Archive for November, 2012

Am să iubesc amintirea meciului de ieri toată viaţa. În primul rând, pentru că am văzut nişte jucători, care nu au de unde să ştie, nu au avut timp, nu au avut liniştea să priceapă spiritul lui „U”. Dar au apărat culorile cu o demnitate mai faină decât frumosul. Eu le mulţumesc! Ne-au făcut să ieşim cu fruntea sus din stadion.

În al doilea rând, e o povestioară, mai lungă, dar drăguţă. După meci, am fost la beri la „Maimuţa”. „Plângăcioasă”? Credeţi voi! Să vă spun ce-a fost. După vreo trei beri tovăraşeşti, şi după răguşeala meciului, nu te-ai fi aşteptat. Dar dintr-un colţ al localului cineva a început să cânte „Frunzuliţă ca măru’”. În acel moment, în tot restaurantul, s-au ridicat eşarfele, fularele. Elegant, frumos, fără circ, toţi cântau. Am văzut atunci oameni, care nu existau pentru mine cu un minut înainte, bucuroşi din tot sufletul. Se vedea bucuria, în strălucirea ochilor. Se vedea bucuria, în privirea lor sincer curată. Eram doar noi acolo, şi am simţit, fără umbre în jurul nostru, liniştiţi, că suntem suporterii lui „U”. Era doar lumea noastră superbă. Am văzut trei minute lungi, foarte lungi, „U”-işti mândri, în jurul meu. O să îi ţin minte mult timp.

La o masă chiar lângă noi nu s-a cântat. Când am terminat, o domnişoară, de la masa respectivă, surprinsă de solidaritatea şi cântecul nostru născut cumva de nicăieri, în atmosfera localului, vorbind cu un accent străin, ne-a întrebat: „Cine a învins?” „Noi o să învingem întotdeauna”. A insistat. „A fost meci, cine l-a câştigat?”. A aflat scorul. „Şi de ce vă bucuraţi?” A trebuit ca unul dintre noi să îi explice în engleză, pentru că nu era româncă. „Alţii nu vor câştiga, aici, niciodată. „U” este simbolul generaţiilor de studenţi. „U” este tradiţie şi istorie care înseamnă mai mult decât orice. Dacă spui Cluj, spui „U” şi noi ştim asta.” Femeia a început să înţeleagă. I s-a luminat frumos faţa. Era, înainte… ca femeia… pe felia câştigătoare… S-a gândit, probabil, o clipă, că povesteşte cu nişte fani doar prea tare înrăiţi, înfierbântaţi, de care poate să râdă la o adică. Dar eram prea mulţi „idioţi” acolo, care ne-am manifestat compact şi deloc regizat. Cum, necum, „prostia” noastră a prins-o. „Explicaţi-mi”, a spus, aşa, cam cum glumeşte o femeie cu un copil răzgâiat, dar rebel simpatic. „Ar trebui să vă povestim despre legendele noastre, despre trăirile unor generaţii, ar trebui să vă explicăm până mâine de ce suntem noi aşa”. Cât era de curioasă înainte, a tăcut. Nu a mai întrebat nimic. S-a lămurit. În numai două minute a înţeles. Dar tăcerea finalului de dialog i-a fost însoţită de un zâmbet superb. „Sunt frumoşi băieţii ăştia. Cred în ceva…”

Păi dacă e aşa, de ce nu am înţeles până acum? De ce ne irosim energiile si mintea? Ce ambiţii aiurea putem avea? Cu cine? Cu „niciunde”? Cu nişte gândaci neflituiţi destul? Cu „necredincioşi”? Cu „nicăieri”? Cu 1907 Nimeni? Cât de fără minte putem fi… Înţeleg străinii, mai repede decât noi?

Adrian Cinpoeru    

 


Priveşte, Naţie, cum Paszkany Arpad, slugoii şi ficiorii 0,1907, toţi au patalama de horthişti, exact în mileniul trei. Dar cel mai fain şi mai fain este că în trustul care a fost pedepsit, recent, de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cetăţeanul funest, pardon, onest, Paszkany, este asociat cu doi inşi foarte importanţi. Mai exact cu numiţii Janoş Orosz, zis Ioan Rus şi Loţi Danko, zis Vasile Dâncu. Cei doi au fost chiar şi miniştri PSD, USL, în Guvernul României. Acum se ocupă cu gonitul românilor din propria lor ţară, alături de Arpike Horthyke… Cei trei purceluşi, Paszkany, Danko eş Orosz, şi-au tras un ditamai trustul media, ca-n poveştile cu „lupul cel rău”, zis Motanul Felix. Acolo l-au angajat pe Gherman Sabin, ziaristul cu apucături de spion maghiar. Sabin este un tip sătul de România, la cât o devorează zilnic. Ce-au făcut dumnealor, purceluşii media? Să ne amintim, musai!

În primăvară, a avut loc meciul cu kacaioţii din deal. În ziua următoare meciului, pe saitul citynews, care aparţine tot purceluşilor media, a apărut un editorial semnat de Gherman. Dementul scriitor îi dădea afară pe românii „U”-işti din propria lor ţară, pentru că ar fi necivilizaţi. Ciudat este că numai pe cei de la „U” îi dădea afară ziaristul din Cluj. Pe Andone, Maftei şi kacaioţii lui nu îi elimina, fiind băiat corect şi isteţ… „La noi la Gruia Panonică şi Mitică necivilizatul mai frumos şi mai parfumat budoş olah este…” În fapt, doar Claudiu Niculescu şi colegii lui trebuiau să plece din Ardeal, în opinia autorului Sabin. Era să scriu „Cretin”. Dacă asta ar fi fost o glumă pentru proşti, făcută de un idiot, poate înţelegeam. Dar omul vorbea serios… Rezulta din text că românii care nu sunt născuţi în Transilvania trebuie să părăsescă zona, nefiind demni să le miroase autonomiştilor de-aci inteligenţa ciorapului, încălţat pe dos o dată cu talentul. Asta spunea textul, direct, fără prea multe „ocolite”.

Personal, considerând că textul lui Sabin, de pe saitul celor trei puceluşi media, Paszkany, Orosz şi Danko, este discriminatoriu, am făcut în luna mai o petiţie la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Tot articolul scârbos, scris de Gherman, plus petiţia le găsiţi AICI. http://www.petitieonline.ro/petitie/romani_hartuiti_in_romania-p51859054.html

Zurbagiii finanţaţi de Arpike şi şcoliţi la AVO, serviciul maghiar de informaţii, au inventat atunci altceva. Când au aflat de petiţia mea la CNCD, au şters, de pe sait, editorialul antiromânesc, încercând să facă uitate urmele jegului comis. Nemernicii! Până atunci, editorialul lui Gherman a fost copiat şi spămuit, de postacii lui Arpi, pe toate forumurile ziarelor, toţi kacaioţii lui Paszkany lăudându-se cât sunt de isteţi ei şi cât sunt românii de mizerabili, proşti şi necivilizaţi. Am văzut textul, până şi pe blogul lui Ioaniţoaia… Mai nasol a fost, însă, că subsemnatul s-a aşteptat la această manevră, de ştergere a textului, aşa că am executat o copie „print screen” după articol, înainte de a dispărea de pe saitul citynews. A trebuit, mai apoi, să trimit şi „print screenul” la CNCD, ca să-i fac complet de „comitet”, pe trişorii laşi şi greţoşi… Altfel, nu recunoşteau că au scris inepţiile. În paranteză fie spus, nici nu ştiu ce mă amuză mai mult la hortiştii ăştia deluroşi. Nesimţirea? Perveristatea? Prostia? Infatuarea? Scrofăreala pedofilă? Meniul galeriei? Laşitatea? Acolo în deal, parcă s-a deschis o altă „cutie a Pandorei”. Baiul e că kacaioţii din Gruia chiar nu mai au nici o speranţă.

Coincidenţa face ca exact în săptămâna unei noi întâlniri erotice cu depilata Cadu să îmi sosească rezoluţia Consiliului, la petiţia întocmită în luna mai, împotriva textului lui Gherman. Conform „Hotărârii” (anexa FOTO 1-7), adunătura de antiromâni a fost pedepsită cu avertisment şi amendă. Adică, au fost găsiţi vinovaţi de discriminare împotriva românilor născuţi în alte regiuni decât Transilvania. Paranteză istorică: singurul care i-a mai alungat pe români, în ultimul secol, din Ardeal, a fost amiralul nebun, conducător al Ungariei, Horthy Miklos, în timpul celui de-al doilea război mondial. În consecinţă, Arpad Paszkany şi slugoii lui au apucături extremiste fascisto-horthyste identice cu ale amiralului predecesor şi au şi primit, oficial, patalama care să le confirme calitatea. Nu mă interesează amenda simbolică, şase milioane, şi nici dacă dumnealor o plătesc, sau nu o plătesc. Mă interesează calitatea lor oficială de extremişti horthişti. Amenda pot să o conteste în contencios până devin şi mai penibili. Mai remarc doar că măsura a fost luată în unanimitate de cei şase membri ai consiulului, deşi caraghioşii, după modul profesionist în care au atacat petiţia mea, au avut angajat avocat. (Apropo de valuri. Am fost întrebat de un microbist mai tânăr, de ce la partida cu Braga peluza din Gruia scanda furios „Faceţi valuri, faceţi valuri!”. Păi de aceea, pentru că toţi suporterii kacaioţi se cred amirali, ca şi Horthy senior şi Horthy Paszkany junior. Una, două, pe neaşteptate, îi apucă dorul de navigat pe uscat şi pe deal în jos, motiv pentru care au nevoie de valuri.)

 

Adrian Cinpoeru

PS Mulţumesc Mihaelei I. pentru consiliere gratuită în cauză. Le mulţumesc tuturor celor care au semnat petiţia mea pe petiţii.ro şi celor care ştiu că mă vor ajuta de aici încolo la spămuit şi la promovat adevărata imagine a kacaioţilor din deal. NUMAI „U”!

http://www.napocanews.ro/2012/11/ziua-cea-mare-universitatea-cluj-cfr.html

Către,

Primăria Cluj- Napoca

Departamentul Mass Media

Dle Emil Boc,

(Pentru că la Primăria Cluj nu există acest obicei, în primul rând, vă rog să înregistraţi această adresă, cu număr de înregistrare, pe care să mi-l comunicaţi.)

În luna iulie anul curent, suporterii lui „U” au dorit să le răspundeţi la câteva întrebări. Aţi făcut-o la la modul dezinteresat, incalificabil. Aţi jucat apoi „cartea tărăgănării”, aţi amânat lucrurile la nesfârşit, a ieşit lumea în stradă. Au fost amendaţi cetăţeni ai Clujului pentru că au protestat împotriva pasivităţii de care daţi dovadă. De altfel, modul în care dumneavoastră, prin Departamentul Mass Media, catadicsiţi să răspundeţi cetăţenilor lasă mult de dorit şi a fost remarcat atunci şi de alţi ziarişti. De exemplu, de către jurnaliştii de la Gazeta de Cluj care au sesizat, la rândul lor, obtuzitatea pe care o demonstraţi în legătură cu informarea clujenilor. Aveţi aici titlul articolului din Gazeta de Cluj şi linkul pentru a vă readuce aminte. Menţionez că răspunsurile dumneavoastră „istorice”, din iulie, au fost preluate şi pe alte saituri.

Universitatea Cluj, terfelita de Primaria Cluj-Napoca

Adresa mea din luna iulie făcea referire la posibilile încălcări ale legii în legătură cu patrimoniul clubului de fotbal „Universitatea Cluj”. Ulterior, s-a dovedit că şi procurorii au descoperit aspecte penale în gestiunea clubului (Aveţi întrebările la care nu aţi vrut să răspundeţi decent, aici, pe saitul ucluj.ro, unde adresa mea a fost publicată.)ari pentru Boc, Waltr si complicii lor

Pe scurt. Pentru că şi Consiliul Local deţine acţiuni la club am insistat să aflu ce demersuri veţi face ca să apăraţi patrimoniul Municipalităţii, devalizat, delapidat, de conducerea clubului. Acum, după patru luni, după ce m-am adresat Gărzii Financiare, aşa cum mi-aţi recomandat, împotriva făptuitorilor care au furat clubul a fost începută urmărirea penală, într-un dosar instrumentat de procurorii DIICOT. Este vorba de acuzaţii extrem de grave.

În acest context, doresc, domnule Boc, să vă mai adresez un set de întrebări. Desigur demersul meu nu va fi în zadar, având în vedere interesul dumneavoastră extraordinar, dovedit în perioada iulie- noiembrie, faţă de patrimoniul oraşului şi faţă de contribuabili în general… Şi în particular în legătură cu „U” şi suporterii lui „U”, duşi în excursie la Poliţie cu ocazia mitingurilor şi amendaţi. Sper că lumea va aprecia, din nou, răspunsurile, la adevărata lor valoare şi importanţă.

Întrebări.

  1. Aţi fost informat că DIICOT instrumentează un dosar în legătură cu devalizarea clubului de fotbal „U” Cluj? Ştiţi că s-a început urmărirea penală în cauză?
  2. Având în vedere că nu aţi procedat la nici o verificare a patrimoniului clubului în perioada „gestiunii Walter”, vă consideraţi complice cu delapidatorii? Există informaţii „răuvoitoare” şi greu de verificat, deocamdată, care vin din partea inamicilor politici, care spun că aţi „protejat” cu bună ştiinţă „dezmăţul penal” de la „U” Cluj, ceea ce ar fi deja de competenţa DNA. Dacă nu sunteţi complice „penal”, vă consideraţi măcar „complice moral”, pentru că aţi închis ochii, luni de-a rândul, la fărădelegile celor ce au condus clubul?
  3. Aţi depus vreo diligenţă pentru a încerca, acum, după începerea urmăririi penale, în al doisprezecelea ceas, recuperarea prejudiciului, financiar şi de imagine, adus clubului? (CL s-a constituit ca parte prejudiciată în cauză? Aţi delegat un jurist să se ocupe de aspectele dosarului? Dacă da, cine? Pentru ca să ştim şi noi, contribuabilii delapidaţi, cui îi putem pune întrebări. Vă reamintesc că dumneavoastră reprezentaţi comunitatea delapidată în afacerea „U”- Petrolul. Vă mai reamintesc că cineva trebuie să reprezinte oraşul în acest dosar.)
  4. Având în vedere că sunt jucători care au fost cedaţi gratuit la Petrolul, nerespectându-se legile în vigoare, ce aţi întreprins, pe plan sportiv, pentru recuperarea de către CL şi, implicit, de către „U” Cluj a prejudiciului? Aţi depus vreun document, în calitate de acţionari ai clubului, vreo notificare la LPF, respectiv FRF, pentru a bloca eventualele transferuri la terţe echipe ale jucătorilor lui „U”, aflaţi acum, abuziv, la Petrolul?
  5. Reţineţi faptul că marca şi denumirea „U”, simbol al oraşului, este deţinută de Consiliul Local? Mai mult, marca este evaluată şi valorează multe milioane de euro. Cunoaşteţi că Florian Walter a deţinut în acelaşi timp funcţii de conducere la „U” şi Petrolul, fapt interzis de regulamente? Ce aţi întreprins pentru a interveni la forurile sportive, a repune lucrurile pe făgaşul normal şi a apăra imaginea lui „U” Cluj, de eventuale scandaluri şi interese mafiote? Vă reproşaţi că sunteţi părtaş la terfelirea numelui „U” Cluj, un simbol al oraşului, pe care trebuia să îl apăraţi? Vă simţiţi vinovat de bălăcărirea istoriei clubului în scandaluri mizere? Aţi întreprins tot ceea ce legile şi regulamentele sportive vă dădeau dreptul, pentru a apăra interesele oraşului şi echipei? Ce aveţi de gând să faceţi în legătură cu aceste aspecte?

V-am fi îndatoraţi dacă ne veţi răspunde la întrebări în această lună calendaristică, înainte de alegeri, având în vedere faptul că angajaţii Primăriei sunt prea ocupaţi cu campania electorală şi cu afaceri particulare pe domeniul public.

Adrian Cinpoeru

Aceasta este sesizarea lăsată de mine la Garda Financiară Cluj, exact la comisarul şef EMIL IlEA (am şi martori şi numărul dacă cineva e interesat). Documentul este înregistrat în 9 septembrie 2012 cu numărul 122407. I-am cerut comisarului şef să îmi răspundă în termenul legal de 30 de zile. Mi-a spus că o astfel de cercetare durează mai mult şi că există un deficit de personal însă controlul se va efectua. Nu ştiu exact dacă această sesizare a declanşat anchetele procurorilor. Nici nu mă interesează. Contează că au început tăvălugul. Ştiu însă că a fost prima depusă la GF şi ca exact ce am sesizat eu se cercetează acum (până şi prejudiciul e apropiat de estimările mele). Dacă cineva a mai avut curajul şi înţelepciunea să facă plângeri, foarte bine. În acea perioadă, la începutul lui septembrie, eram batjocoriţi şi ameninţaţi cu mutatul la Buzău. Ieşeam ca bezmeticii în stradă. Fiindcă sunt economist şi mi-am dat seama de “grozăviile” şi ţepele  comise de Walter, am făcut sesizarea în încercarea de a scăpa „U” de toţi mojicii. Din iunie, dura bătaia de joc. Ba Walter, ba Mărginean, ba AMP, ba Boc, toţi jucau cu noi „bâza”. Lui Boc i-am făcut o adresă, cerându-i să facă o expertiză şi m-a trimis la „organele competente”. L-am ascultat…

În situaţie dată, având în vedere cercetările, Emil Boc trebuie să înceapă demersurile de preluare a clubului la Consiliul Local. În această săptămână, în baza informaţiilor care încep să curgă, o să trimit adrese la FIFA şi UEFA. O să informez aceste foruri despre încălcarea regulamentelor sportive şi a legilor în vigoare. Astfel voi cere să înceapă şi dumnealor o anchetă. Jucătorii şi patrimoniul lui „U” trebuie să revină la „U” înapoi. Prea au încercat să ne umilească…

Copiez SESIZAREA pentru cine vrea să înţeleagă ce au făcut cei care au condus clubul. Nu sunt avocat şi, desigur, textul depus la comisarul şef e uşor „jurnalistic”, având în vedere că nici de informaţii nu prea dispuneam. NUMAI „U”!

Catre

GARDA FINANCIARĂ CLUJ

Subsemnatul Cinpoeru Adrian, născut la 15 iunie 1964, domiciliat în Cluj Napoca, strada ……., înaintez prezenta

SESIZARE

Împotriva: Florian Walter, director si patron la cluburile de fotbal U Cluj si Petrolul, I Marginean acţionar la SCS FCM Universitatea Cluj SA , AM Prodan Reghekampf, impresară.

Pentru:

-evaziune fiscală prevazută şi pedepsită de Legea nr.241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. ….…………………………………………………….

-fals, uz de fals, fals în înscrisuri, prevazuta si pedepsita Cod Penal ……………………………………………………………………………………………………………………………….. ..

-delapidare (art 215 indice 1 c.pen)

Vă rog insistent a lua la cunoştinţă că cei care au condus încă mai conduc clubul de fotbal şi, după ce au comis infracţiunile, vor să mute societatea în cauză din judetul Cluj. Toate acestea pentru a scăpa de rigorile legii si de plata impozitelor. La fel, s-a început şi o acţiune prin care se cere falimentul SCS FCM Universitatea Cluj SA (clubul de fotbal “U”), desi nu este cazul, tot cu scopul de a ascunde urmele infracţiunilor. De aceea, ar fi nevoie de o implicare imediată a instituţiilor abilitate, altfel cei vinovaţi vor şterge urmele faptelor comise (ori parasesc Clujul , ori închid societatea prin faliment). Acum câteva zile, AM Prodan Regenkampf, care declara că e manageră la “U” Cluj, dar in actele Reg Comertului nu apare, a concediat tot personalul, fiind evident că vrea să dispară din Cluj alături de ceilalţi patroni şi manageri. Se grăbesc să plece înainte ca instituţiile abilitate să ia la cunoştinţă gravele fapte penale, săvărşite în complicitate de cei implicati.

Motivele plângerii.

Patronii şi managerii SCS FCM Universitatea Cluj SA s-au sustras de plata TVA, suma neînregistrată şi neachitată fiind de aproximativ 1,5-2 milioane euro.

Între lunile mai-august clubul de fotbal a transferat tot lotul de jucători la Petrolul Ploieşti.

Pentru jucătorii de fotbal, conform legii, în momentul vânzării lor la alt club se întocmeşte factură şi se înregistrează TVA.

Din informaţiile apărute în presă, de la SCS FCM Universitatea Cluj SA, la Petrolul Ploieşti, au plecat un număr de 15-25 de jucatori (inclusiv juniorii). Conform saiturilor de specialitate în domeniul transferurilor în fotbal, valoarea totală a jucatorilor plecati este de peste 10-13 milioane euro. Dacă vânzarea se făcea legal, trebuia facturat si înregistrat TVA, lucru care nu s-a întâmplat (Florian Walter, patronul clubului, susţine că mai are sume foarte mari de bani de ridicat de la club, 16-17 milioane!, fiindcă şi-ar fi creditat societatea. Însă el cu banii respectivi a cumparat jucatori de la alte cluburi. Practic, acum la vanzarea trebuia sa stinga creditul. Este cat se poate de clar ca nu s-a încasat contravaloarea jucatorilor vânduţi la Petrolul.)

De asemenea, SCS FCM Universitatea Cluj SA este înregistrata cu datorii mari la Bugetul de Stat. În cazul în care se încasau bani pe circuitul legal, facturat, pentru jucatorii plecati la alte cluburi, conturile fiind blocate, se stingeau aceste datorii. Prima dată fiscul încasa datoriile si apoi conturile erau deblocate. Nu s-a întamplat aşa. Este evident că tot ceea ce au făcut cei care au manageriat clubul a fost premeditat pentru a se evaziona statul si a fi inchisă societatea comercială.

Mai trebuie menţionat că inclusiv primarul Emil Boc, când a promis că va rezolva situaţia la club, faţă de suporteri s-a exprimat “voi vorbi cu Walter”. Aşa au apărut şi în presă informaţii că cei doi au avut sau vor avea întâlniri. Deşi acum apare ca patron în actele societăţii I Mărginean, patronul “de facto” este tot Florian Walter. Singurul motiv pentru care Walter s-a retras “oficial” este ca regulamentele FRF nu ii permit sa fie actionar la mai multe echipe de prima Ligă.

Să exemplific punctual. Cele mai mari sume, dar nu singurele, au fost înregistrate în relaţie cu jucătorii veniţi, la Cluj, de la clubul Dinamo Bucureşti, în 2009- 2010. Florian Walter, patron al U Cluj, deţinea acţiuni la clubul bucureştean, înainte de a veni la Cluj . Potrivit presei, aceste acţiuni se ridicau la valoarea de 3,5 -4 milioane euro. În schimbul acţiunilor, deţinute la clubul dinamovist, când a părăsit acţionariatul, Florian Walter a primit mai multi jucători la “schimb” şi i-a adus la U Cluj. Numai pentru fotbalistul Adrian Cristea, conform informaţiilor din presă, acţiunile lui Walter la clubul Dinamo au fost diminuate cu 1,5 milioane euro. Despre sumele cu care au fost vânduţi jucătorii la Petrolul nu se ştie absolut nimic. În mod normal, de exemplu, “U” Cluj trebuia să încaseze pentru Cristea o sumă importantă, lucru care nu s-a întâmplat. Conform informaţiilor din presă, mai multi jucatori au fost cedati cu titlu gratuit de către U Cluj echipei din Ploiesti, ceea ce este împotriva dispoziţiilor legale privind fiscalitatea. (De asemenea, dacă jucătorii nu au primit salariile pe ultimele două luni de contract ei au plecat liberi de la “U” Cluj la Petrolul. Această actiune, de neplata a drepturilor băneşti, a vizat doar plecarea gratuita a jucatorilor, neinregistrarea si neplata TVA.)

O altă problemă este vânzarea recentă a unor jucători, de la “U”, la alte cluburi decât Petrolul. Octavian Abrudan a plecat la Rapid şi Alexandru Pacurar în Bulgaria. Desi trebuiau incasati bani, sute de mii de euro, managera Ana Maria Prodan sustine tot timpul ca nu are sume in conturile clubului. Mai mentionez că trebuiau incasate sume foarte mari de bani si din televizarea partidelor. Totuşi societatea a ramas cu datorii la fel de mari, conform celor declarate de manageri îm presă.

Alti doi jucători au fost duşi la Petrolul şi vânduţi imediat după două luni (Lukasz Szukala la Steaua şi Tony în Ucraina). Banii (dacă nu s-a “lucrat” la negru) au fost încasaţi de Petrolul, deşi acolo au stat cel mult o lună, clubul din Cluj fiind în imposibilitatea de a-si achita datoriile către stat. Jucatorii i-au fost sustrasi efectiv, clubul fiind delapidat. Este evident că mutarea la Ploiesti a fost un “artificiu” care să mimeze legalitatea transferurilor la cluburi terţe, astfel încât banii să intre direct în buzunarul patronului de la Petrolul, Florian Walter. Toate acţiunile patronatului si manageriatului de la SCS FCM Universitatea Cluj SA au fost calculate în aşa fel încât să se devalizeze clubul clujean. Astfel, datoriile rămân în contul unui club care urmeaza a fi inchis, Universitatea Cluj, iar statul este eludat cu milioane de euro, prin neplata TVA. Pe scurt, toate aceste fapte, conform legii se încadreaza la articolele de lege privind “EVAZIUNEA FISCALĂ”.

Lista de jucători plecati (fără cei din echipa de juniori) pe care SCS FCM Universitatea Cluj SA trebuia să încaseze contravaloarea şi pentru care trebuia sa fie înregistrat si platit TVA.

Bornescu, Hoban, Galamaz, Dorinel Popa, Cristescu- Atentie! Conform informatiilor pe care le detin ca jurnalist, caţiva dintre aceştia aveau contracte de muncă, încheiate cu Romprest nu cu U Cluj. Romprest e altă societatea patronată de Walter şi desfăsoară activitaţi de salubritate. Aceată firmă nu este înscrisă în Liga Profesionistă de Fotbal. (aici poate fi vorba de FALS, UZ DE FALS, FALS ÎN ÎNSCRISURI, eventual alte infracţiuni prevăzute de “Legislatia muncii”)

Achim, Sukala, Mendy, Grecu (pe care se spune, in presa, ca s-au plătit 700.000 de euro, a plecat gratis de la “U” la Petrolul)

Abrudan, Cojocnean, Adrian Cristea, Tony, Marinescu, Păcurar, Grozav, Morar, Neag

si altii: Steven Pele (plecat liber de contract?)

Gabriel Machado (acesta a fost vandut la Steaua Bucureşti, în luna ianuarie). Din declaratiile TV date de George Becali, patronul Stelei si consemnate de presa, reiese că vânzarea s-a făcut fiind stinse niste datorii private de 700.000 de EURO ale lui Florian Walter, patronul “U” Cluj, acum al Petrolului. (Becali nu a spus ca a achitat TVA, de aceea presupun că nici nu s-a gândit că ar trebui să achite, deci, alta încălcare a legii fiscale.)

Din ceea ce am aflat, ca jurnalist, cei 700.000 de Euro datorie reprezentau contravaloarea jucatorilor Abrudan, Pacurar, Marinescu, veniti de la Steaua la Cluj la începutul campionatului trecut. Aceste tranzacţii sunt extrem de dubioase şi numai un control legal poate stabili daca s-a respectat legea si s-au platit taxele.

Toti jucatorii, modul cum ei au fost înregistrati în contabilitatea clubului, inclusiv modul în care au fost plătiţi şi apoi vânduţi poate fi usor stabilit la un control simplu, dar riguros. Prejudiciul către stat poate fi recuperat foarte repede în situatia in care lucurile vor fi repuse in stare de legalitate si jucatorii vor fi readusi la U Cluj, cum e normal.

Pe de altă parte, clubul din Ploieşti a devenit peste noapte proprietar al unor active, în detrimentul SCS FCM Universitatea Cluj SA (inclusiv autocarul clubului). Florian Walter şi-a mutat toate activele la Ploieşti, în folos propriu. Patronul a devalizat societatea clujeana, ceea ce înseamna DELAPIDARE, conform Codului Penal. Menţionez că în SCS FCM Universitatea Cluj SA este acţionar, pe lângă alte firme si Consiliul Local Cluj. În calitate de contribuabil am cerut primarului Emil Boc să se sesizeze pentru că municipalitatea, ca acţionară a clubului, a fost practic furată în relaţia de “parteneriat” cu Florin Walter. Primarul Boc, prin departamentul media, mi-a raspuns că trebuie să ma adresez organelor abilitate. Ceea ce fac, întrucât nu mi se pare legal transferul unei proprietăţi a Consiliului Local Cluj înspre alte societăţi comerciale. Depun si anexa cu raspunsul lui Boc la întrebările puse de mine în calitate de jurnalist. Se vede clar că primarul este prea ocupat cu altele, decât ca să apere Legea şi, pentru că a insistat să depun eu reclamaţii şi plângeri penale, aşa am procedat. (Anexez si dovada că Florian Walter a făcut tranzacţiile către clubul din Ploieşti figurând încă drept manager la “U” Cluj, extrase de la Registrul Comertului. El a beneficiat astfel de pârghiile necesare pentru a delapida clubul.)

(depus la 9 septembrie 2012)

Vă mulţumesc,

Adrian Cinpoeru

 

 

 

“U” Cluj- Primigi, un meci din 1986. Atunci cînd Boc era la coasă, Uioreanu învăţa ce-i ăla “Monopol- R26”, Cristescu şi AMP nu erau preşedinţi cu ifose , atunci noi existam. Şi cît de frumos era…

Imagini pentru nostalgicii care au văzut, pentru cei care au uitat şi pentru cei ce vor să vadă. Iar aceia care cred că “U” a început cu ei să se uite de două ori în tribună.

PS Atunci nu aveam sponsori. Era NUMAI “U”!

Îl vreau pe „U” înapoi!

Posted: November 9, 2012 in Numai "U"

Prin 1976-77, când aveam vreo 13 ani, am început să merg, meci de meci, pe „Ion Moina”. Galeria lui „U” exista. Se începea meciul cu un Gaudeamus, solemn, la care ne ridicam în picioare sfioşi şi noi, aştia mai puştii. Îl cântam la intrarea echipelor pe teren. Nu stăteam noi în galerie, nu aveam acest drept. Acolo, mai pe lângă, mai pe scări… Se cânta şi „Slavă ţie, studenţie!”, se cânta Kalinka, „Frunzuliţă ca măru’”, se cântau aproape toate cele de azi, cu excepţia a trei, patru, mai noi. Unele dintre cele de atunci acum nu se mai aud. Eram elev. Studenţii pe care îi auzeam cântând erau pentu mine nişte eroi. M-a rugat unul să ma duc îi iau un suc, am fost fericit o săptămână. Erau cu totul altfel decât spectatorii de pe alte stadioane, pe care îi vedeam la TV. Acolo erau nişte maimuţe , ce îi dădeau cu „Luptă…” CCA, Rapid, Dinamo, Ştiinţa, toate luptau. (Cu excepţia lui Poli, la fel de frumoşi, restul erau caraghioşi.) Studenţii mei erau superbi. Copiii de atunci am învăţat repertoriul, am învăţat să ne iubim clubul şi jucătorii. Nu auzeai atunci o înjurătură împotriva unui sportiv sau antrenor, de exemplu. După înfrângere „U”-iştii treceau, afară, printre spectatori şi erau aplaudaţi, încurajaţi. În galerie nu vedeai om să plece până meciul nu era terminat. Cu toate că atunci erau anii în care se construia Mănăşturul şi, cică, erau mulţi de la ţară, era fair play, era civilizaţie. Rar se mai înjura căte una. Apoi am mers prin oraşele Diviziei B, Diviziei A. Prin C, nu am ajuns, am îmbătrânit, familie, redacţie, munca în alte oraşe… Dar lumea ne iubea, atunci, în 70-80, în toată ţara… Fugeam de-acasă, vindeam cărţile din bibliotecă la anticariat ca să avem bani de „naş”. Mergeam cu haine pe oser să mai strângem un leu… Făceam bilete false de intrare, la concerte, la „Cenaclu”, le vindeam ca să intrăm pe la meciuri. Aveam şi amicale, trebuia să fim în tribună şi atunci plăteai intrarea. Orice făceam, pentru „U”… Aşa cum face orice suporter adevărat. Însă mie şi acum îmi pare că-i văd pe studenţii din rândurile din spate ale galeriei. Ei erau cei care, dacă deraia cineva de la „linia” decentă a spiritului lui „U”, îi taxau urgent. Ca să nu mai vorbim că iţi trebuiau ani de deplasări sau vreun „tutore” bine înfipt sa ai un loc în galerie. Dacă nu respectai „spiritul”, dacă nu te cunoştea lumea, erai catalogat „ciupercă”, erai admonestat, te făceai de râs.

Au trecut 30-40 de ani de atunci. Pot fi două vieţi de om şi vreo patru cinci „generaţii” de lideri ai peluzei. Cum, necum, cântecele s-au transmis, până azi. Este şi o asociaţie, e mai pasivă decât ar trebui, dar acolo sunt oameni care au transmis, an de an, cântecele măcar. Nu au putut să păstreze toată tradiţia, toată mândria şi frumuseţea galeriei… Au făcut ce au putut, şi ei. Chiar dacă mă contrez cu ei, încerc să îi respect. Au făcut mai mult decât mine, oricum. Aceşti oameni şi cei dinainte care au creat repertoriul galeriei lui „U” au ajuns să fie, azi, batjocoriţi la modul ordinar, mojic, tembel, greţos, de 50-100 de suporteri ai lui Dinamo, infiltraţi în galeria lui „U”. Alte câteva sute nu reuşesc să îi domolească pe căţei. Imaginea echipei şi a peluzei s-a degradat, pe ansamblu, tot mai mult. Da, e adevărat, uneori sunt frumoşi şi ei. Atunci când sunt „U”-işti pot fi frumoşi. Dar sunt momente în care înjură non stop, momente în care scandează numele dinamoviştilor. Momente absolut penibile pentru “U”. Mulţi clujeni, din această cauză, nu mai vin la stadion. Galeria lui „U” s-a spart din cauza suporterilor lui Dinamo şi a înjurăturilor, în cel puţin trei grupuri. Da! Suporteri ai lui Dinamo, pentru că suporterii lui „U” nu cred că aveau „obrazul” să îi înjure, să îi ameninţe pe cei care i-au învăţat frumoasele cântece ale galeriei. Aşa sunt dinamoviştii şi fraţii lor. Dacă nu eşti de acord cu ei, cu faptul că ne-au intrat în casă, ne-au furat identitatea şi ne-au alungat din galerie, te lovesc, te ameninţă, te jignesc, te înjură.

Nu ştiu ce veţi face, dragi „U”-işti, din asociaţie, din brigăzi, din grupuri împrăştiate prin tot stadionul, ca să reparaţi lucrurile. Nu ştiu cum veţi proceda ca să aduceţi galeria lui „U” acolo unde a fost. La peluză, la tribună, nu mă intereseaza. Mă interesează să fie acolo, în rândul celor mai frumoase şi mai elegante din România şi să revin, şi eu, în tribună.. Acolo trebuie să fim, unde am fost şi unde merităm să fim. Fără galeria noastră adevărată, nu există „U”! Îl vreau pe „U” înapoi!

(Căţeii dinamovişti şi prietenii lor pot să mă înjure, să mă jignească, să mă ameninţe şi pe mine în continuare… Puteau să fie domni şi să convieţuiască elegant cu toată lumea. Nu deranja pe nimeni dacă beau o bere după meci, sau înainte, cu dinamoviştii. Au dreptul să fie prieteni, si dreptul să aibă simpatii reciproce. Dar de data asta, prin tot ce au făcut în ultima perioadă, au întrecut orice limită a lipsei de decenţă. Totul a culminat cu alungarea „U”-iştilor fără simpatii dinamoviste de pe stadion. Îmi face impresia că băieţii ăştia, atentând la istoria clubului, atentează chiar la supravieţuirea lui „U”. Nu pot să înţeleg cum vor ei , şi prietenii lor, FORT. FORT fără „Fidelitate”, poate cu F de la Frăţie? FORT fără „Onoare”, fără „Tradiţie”, fără „Respect” faţă de memoria celor care au creat cântecele galeriei (pentru că unii au dispărut dintre noi)? Cum cântă ei „Slavă ţie, Studenţie!” când îi jignesc pe cei care au creat versurile imnului şi care le-au cântat prima dată (atunci, în anii 70, era înfrăţire cu Poli şi Rapid şi căţeilor nu le convine)? Le mulţumesc „U”-iştilor care au citit textul de ieri, ajuns in primele trei postări, după trafic, pe wordpress (printscreen) Acum, dacă tot l-au citit, aştept să şi gândească o rezolvare pentru a scăpa de „ruşinea” ultimilor ani, „ruşine” din ce în ce mai adâncă, mai umilitoare. Frumuseţea lui „U” trebuie să reînvie! Fraţilor, treziţi-vă, pănă nu e prea târziu, faceţi ceva!)  

  

Am început, când am deschis blogul, un serial în care povesteam întâmplări petrecute în perioada când eram ziarist. Cu Florin Chima am început o carte cu aceste întâmplări, care din păcate s-a pierdut. O refac, în amintirea prietenului meu.

În aceste zile, Ioan Irimie, fost procuror al Parchetului clujean, a fost nominalizat pentru funţia de conducere a Departamentului Naţional Anticorupţie. Mi-am amintit, cu această ocazie, de ziua în care am făcut cunoştinţă cu procurorul Irimie. Era vorba de un caz de care mă ocupam cu colegul şi prietenul meu, regretatul Florin Chima. Un elev de liceu fusese găsit spânzurat în Făget. Foarte multe semne de întrebare ne-am pus noi, referitor la verdictul procurorului de caz, Ioan Irimie, care a stabilit că băiatul se spânzurase. Ancheta a fost făcută în batjocură faţă de lege, faţă de meseria de procuror. Ulterior, am aflat că acest procuror este un exemplu de indecenţă şi diletantism în tot ceea ce face.

Eram prin 2001-2002, lucram la Ziua de Ardeal. Stăteam, dimineaţă, la o masă în barul Regal, „subredacţia” din Piaţa Cipariu. Acolo era ora de „cititul presei”, mai beam o bere, aveam tot felul de întâlniri şi stabileam ce muncim în ziua respectivă. Scriam, atunci, despre cazul elevului găsit spânzurat şi stabilisem, pentru ora prânzului, o întîlnire cu procurorul Irimie. Eu îi spuneam „berbecul” Irimie, după un cornut simpatic, personaj al cărţilor de poezioare pentru copii, din frageda mea pruncie. Berbecul era un năstruşnic fioros care a sfârşit tragic atunci când a încercat să se ia în coarne cu un tractor. Irimie a crezut că şi tractorul e vreun berbec mai dichisit, cu ochelari mari pe felinarele-faruri, pretendent la haremul său de mioare şi a intrat nervos cu coarnele în caroseria utilajului. Următoarea întânire a sărmanului berbec a fost cu Sfântul Petru.

Florin Chima avea un fix, săracul. Când vedea ţigani se transfigura. Ochii îi ieşeau din orbite, obrajii i se umflau într-un mod ciudat, buzele îi tremurau. Eram cu spatele la uşa barului. Îl văd pe Florin cum sare direct în picioare, într-o clipită, precum un arc.
– Ieeeeşşşiiiii! i-a tunat vocea. Mâna colegului meu arăta uşa care nu apucase să se închidă încă în urma unei ţigănci. Femeia avea un prunc în braţe şi cerşea.
– Ieeeeşşşşiiiii!
Îl trag de mânecă pe Florin să se aşeze, să se calmeze.
– Ieeeeşşşiii!
Apoi către mine.
– Nu vezi, mă, că are dinţi de aur în gură şi ea cerşeşte? m-a „ars” Chima cu o privire critică şi foarte nervoasă.
– Du-te şi vindeţi dintele, faraoanco! i-a mai zbierat Florin ţigăncii, care a şi plecat urgent.
Am mai stat, am mai vorbit una, alta, apoi am mers să ne întâlnim cu berbecul Irimie. Ioan Irimie.

În biroul lui Irimie ne-a aşteptat un tip brunet, solid, bine „hair- stilizat” cu o mustaţă sub nas. O privire şmecheră, un surâs fals şi un glas la fel de pervers, cu fluctuaţii unduioase, când calme, când agresive. „Aoleu”, mă gândesc, mai bine să fii tractor, decât berbec de infractor în faţa procurorului Irimie.
– O cafea, domnilor?
– Da, mulţumim! zic.
Irimie iese să aducă băutura. Îl aud pe Florin, râzând ca un apucat. Cine îşi mai aminteşte, Chima când râdea o făcea din tot corpul, din toate încheieturile. Era absolut molipsitor şi era imposibil să nu te apuce şi pe tine râsul. Privirea îi lucea veselă, burta îi tremura, răsul îi era ca un tunet, îi curgeau lacrimi pe obraji… De neuitat, râsul lui…
– Hahaha. Mwwwhhaahahah! Hihihiiii!
– Ce-i mă? îl întreb.
– Are, mă, dinte de hahahahaha, hihihihii!
– Ce are, Florin?
– Dinte de aur, are. Mwwuihahaha, se ţinea Florin cu amândouă mâinile de burtă. Pentru Florin purtătorul unui dinte de aur era ridicolul în persoană. “Mai bine ştirb”, zicea el.
– Hahahaha. Nu se poate, nu cred, am început să mă amuz şi eu, cu el. Ai văzut? Repede şi-a găsit ţiganca un cumpărător la fildeş, dacă ai trimis-o să-l vândă. Oare cât i-a dat pe el?  
– Mă, nu mai pot. Te rog întreabă-l tu de dosar, io nu mai pot. Dacă îi mai văd dintele de aur, mă apucă iar, te rog, mă, întrebă-l tu, ce avem de întrebat, io mă fac că scriu, că notez ce răspunde el.
– Bine, zic. Ăsta nu mai e e berbecul Irimia. E mistreţul cu colţii de aur… Oare şi-a trecut dintele în „Declaraţia de avere”? Să-l întrebăm!
Mă pufneşte răsul şi pe mine, normal. Rădem amândoi.

– Suntem bine dispuşi, hă, hă, hă, zice Irimie intrând cu cafeaua pe tavă.
– Da, spuneam un banc, răspund, încercând o minciună în faţa legii. 
Pe Florin îl apucă iar. Ridică ochii din caiet, se uită la Irimie. Dacă e vorba de banc, are curaj. Îi râde ăluia direct în faţă, căutându-i cu privirea sub buză dintele de aur. 
 – Mwuhahahaha. Mwuwwwihaaahahahai! Hă, hăăăă!
– Ce banc? zice berbecul curios. Hă, hă, mai empatizează procurorul cu ziariştii.
Îi văd şi eu dintele. Râd din ce în ce mai bine. Îmi vine să îl întreb, dacă îi plac Karatele, dacă tot are 24 de Karate plantate în gingie. Mă abţin.
– Să auzim bancul, mă anchetează procurorul din Irimie.
– E mai pervers, nu se cade, îi spun împingându-mi barba în piept să nu mai râd.  
– Suntem bărbaţi, insistă procurorul, din ce în ce mai curios.
– Păi, tocmai, că nu se potriveşte spus unui bărbat, poate doar unei femei de moravuri dubioase, încerc eu să scap din gheara procurorului.
Văd Biblia pe biroul procurorului. „Iartă-mă, Doamne, uite cum mint, deja!” Hohotele lui Florin escaladează atmosfera. Irimia e clar molipsit, râde numai uitându-se la Chima.
– Păi, s-auzim. Îmi plac glumele. O să am una în plus în repertoriu.
Vai de mine”, îmi spun. „Pe unde scot cămaşa, acum?” Mă uit la Florin, îi cer cu privirea ajutor, sprijin. Chima, mare „colecţie” de bancuri, în loc să încerce o glumă, mă abandonează, râde mai abitir. „No, ce banc îi spun?. Banc pervers, de spus la femei de moravuri uşoare… Nu îmi vine în minte niciunul!”
– Lăsaţi… încerc eu o ultimă eschivă.
Berbecul Irimie dă din mână, indicându-mi să prind curaj, să îi spun bancul. Mă uit la el. Nu mai îmi arde de râs. Sunt un infractor prins cu sperjurul în ghearele Justiţiei. „Ţi-ai subestimat, Adi, adversarul. Chiar e priceput. Inchizitorul naibii. Ce banc îi spun? Banc pervers pentru curve? De unde? Dacă nu zic bancul zice că râdem de el.” Intru în panica aceea în care numai ruşinea te poate împinge. Îl văd că se joacă cu un pix. Îl învârte cu degetele în aşteptarea poantei extraordinare care îl face pe Chima să se prăpădească de râs, în continuu. “Ufff.” Răsuflu uşurat. Îmi amintesc un banc ce corespunde „cererii”. Am scăpat! Îl întreb pe berbec, pe nerăsuflate, ca să scap repede de acuzaţia de minciună care mă ameninţa:

– Ştiţi cum se face sex în scris?
– Nu. Hă, hă, hă…
– Atunci treceţi la oral!
Urmează o secundă cât un secol. Mie nu îmi vine să cred ce banc i-am putut spune, când am realizat boacăna. “Chiar i-am băgat una în repertoriu…”. Berbecul Irimia a lăsat pixul din mână. Cred că îşi făcea calcule. Şi-o fi zis,„Mai bine să fac sex în scris în scris” şi a apucat iar pixul. Rădea procurorul, dar nu era râsul lui. Chima s-a ridicat în picioare, faţa îi era roşie, umflată să crape de atâta haz. Hohotea de săreau termopanele.
– Aaapăăăăă! zice Florin şi iese scurt din birou. Suuughiiit, s-a auzit de pe culoar când închidea uşa…
Vai ce-am putut face.Bine că nu e vreo infracţiune să spui bancuri că îmi putrezeau oasele în ocnă.”
– Domnule Irimie, zic, schimbând repede subiectul. Am vrea să ne lămurim în legătură cu elevul spânzurat…
Chima nu s-a mai întors în birou decât după vreo zece minute. Mie numai de întrebări nu mai îmi ardea. Iar berbecul Irimie, dacă ar fi putut, m-ar fi pălit cu cornele decisiv… Asta a fost prima şi ultima mea întâlnire cu procurorul Irimie, mistreţul cu colţii de aur.

Nu prea înţeleg cine şi de ce îl pune, pe mistreţ, şef la DNA. Am aşa o senzaţie că e folosit să îşi înfigă karatele bucale în jugulara lui Băsescu, atunci când nu va mai fi preşedinte. Trăiene, când îşi bagă ăsta filonul de aur în laringele tău, ăla eşti…  

Saptamâna asta kacaioţii din deal au descoperit apa. După ce au studiat-o minuţios cu vederea, auzul, mirosul, pipăitul, gustatul sau bătutul cu ciocanul, nu s-au lămurit nicicum la ce foloseşte.

Unul mai nesătul a băut o găleată şi a spus trist:
-Nu ţine de foame. Am mincat o galeata plin. Şaorma de la Arpi e mai cu saţ!

Apoi, şeful de galerie KVSC, înţeleptul Lorant, a decretat:
Io vrut inveţat ape asta, pe ungureşte „viz”, se duc la meci pe deal sus. Me, curve asta de ape nu vrut se urce. Cred che mare „U”-ist este. Io pins la deal, el curs in jos. Fecut alte şmecherie, pechelit ape. Am ingheţat tare pe el şi dus la meci. In Gruia, chind se pun ape se chinte imn de honved KVSC, el iar dezgheţat şi curs la vale. Ioi, ioi… Fecut inundaţie mare pine la gare. Certat Paszkany la mine spus che huje, prost reu, fac alunecare de teren, surpe deal si şurubărie de stadion!

Atunci, hipopotamul istoriei kacaiote, Cantor Bator Regele Animalelor, i-a învăţat cum şi la ce foloseşte lichidul rebel. I-a strâns , a făcut şedinţă şi le-a grăit:
– Te, bolond! Cu ape trebe spelat, frecat pielele şi peru. Nu Peru din America! Peru din cap! Uite la Lorant pe spate poţi sapa tranşeu in jeg. Aşe se spale şi omu, cum se spale maşinul auto eş locomotivul cale feroasă 1907! Io explicat in volumul trei la istoria KAC Vasas, che noi, suporteri KVSC Vasas Kolozsvar, la 1907, am inventat ape, am adus de la Budapesta cu trenul eş apoi fecut oaza frumos szep pe deal. Am pus şi palmier dar furat budos olah copacu’, fecut opinci de lemn şi fluier de chintat pe dealuri. Din frunze bistoş fecut mop in cap la femei indigen baştinas din Dabuleni. Amu. Vorbit cu Iulia şi Arpi Horthyke. Ei spus che cine spale jeg intre gratis la meci cu turok de la Galatasaray. Fecut contract cu Spalatorie Auto. Cine de Like pe facebook mere gratis la spalat şi intre la meci. Arpi spus che cine spale de doi ori face abonament gratis la meci, face prieten eş primeşte la lojă cu Anamaria. Iulia zis che el nu spale, che lui place se ramane Scrof de miliţian mirositor. Ve rog mare atenţie mare! Citeşte bine anunţul sponsorilor. Numa spelat exterior gratis. Interior nem gratis. La interior, la fund şi la alte gaure folositor se spale cu aspiratorul. Curent scump.

Mai jos afişul şi câştigătorii promoţiei : „Cine spală bine curul vede-n cocină returul!”