cămaşă albă călcată, în anul 1000, ceea ce pe noi ne-a amuzat teribil şi făceam glume. Spiritele s-au mai încins, spre final. La un moment dat, ca la un semn, aşa cam la 2-3000 de oameni, au apărut steaguri ale Ungariei şi a început să se scandeze: “Heya, heya Hungarya”. Mi-a fost clar, că era premeditată. I-am zis prietenei: “Hopa, că ăsta nu mai e rock, e propagandă, strângem pătura, lucrurile şi valea, la vale, că aşa n-are rost să mai stăm. Dacă li se pune pata, ăia suntem.” Nu a trebuit să plecăm. Agitatorii au strigat, un minut- două, dar secuii nu i-au luat în seamă. Concertul a continuat, iar la final s-a cântat “Imnul Secuilor”. Am găsit episodul pe youtube AICI, pentru cine e curios (este exact interpretarea de atunci). Cu durere spun, că aş dori ca să aud 150.000 de oameni, cântând aşa “Deşteaptă-te, române!”



Porcu’!

Trebuie adăugat, pentru cine nu cunoaşte, că majoritatea secuilor sunt catolici şi au rezistat, uneori eroic, încercărilor de convertire forţată la unitarism. De aceea, nu prea îi iubesc pe reformaţii, alde Tokes. Revenind, s-a terminat concertul şi lumea a pornit spre casă. De pe munte, pe puţinele căi de acces, marea de oameni se îndrepta cu greu spre Ciuc. Exact pe drumul îngust pe care coboram, la un moment dat, s-au auzit din spate strigăte răzleţe: “Tokes, Hungarya…” Mai multe maşini de lux şi-au croit drum printre oameni. Delegaţia maghiară şi SPP-ul însoţitor… În jurul unei maşini, vreo 7-8 tineri îşi agitau mâinile şi strigau. Pe geam era scos capul lui Tokes şi mâna necopitată, fluturând. Te-ai fi aşteptat să îi facă secuii cu mâna. Aş… Am auzit numai hohoteli de râs şi, chiar lângă mine, o femeie la vreo 35 de ani a arătat cu mâna spre popă şi a scăpat un “diszno!”, adică “porc”.

Este una dintre amintirile mele cele mai frumoase, din viaţa de ziarist. A fost rock, a fost istorie, au fost zeci de mii de oameni, veniţi la un spectacol, pe care propaganda ungurească nu i-a putut prosti. Am scris această postare, pentru ca prietenii mei care mă citesc să înţeleagă că secuiul nu e reprezentat de Garda Secuiască, despre care am scris AICI, sau de un popă dement precum Tokes.
Revin cu o povestioară sexoasă despre europarlamentar, mai târziu.

Sport.ro. Paszkany anunţă: Si CFR va juca pe Cluj Arena! Au fost aduse scaunele pentru băncile de rezerve, loje si tribune! AICI.

Este a doua oară când sport.ro dă aceaşi declaraţie, în decurs de o lună. Arpi nu are ce zice, fiindcă e sătulă lumea de el şi se repetă la nesfârşit. Până şi Becali e mai “creativ” şi a anunţat dezvăluiri incendiare despre CFR, Andone şi DNA Cluj. AICI. Ioi, Ioi, Arpi, oare ce lactate şi vişinate toarnă Gigi prin troacă? La sfârşitul anilor ’90, regretatul profesor Tomescu îi spunea lui Miron Cosma, “patron” la Jiul: “Se strânge laţul, Miroane!” S-a strâns rău, pentru că a fost închis. Se strânge laţul, Arpi? Încă, nu, până pică duetul marinarului pitic suprem? Şi cam cât crezi că mai rezistă?

Bănuiesc că horthystului îi ia nevasta, la divorţ, stadionul, pentru că se prea agită cu jucatul pe Cluj Arena. Credeam că din cuplul acesta contra naturii umane, Paszkany- Mureşan, Arpi e cel mai sănătos, dar nu e aşa. Mureşan are doctoriile, mai des, prin buzunare. El ştie că acolo e stadionul lui U şi a declarat-o, în interviu. AICI. Ştie şi că nu e locul lor pe noua arenă şi că prezenţa lor va crea “ostilitate”. Dar dacă Arpy Horty are în sânge, ca strămoşii lui, să intre în ţară străină şi apoi să spună că e a lui, de ce să nu intre pe stadioanele altora? Termină cu prostiile, Arpi! Nu mai tot o băga pe aia: “ Arena e făcută din banii clujenilor”. De când are dansatoare la bară, şi-a tras tanga prin circumvoluţiuni şi judecă prin şnur. Nu ţi-e ruşine, că ai obraz lung până la măsura exactă? Ai ţepuit, de la stat, vreo zece “stadioane”, ca valoare. Vezi-ţi, de ele!

 Arpi are, luni, înfăţişare în procesul de şantaj, denumit “Gazeta 2”, unde lucrurile sunt clare, dar Justiţia s-a făcut până acum că nu vede. Am explicat AICI. Astăzi, a apărut pe toate canalele şi în toate ziarele, probabil, pentru a-şi arăta muşchiul intim, spre intimidarea judecătorilor de la Curtea de Apel Cluj. Las-o baltă, Arpi! Nu o să joci cu KAC VASAS CFR, pe Cluj Arena, pentru simplul fapt că nu vei plăti chirie. Mai mult de 10000 de spectatori nu o să ai, veci, ori cu cine joci, în afară de “U”. Aşa că joci tur-retur, la noi, dacă vrei… Încă un an, doi, până nu mai are Băsescu putere şi până îţi ia muierea jumătate de avere. Apoi, joci în B, deşi cred că vă desfiinţaţi. Eşti gata, cu Vasasul tău, cu tot! Lasă prosteala asta de făcut imagine, pentru că ştie lumea cine eşti! Vezi, că asta cu divorţul e doar începutul… Când e să se aleagă praful…

Ziua de Cluj: Chestorul Popa, şeful Poliţiei Române, vrea să concedieze 7.000 de poliţişti. „Avem destui beţivi, nenorociţi, care nu au fost daţi afară”. AICI.

Proces verbal de contravenţie.

Întocmit de agent Vasilică Capdecretă de la Poliţia Cluj.

Contravenient: Liviu Popa, de profesie şeful meu suprem.

Descrierea faptelor: Contravenientul era, vineri 28 ianuarie 2011, la inaugurarea Centrului de pregătire şi cazare a poliţiei din Cluj. El se afla după consumarea unei importante cantităţi de Scopul… Scopul… (Da. L-am întrebat pe şefu’, încă o dată) Scopolamină, adică serul adevărului, că dacă iei o doză nu mai poţi minţi nimic. Ăsta e un fel de drog, că am luat o injecţie de la şefu’ şi, uite, îi fac amendă. Contravenientul a adus grave jigniri organelor, spunându-ne “beţivi”, “nenorociţi”, “râşii instituţiei”,”indisciplinaţi”, “sancţionaţi multiplu” şi “viitori şomeri”.

Amendă: Conform articolului de lege, privind infracţiunea de ultraj. Plus lovituri cu chipiul în asfalt, la Cotroceni, la javra ordinară, când se întoarce în Bucureşti.

Contravenientul declară: Băă, umplutură de curcan, te dau afară, morţii mă-tii. Mă amendezi? Dă scopolamina înapoi, roboucopule, că mi-e sete în venă să mai spun nişte adevăruri!

Martori: Toată presa din Cluj care s-a prăpădit de răs şi a semnat prin ziare.

Semnează: Viitor fost agent Vasilică Capdecretă, zis Francis Scopola.

Titlu din Jurnalul Naţional: “Eminescu, interzis în Miercurea Ciuc.Extremiştii din Garda Secuiască au declarat război străzii ce poartă numele poetului”. AICI. Găsiţi şi pe Napoca News, AICI.

Adicătelea, unguru’ a pornit luptele de stradă. Câţiva, cu furnici în scăfârlie, nu înţeleg cum şi în ce direcţie se citeşte un vers şi au pornit războiul cu lirica. Asta îmi aminteşte de un banc frumos, auzit când eram la Miercurea Ciuc.

Cică, un poliţist îl prinde pe un secui cu un camion de lemne furate.
– Bă, te-am prins, ai furat ca în codru, din codru, fratele românului! zice poliţistul. Te iert, dacă spui o poezie în româneşte.
(De… Poliţistul român s-a născut poet.)
– “Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea”, începe a recita secuiul, ca să-şi minimalizeze fapta.
– Mihai Eminescu.
– Nu. Verestoy Attila.
(De fapt, e “Moartea lui Fulger” de George Coşbuc, dar aşa e bancul, pentru că nici miliţianul nu trebuie să fie atât de cult. Iar “poetul” Verestoy, udemeristul, a ras pădurile din Harghita, de pe faţa Pământului.)

Cam aşa-i şi cu Csibi Barna, din Garda Secuiască. Omul are, în sfeclă, o mare confuzie de idei. Până le enumerăm, mi-am amintit de alt Csibi, Istvan. Fostul prieten (pentru că nu mai ţinem legătura) a fost închis de două ori. Nu a fost uşă de biserică, dar instituţiile statului şi-au bătut joc de el. L-au batjocorit, l-au abuzat, l-au umilit, după protocolul trădător dintre UDMR şi PSD, din 2004. Printre alte “vinovăţii”, udemeriştii îl urau de moarte, din motive etnice. Angaja români, de exemplu. Pe aceia pe care ziarul Kronika vroia să îi vadă morţi, prin împuşcare, în ianuarie 2004. Le dădea cazare şi mâncare, pentru că îi aducea de prin Moldova. Sponsoriza cărţi în limba română şi făcea donaţii tuturor instituţiilor româneşti, de la grădiniţe, până la Episcopia Ortodoxă. Omul ţinea mai mult la români, decât la cei de-un sânge cu el. Fusese crescut la o casă de copii şi, apoi, a absolvit Institutul de Marină. “Ungurii nu au făcut nimic pentru mine, Adi. Românii, da”, îmi zicea. Să vă mai povestesc una, ca să înţelegeţi.

Cum cântau ungurii “Aice este ţara meu”…

La începutul lui martie 2004, Csibi Istvan a făcut un chef cu angajaţii săi din Miercurea Ciuc. Mărţişor… Ziua Femeii… De fapt, cu şefii din firmele sale, care erau unguri în cea mai mare parte. Normal să fie aşa, din motive de dialog lesne, cu ungurii de pe la Finanţe şi alte inspectorate. S-a pilit Istvan şi le-a zis:
– Şi acum o să vă cânt melodia mea preferată.
Âia nu aveau curajul să spună că au ceardaşuri în repertoriu…
– Da, da, cântă, Istvan! l-au încurajat.
Şi a început să cânte:
-Aicea este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc
Aicea eu să mor aş vrea
Aicea vreau eu să trăiesc…

A terminat cântecul, schimbat puţin, din motive de identificare la locul “faptei” . Cel original e cu versul “Acolo este ţara mea”. A privit, la ceilalţi. Ungurii se uitau, la el, zâmbind politicos şi fals. Le plăceau versurile, cam cum îi place geamgiului să cadă pe spate. Românii, deja, cam ieşiseră din sală, la terminarea cântecului. Se abţineau cu greu să nu râdă de feţele colegilor maghiari.

După aceea, Csibi, dregându-şi glasul, le-a spus:
– Tudor Gheorge. Şi acum îl mai cântăm o dată, împreună, poate îl învăţaţi.
-Aice este ţara meu
Eş neamu meu cel rumunesc
Aice io se mor aş vre
Aice vreu eu se traieşte…

Corul mixt… Au cântat, după el, că dacă nu era vai de salariul lor pe o jumătate de an, pentru că Istvan nu glumea. Penalizarea preferată era de 50 la sută din leafă. În gând înjurau, în cap primeau melodice securi, în spate cuţite rimate, dar au cântat.
Vă spun ceva. Dacă nu îl terminau pe Istvan, celălalt Csibi, gărdaşul secui, nu îi făcea numele de râs.

Şi Adam a muşcat ungureşte din măr. De aceea i-a stat în gât.

Aşa am intrat pe siteul Gărzii Secuieşti. Măi, oameni buni, la ăştia le-a zburat mintea din colivie.
Chiar de la început, dintr-un vers blasfemic, înţelegem că Dumnezeu a creat, în prima zi, Ţinutul Secuiesc. Da. Exact… şi Adam şi Eva erau unguri de aceea este omenirea, aşa cum este. Am înţeles. Iar acum, urmaşii cuplului biblic s-au pornit să recucerească Pământul, după dreptul primului venit şi a proprietarului primordial. Baiul e că au început din centrul României…
Mai încolo, gărdaşii secui, dacă nu li s-a stricat tastatura, au făcut din PC tractor şi au luat-o pe arătură. Cică, există dovezi istorice că sunt în zonă de 6500 de ani. Au plecat s-au plimbat prin lume şi au revenit… E clar. Au săpat sub statuia cu hocheiştii din Miercurea Ciuc şi au găsit un puc din os de cap de secui. Bine. Ei mai au o teorie din care rezultă că sanscrita se inspiră din maghiară. Încă nu au descoperit că popoarele antice porneau la luptă strigând: “elore!” (Înainte), dar urmează…
După aceea, gărdaşul începe să românizeze populaţia. Si scrie că avuţia Ţinutului Secuiesc aparţine străinilor români. Aşa să fie… Numai Verestoy, de exemplu, care a pus mâna pe o grămadă prin ţepuiri repetate, trebuie să participe la alegeri pe listele lui Vadim. Dacă tot e român şi e urmaşul lui Dracula. Aşa ar fi corect. Iar încheierea ne lămureşte. Pentru ei România nu există, decât ca stat inamic. Cred că şi Paszkany, cu istoria lui  KAC-VASAS-CFR, are sânge de secui că prea le minte pro(st)fesionist.
Neamul ăsta de scriitori de basme istorice urăşte poezia, din adâncul sufletului. Recent, a avut loc un alt atac, asupra statuii lui Eminescu din Uzdin, Voivodina, Serbia. Eu tot pe unguri îi bănuiesc, pentru că sunt vreo 14 la sută în provincie, iar sârbii nu cred că sunt supăraţi pe noi, după episodul “Kosovo” . Şi, acum, spuneţi că nu avea dreptate Eminescu, prin tot ce a făcut şi a scris despre duşmanii românilor şi prostie, în general…

Eu am mai spus-o…  “Ultima soluţie, înc-o rezervaţie”. AICI

LIBERTATEA:  Arpad Paszkany, patronul lui CFR Cluj, a ales amanta! AICI

 Paszkany divorţează… Uite aşa, nu poţi să marchezi în toate campionatele şi ligile, fară să primeşti gol mare la buget, de la mândre. Acuma nu cred că îi dă, de bună voie, ceva din club la nevastă. Îmbătrâneşte şi când se satură de junioară şi vrea să fugă de-acasă, nu mai poate zice că merge la meci. Da’ e de văzut, pentru că KAC VASAS CFR s-ar putea să nu mai fie o întreprindere rentabilă, dacă va creşte U. Şi va creşte, precis, când vine acasă. Aşa că poate se leapădă de club, că îi ia muierea jumătate din avut. Ioi, Ioi, Arpi, Arpi, treci la calcule, matematicianule, că te-au prins muierile în offside cu mâna în conturi. Eu tot timpul am crezut că de-aia l-ai luat pe Muri, doctorul, pe lângă casă, să te consulte la sufleţel şi  ţeastă, din când, în când. Te-a consultat şi n-a zis nimic? Dă-l afară! Ce-i drept, îi faină aia tinerică cu şapca de oţefer pe cap. Şi io să fiu, în locul nevestei, aş fi gelos şi aş sluţi-o la cozoroc. Mă, da’ dacă îţi ia clubul, iar îi schimbă numele şi culorile? Cum o să-i zică? CFR PE DUCĂ? O să joace ăia din Gruia, îmbrăcaţi în rochie de divorţ cu volănaşe şi, dacă dau gol, ne arată portjartierul.

(update) Click scrie că Paszkany rămâne şi cu amanta şi cu averea, pentru că la nevastă nu îi trebuie partea.
Punem pariu? Mie nu îmi vine să cred că e prima femeie din lume, atât de bună, fraieră, miloasă şi mândră de înşelată ce a fost. În plus Click spune că Arpi se însoară în curând. Cum? Că încă nu e divorţat… Aşa că nu prea cred ce zic ei.

 

Titlu Napoca News: Guardia Oradea câştigă primul război cu CFR. AICI

“Joi, 27 ianuarie 2011, Guardia Oradea câstigă un prim pas important în bătălia cu CFR Cluj.Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a soluţionat petiţia înaintată de Guardia Oradea şi a catalogat drept act de discriminare decizia clubului CFR de a îngrădi accesul suporterilor dinamovişti pe stadionul din Gruia.”

 
Eu am scris şi o să mai scriu despre “Diversiunea hothystă CFR. Partea I AICI. Am scris şi o să mai scriu despre ce face Paszkany (AICI I, II, III, IV, în serial), pentru că dacă i-a cumpărat pe toţi, cu cadouri la partide, nu îl opreşte nimeni. Dar Arpy este egal Horty şi acum are şi actele necesare pentru identificare. Ce-a făcut Horthy ştie tot românul. În perioada în care Nord Vestul României a fost ocupat de unguri, după dictatul de la Viena din 1940, hortyştii au omorât, au schingiut şi i-au prigonit pe români. Peste o mie de români au murit, unii în chinuri groaznice. Sute de mii s-au refugiat, au trecut graniţa în Regat. Ce face Arpi e similar. Diferenţa este că nu are puterea lui Horthy. Încă. Deocamdată, face doar discriminări la el acasă în Gruia
(DE VAZUT-  http://vimeo.com/16275866 A fost odata in Transilvania…)

Episodul trebuie amintit, în toată splendoarea lui.
În 7 noiembrie 2010, la Cluj, trebuia să aibă loc meciul de Liga I, KAC VASAS CFR- Dinamo. A avut loc o bătaie de joc la adresa dinamoviştilor şi a românilor în general.  

În dimineaţa acelei zile, Arpi Horthy s-a trezit din somn. S-a uitat la muiere, dar avea chef de sodomizări în masă. S-a dus la budă, a stat pe ea, a conceput idei măreţe. S-a uitat în oglindă. Din oglindă se uita, la el, Horthy. S-a uns pe pleată şi şi-a verificat emailurile. I-a sărit în ochi emailul trimis lui Băsescu. Ăla care l-a făcut cetăţean cinstit. “Basescu e căpitan de vas fără flotă şi preşedinte cu pitici. Şi eu pot. Nu am flotă, am pitici. Sunt amiral! Sunt Horty!”. A pus mâna pe telefon, l-a sunat pe majordomul Mureşan, un fel de servitoare sicancă (Sic, sat unguresc furnizor de servitoare pentru Cluj).

– Me, Muri, trezit la tine ember de om ce este?
– Trezit, şefu. Ordin, şefu. Mânca-ţi-aş portofelul, pardon, din palmă, şefu!
– Me, auzi! Vine, azi, galeriul lu Dinam la meci. Nu laşi la ei a la nontru pe stadion meu!
– Cum să nu îi las, stăpâne? Au bilet.
– Me, Muri, dau afare la tine! Nu interesez la mine, Belet, nem belet. Nu lase la nontru!
– Nu pot şefu meu şerif drag iubit. Cum să nu îi las?
– Me! Uiţi la buletin la ei, Dake nu are buletin de Bucale, nu laşi.
– Bravo, şefu! Cât eşti de deştept, cât eşti de frumos… De unde eşti, de unde vii din Asia? Ca să mă mai nască părinţii o dată, acolo, pe plaiurile înţelepciunii.     
-Taci la tine. Nu linguşi la mine che nu mere. La treabe, la munke, miliţian ce estem!
– Trăiţi şefu!

Au venit dinamovişti, din toată ţara, la Cluj. Unii au pierdut o noapte pe drum. Au cheltuit bani, benzină… Şi au fost ţinuţi ca nişte fraieri în afara stadionului, pentru că nu aveau buletin de Bucureşti. Che aşe vrut Arpi Horthy.

Cristi Borcea a declarat după meci: “Nu se poate ca acest Paszkany să ducă nesimţirea la maxim. Am vorbit şi cu Prunea, şi cu domnul Mureşan. A fost ordin dat de Arpad Paszkany (ca dinamoviştii fără buletin de Bucureşti să fie ţinuţi în afara stadionului ) E un nesimţit! El crede că este stăpânul Ardealului!”

Arpi s-a dus acasă şi i-a declarat muierii: “Vezut ce viril ocoş sunt? Vezut cum fiki, fiki chiteva mii de rumun? Imbrache la tine în roşu- alb se trag şi la tine. Nu. Mai bine in roşu galben eş albastru!”. Şi apoi chelerit mult iapu şi plecut la el.