Archive for March, 2014

paszk. muresan
Foto: “Te, Iulike Murike, vrut dus şi pe tine la Dubai, da’ la şeic arab nu place se vede Scrof…”

Paszkany va juca în filmul “E bai? Fuga în Dubai!”

Pe Grofu Paszkany îl strânge laţul. După ani de tăcere completă, vizavi de mânăriile celui ce vrea să devină Guvernatorul Transilvaniei, emberul este tot mai prezent în presa clujeană. Nu că nu ar mai avea câteva sute de euro ca să şpăguiască câţiva ziarişti… Pur şi simplu, dacă e să îl cred şi îl cred din mai multe motive, Paszkany lasă Clujul, pentru Dubai. Nu îl mai interesează ce cârâie presa. Să vedem ce motive ar putea avea, ca să mergă la bronzat de pleată pe sub palmieri.

Nu îmi place mie să laud ziariştii care îşi fac bine treaba. Asta este meseria lor, asta trebuie să facă. Însă, de data asta, am citit un articol chiar bun, semnat Remus Florescu, pe adevarul. ro.

Arpad Paszkany, prins în ofsaid cu o afacere de 34 de milioane de euro

Citiţi cu mare atenţie. O să-l vedem pe chel, în toată înfăţişarea lui splendid pidosnică. Exact din 1999 durează afacerea asta. În „dosarul Polus”, el a ţepuit pe toată lumea, acoperit de politicieni, justiţie şi presă. Da, şi presă. Pentru că presa stipendiată de Paszkany a tăcut ca Scroafa-n păpuşoi, vreo 15 ani, preferând sclavia pe plantaţia grofului, în locul onoarei. Doar trei aspecte, în legătură cu acest dosar:
1. Aspectul „Justiţie”. Cum e, Paszkany Arpad, să mai şi pierzi dosare? Şi încă din alea pe bani mulţi? Te-a lăsat Justiţia din braţe, ai dat de judecători pe care nu i-ai putut mitui. Nu i-ai putut speria cu dezvăluiri din viaţa lor personală, în presa cumpărată de tine… Nasol. Ţi-am spus acum vreo trei ani, „nu ameninţa magistraţi că se supără ăia pe tine şi te toacă”. Nu m-ai ascultat…

2. Aspectul financiar. În mod normal, Paszkany este vinovat pentru prejudiciile aduse adevăraţilor proprietari, timp de 15 ani, de când le-a luat pământul cu japca. Sper să fie obligat să plătească despăgubirile aferente. Câteva milioane bune, bune, se-adună.

3. Aspectul „business”. În afacerea Polus, corupătorul de minore, Paszkany, a fost pionul împins în faţă de societatea Trigranit, un fel serviciu de spionaj maghiar. Împreună, Arpi şi Trigranit i-au ţepuit pe actualii proprietari ai Polus. Mai face cineva afaceri cu escrocii ăştia? După cum se chinuie Grofu’ să îşi vândă terenurile şi imobilele, nu prea cred.

Mai departe. Paszkany ne abureşte, în Ziar de Cluj, că vinde tot pentru că în Dubai ar fi raiul afacerilor. Aici puteţi citi bălăriile lui:

De ce vinde Paszkany tot

Ok. Am înţeles. Vinde aproape tot. Se duce în Dubai să îşi facă schimbul de nisip între urechi. Dar de ce atâta grabă? Să dai ditamai comisioanele unor intermediari, ca să ce? Ca să fugi, Coane Arpi, s-o-ntinzi şmechereşte? De fapt, a mai fugit şi Marius Vizer de condamnări şi a scăpat… Îl învaţă el ce şi cum. Vizer s-a ascuns prin Austria, punem pariu că în zonă va merge şi Arpi?

În toate afacerile mizere, în toate ţepele, de la dosarele „Polus”, “Gazeta” şi „Sapientia”, până la dosarele „Parcul electrovoltaic”, sau „Transferul lui Dorsin”, Paszkany a fost acoperit de gaşca de procurori, agenţi de informaţii, judecători, condusă de la Cotroceni de majordomul lui Arpi, Traian Băsescu. Însă acestuia i se termină mandatul… Băieţii mai bine informaţi spun că pesediştii vor să-l bage la zdup pe Băsescu şi cercetează atent relaţia Traian-Arpi. Secuiul ar fi aflat, cică… În plus, din câte ştiu, Guvernatoru’ mai are cel puţin trei dosare, pe la DIICOT şi DNA. Păi dacă pleacă marinarul şi se deschid fişetele, nu e mai bine să fie el prin Austria, via Dubai?

Încă două chestiuni.
Prima. Pentru „prietenii” lui Arpi. De exemplu, pentru Ghiţă Funar. Meştere, vezi că e groasă rău şi poţi să îi mai deschizi un dosar. Lui, lui Boc şi lepădăturilor din fostul guvern condus de Emil. E vorba de cum a preluat arena de pe deal. Şi despre modul cum a gestionat arena în asociaţie cu Ministerul Transporturilor. Sapă puţin, că găseşti!

A doua. Anamaria Feher! Nu pleca în Dubai cu emberul! O să te vândă pe două cămile minore. El crede că alea au ţâţe pe spate, nu cocoaşe…

Adrian Cinpoeru

Articolul de ieri, “Frăţia cu Dinamo, ruşinea tribunei lui “U” , a ajuns pe poziţia a patra pe platforma WordPress, ca număr de vizualizări, (printsreen jos). Având în vedere că mi-am redechis blogul acum trei zile şi că pe platforma wordpress se publică zilnic mii, poate zeci de mii, de articole în limba română, nu pot decât a mă bucura… Şi a le mulţumi celor care nu m-au uitat şi care mă mai citesc. Le mulţumesc şi cenzorilor şi fitiliştilor de profesie care, boicotându-mă, m-au ambiţionat să redeschid blogul.

Textul a fost un răspuns la nişte neadevăruri, scrise de Emil Moldovan în Ştiri de Sport. Dar dacă unii dintre fraţii dinamoviştilor mă judecă, acuzându-mă că aş fi suporter „de facebook”, o să le spun o poveste mai veche. Din vremurile în care nu existau nici măcar PC-uri…

Prima dată, să ne „localizăm” puţin în timp… Pe la sfârşitul anilor ’80, se ştie, Dinamo făcea cu noi ce vroia. Ne fura jucători, ne forţa să dăm meciuri sateliţilor Victoria, Flacăra Moreni, Corvinul… Erau nişte meciuri de circ, în care Mateuţ şi Cămătaru dădeau singuri câte 4-5 goluri, ca să ia „Gheata de aur”. Făceam parte din cea mai odioasă „cooperativă”, din fotbalul mondial: „Cooperativa securistă”. A fost prima mizerie imensă pe obrazul frumos şi curat al istoriei noastre. Ştiu „U”-işti care în acei ani au jurat că nu mai calcă niciodată pe stadion.

Nici atunci, nici înainte, nu eram infrâţiţi cu Dinamo, lumea ura miliţienii şi securiştii. Au fost alte vremuri în care eram înfrăţiţi cu Rapid şi Poli. Galeria dinamovistă era un zero mare. Nu exista. Nu reţin vreo scandare. Poate aia cu „Dinamo, lucră la metro”, dar nu ei o strigau, ei o încasau… O, da! Şi aia cu „Vine miliţia, vine ca să ne ia!”, cântată tot de alţii.

Da, pot să am mândria de a nu mă milogi să fiu frate cu dinamoviştii. Avem istorie mai veche cu 30 de ani, avem „tribună” cu vreo 15-20 de ani înaintea lor. Clubul nostru a fost creat de academicieni, de profesori universitari. Dinamo este invenţia sovieticilor, comuniştilor şi torţionarilor care ne batjocoreau ţara după război. Ce ar fi făcut Emil Racoviţă, dacă ar fi avut-o surioară pe Ana Pauker? Ar fi rămas, la Polul Sud, de ruşine!

În deplasare, la ei, publicul din Ştefan cel Mare învăţa ce e aia galerie. Nu mai auziseră astfel de cântece, nu mai văzuseră nebuni frumoşi… Acum, toate galeriile bucureştene spun că ei au inventat cântece de-ale noastre, de acum 35 de ani. Ei nici nu se născuseră… În 1980, august sau septembrie, am pierdut la Bucureşti, cu Dinamo (2-1, parcă). La sfârşitul meciului, ca să nu ne împrăştiem printre alţii, am rămas în tribună. Am aşteptat să iasă ceilalţi spectatori. Am început să cântăm de-ale noastre. Lumea care se îndrepta spre ieşire s-a oprit. Ne-a aplaudat. Au ieşit, încet, încet, privindu-ne cu repect şi simpatie. Noi, după ei, cântând. Bucureştenilor nu le venea să plece. Atunci ţin minte că am cântat cea mai frumoasă Kalinkă. Pe voci, parcă eram un cor profesionist, cu sute de repetiţii la activ. A ieşit minunat. Stăteau dinamoviştii să ne asculte. Să ne aplaude… Nu se lăsau duşi acasă de tramvaie…

Prima galerie a lor, văzută de mine la Cluj, prin ’80-85, era formată din vreo 15 inşi, dintre care jumătate erau fii de gabori clujeni. Restul, securişti în delegaţie.

Şi, atunci, cum ar fi să fiu eu frate cu ei, dinamoviştii? Şi încă un mucos de frate mai mic, care să mă laud pe unde apuc cu fratele mai mare, miliţianul. Ar fi, pentru mine, de maximă umilinţă…

Adrian Cinpoeru

fratia loc 4

u-pirotehnice-300x200
Acest text, Ştiri de sport: Ce băieţi mişto, “U” şi Dinamo!, m-a întors puţin pe dos. Eu cu frăţia căţeilor nu o să mă împac niciodată, dar nu intenţionam să îmi mai spun opinia. Mă împac cu ideea de fanii mai tineri sunt superficiali, nu cunosc istoria lui „U” şi acceptă frăţii cu Dinamo. Alţii “U”-işti-dinamovişti m-au lămurit că ei sunt “fraţi” doar în afara stadionului. Aiurea! Ar fi bine să fie aşa. Dar dacă un editorialist încearcă să îî manipuleze pe suporterii lui „U”, atunci chiar e urât.

În tribuna lui „U”, Dinamo nu e atât de agreată, ca şi în peluză. De fapt, această frăţie dezbină, încă o dată, suporterii lui „U”. De aceea, „răspund” editorialului lui Moldovan, din Ştiri de sport.

Mi se pare că omul numai „U”-ist nu e. El se bucură că îi vin „fraţii” la Cluj. Dacă era „U”-ist, cât de cât, se abţinea să scrie. Se abţinea să încerce să „oficializeze”, în faţa cititorilor, această frăţie, care îi enervează pe ceilalţi 90 la sută dintre suporterii lui „U”. Nu am mai citit niciodată un text scris de un „U”-ist, care să se bucure în aşa hal de ce fac suporterii altei echipe. Nu ştiu cum poţi să fii suporterul a două echipe care joacă în aceeaşi competiţie. În plus, textul e mincinos. Şi e mincinos în favoarea „căţeilor” din Peluza Şepcilor Roşii

Emil Moldovan are dreptul la opţiunile şi la opinia lui. Dar el scrie, în text, nişte lucruri, numerotate de la 1-4, care mie mi se par groteşti:

“1. Scandarea cu “ce băieţi mişto, U Cluj şi Dinamo” sună bine, indiferent dacă eşti printre ei sau nu.”

Mie mi se pare că sună extrem de manelist scandarea asta şi prefer de o mie de ori mai mult un „Haide U”!”, pe ritm de Black Sabbath.

“2. Când dinamoviştii strigă “U CLUJ NAPOCA” la meciurile din Bucureşti cu CFR-ul, la Cluj se ciulesc urechile şi se dau mai tare televizoarele. Te simţi bine când eşti susţinut în lupta împotriva rivalei din oraş.”

Nu mă uit la meciurile kacaioţilor din deal şi nici la alea ale lui Dinamo. Aşa că mi se rupe ce strigă căţeii care ciulesc urechile. Ăştia sunt căţei de vânătoare electronică şi ciulesc urechile până şi la televizor, poate prind un ciolan cu tranzistor.

“3. E entuziasmant şi tot mai neobişnuit să auzi un stadion întreg şi mai ales ambele galerii, unite într-un singur glas. Sigur, ar fi mai plăcut să strige “SI-MO-NA HA-LEP!” în loc de “CINEEE PANA MEA E STEAUA?”, dar uneori ura formează alianţe mai puternice decât iubirea.”

Nu am auzit niciodată tot stadionul strigând într-un glas „Cine pana mea e Steaua?”. Aşa o fi… Nu văd, totuşi, de ce aş fi entuziasmat, chiar dacă aş fi „frate”. Mi se pare că suporterul ar trebui să îşi încurajeze, cu mult entuziasm, propria echipă. Eu ultima oară, când chiar m-am bucurat mult, a fost când am auzit un Gaudeamus.

“4. La ultima întâlnire, un grup de “alb-negri” de la tribuna II a tăcut tot meciul, dar în momentul în care peluza lui “U” a scandat numele adversarei, grupul şi-a venit în simţiri şi a început să urle “Dinamo, M… Dinamo”. Atunci aproape că s-au luat la bătaie. Fanii lui “U”, ei între ei!”

Asta e o minciună. O minciună urâtă, de miliţian şmecher. De unde ai scos-o pe asta, Emiluţ? Chiar dacă sunt certat eu cu aseriştii, ei au fost cei agresaţi la partida respectivă. Şi membrii ASR, Emil Moldovan, chiar cântă la meciuri. Au înjurat atunci când dinamoviştii rupeau picioare. Nu ştiu, zău, dacă un „U”-ist ar fi în stare să rupă bannerul altui „U”-ist, aşa cum au făcut fraţii tăi din peluză cu bannerul aserist. Mai bine, explică tu, într-un editorial, ai cui suporteri sunt agresorii cei care rup bannerele lui „U”. Sunt tot suporteri ai lui „U”? Încearcă să ai argumente mai bune, decât alea de la punctele 1-3 care nu sunt deloc convingătoare şi „mişto”.

Observ că “fraţii” „U”-işti sunt de mai multe feluri, precum fraţii pocăiţi. Unii mai dinamovişti, alţii mai puţin dinamovişti, în funţie de predicator şi sectă… Nu-i bai. Că simpatizezi cu alte echipe pot înţelege. Însă să te vâri cu forţa pumnului sau cu minciuna editorialului în sufletul, în tradiţia şi în galeria lui „U”, nu mai pot înţelege. Nu pot pricepe motivele pentru care poţi să îţi doreşti să faci parte din galeria unei echipe, atunci când tu iubeşti alt club.

Cum poţi fi suporterul lui “U”, când îţi sunt mai apropiaţi fanii lui Dinamo, Emil Moldovan?

Adrian Cinpoeru

Gherman
Foto: Ghermănaş Corvinul, zis Look Nasol, comentator ardelean superior

Paszkany vrea să cumpere drepturile de televiziune pentru meciurile din Liga lui Gino. Meciurile ar urma să fie transmise de televiziunea Look, creată de Arpix pentru amanta, acum majoră, Anamaria Feher.

Angajatul preferat al lui Pasykany, din trustul media, este Sabin Gherman, autorul pamfletului “M-am săturat de România”. Omul ăsta are o singură idee care îi bântuie prin ţeastă. Că ardelenii sunt cei mai deştepţi şi mai cinstiţi. Probabil că Emil Boc, zis “Tsunami peste România”, este cel mai deştept, dacă a ajuns prim ministru. Celorlalţi români el le spune, oral sau în scris, “gunoaie”.

Hai să vedem cum va comenta munkaşul lui Grofu’ şi al lui Scrofu’, Gherman, nume de cod Cartofu’, cel care în timpul liber îi hăituieşte pe români în propria lor ţară, o partidă oarecare din Liga lui Gino. De exemplu, Kacaioţii din Deal- „U”, meci din etapa de peste două săptâmâni.

Voce suavă, din studioul Look, Anamaria: Sabinike, vezi mecio? De drumu la scuipatule! Sunt eu, Ioaniţoapa. Tot Budapest, aude la tine!

Sabin Gherţoi, în direct ELO: Un inceput fulminant. Gruia învie, Iştenem! Scrofu Grohu aruncă cu torţa! Apare Cefi, mascota noastră. În rolul lui Cefi este şeful de gară din Sfântu Gheorghe, localitatea natală a lui Arpi. Cefi a intrat pe teren şi a schimbat fanioanele de margine cu steagul Ungariei. A marcat teritoriul. Sublim, bravo Cefi! Un doberman valah, „U”-ist extremist, îşi marchează teritoriul direct pe pantofii lui Cefi. Eutanasiaţi, valahul! Galeria gazdelor cântă: „Ria, Ria, Scroferia”. Ce fain chinte, e delir! Din boxe, chinte! Pup, la ei, membrana lor de kavesecei adăvărat!

Anamaria işi schimbă vocea periculos, sătulă de mânării: Căte bări estem montat la poarte? Cine arbitru?

Sabulă Ghiolban: Ioaniţoapa! Numai trei beri estem, doi vertical şi unul orizontal, la poarta nostru. La ei nu trebe bări. Noi marcăm la ei ca la rugby, în terenul de ţinte: 5 goluri, la un eseu. Arbitrează Kicsi, adică Piccolo, fundaşul nostru incoruptibil, cel mai arbitraj corect, inche din start. E minutul perţ 5. Comentez. Felghe Irosz, portarul kacaiot, a luat gol printre ghioambe, de la uistul Lemn. E 1-0 pentru noi. Előre!

Anamaria Transversală: Te, dache ei dat gol la noi, de ce pus la Oţefer gol?

Sabin Ghiorţan: Noi facem regula la federaţie, liga şi televizio, noi spunem chit e scor. Nu ei! Ei canci, nincsi! Ei să face, la Bucale, campionatule, nu aci la Kolojvar! Ioooii! Eveniment, în direct. Mai dat inche un gol uistul Lemn, de linghe Rui Peter, fost Pedro. Musai schimbat numele lui Lemn în Erdő şi dus la Oţefer. Scor final, 2-0 pentru Kacaiot! Victoriiieee! Unde pune preşedintele nostru copita se vede. Iulike Murike, te sărut! Eşti un adevărat Bernard Tapir al fotbalului ardelenesc superior. Mâncu-ţi trompa ta…

Atât mai lipsea fotbalului românesc. Să facă Grofu’, Grohu Scrofu’ şi Cartofu’ legea, la televizor, în ligă şi în federaţia condusă de oamenii lui Băsescu, slugoiul lui Paszkany… 

Adrian Cinpoeru

rares_bogdan_0

rares_u_1

“Cea mai căutată poză din Cluj din ultimul deceniu”, titrează Ziar de Cluj

Cu acordul ziarului, public şi eu fotografiile. În schimb, o să îi fac un serviciu lui Liviu Alexa şi o să îi completez materialul, pentru că protagoniştii pozelor nu sunt nominalizaţi în articol. În prima poză, personajul cu mustaţă şi fular alb vişiniu este marele „U”-ist Rareş Bogdan, patronul de la Ziua de Cluj. Cândva, l-am văzut la televizor, povestind de „U”, cu voce tremurândă şi cu lacrimi în ochi. L-am crezut că e de-al nostru. Sunt un fraier! După cum se vede, Rareş, Talmeş-Balmeş, este cot la cot, în tribună, cu alt „U”-ist vechi, de prin anul 1907, Arpad Paszkany. În următoarea poză, Rareş e cu fular alb- negru, în tribuna lui „U”.

Rareş Bogdan a fost principalul susţinător media al proiectului „socios”, inventat de un grup de „U”-işti. El, Rareş, a mai moderat şi întâlnirea ASR- politruci, de la începutul anului trecut. Omul e foarte apropiat de unii dintre liderii suporterilor lui „U”. Care, şi ei, au pus botul, ca şi mine, crezând în Rareş Bogdan.

Ţin minte că l-am întrebat atunci pe Călin Mişan, şeful ASR: „Căline, altul în afară de ipocritul ăsta, ca să modereze, nu aţi găsit?” „E U-ist şi e specialist în media”, mi-a justificat el.

Încă ceva. Consider că nu e bine să intervină acuzaţii reciproce, între „U”-işti, cu această ocazie. Urmează meciul cu kacaioţii din deal şi ar fi frumos să fim cât se poate de „U”-işti uniţi.

De fapt, lucrurile stau altfel. O să povestesc celor din „generaţia Facebook”, care cred că „bătrânii” lor nu se distrau deloc şi sunt nişte capsomani, un joc de societate din vremurile noastre trecute.

Jocul se numea „Bikini-Bau” La ceas de dimineţă, pe la chefuri, când toată lumea era limpede de beată şi se zbenguia pe ritmuri disco, se stingea brusc lumina şi unul anunţa, cu un strigăt de luptă: „Bikini- Bau!”. Atunci, muierile işi dădeau jos bikini si îi aruncau în tavan. Băieţii săreau să prindă textila şi se băteau cap în cap. Cine prindea una bucată chilot il punea pe gât, drept trofeu. 

O dată, fiind vesel, mi-am aruncat şi eu chiloţii în aer şi mi i-a prins Buru Uioreanu, actualul preşedinte al Consiliuliui Judeţean. Dă, mă, chiloţii înapoi, că destulă carieră politică ai făcut cu ei!

De fapt, în poza cu pricina, unde apare Rareş Bogdan cu fular alb vişiniu la gât , alături de Paszkany, s-a întâmplat la fel. S-a stins nocturna, galeria kacaiotă a strigat „1907 de Bikini-Bau!”. Paszkany şi-a aruncat, în sus, chiloţii alb vişinii cu franjuri. Rareş Bogdan a pus, grăbit şi excitat, mâna pe ei. Apoi i-a agăţat la gât şi a început să se aplaude şi să fie aplaudat de toţi, pentru epocala realizare. În final, Bogdan i-a spus fotografului: „Bagă repede o poza cu mine şi cu chiloţii de grumaz! Să mă vadă Arpi cât de mult o iubesc!”

Haide „U”!

Adrian Cinpoeru

z-guga
Aurel Guga, sau alb şi negru

“U”. Vocabular de cuvinte pierdute

de Adrian Cinpoeru

Am văzut partida de la Piatra Neamţ, la TV. Atât am înţeles. Nişte cuvinte pierdute, am înţeles. Cuvinte care au însemnat “U”, cândva, dar care nu mai sunt. Le- am pierdut…

Tricou. Nu contează aici sensul propriu, cel de echipament. Contează sensul frumos, în care tricoul lui “U” trebuie sa te ardă pe spinare şi sa nu uiţi măcar o secundă că îl porţi. Pe ăştia, de-acum, îi “arde” doar la cont. Dă unul gol, se dezbracă, ne arată tricoul cu “Te iubesc, piţipoancă!”. Pe Dan Anca nu îl mai iubeşte nimeni…

Oraş. Nu vorbim despre asfalt. Vorbim despre jucătorii “legendă”, care se plimbau prin oraş cu fruntea sus, pentru că se munceau să însemne,, ei, Clujul şi “U”, ceva. Sunt jucători, de la acest actual “U”, care nu ştiu în ce ţară joacă. Ăştia se plimbă cu fruntea sus prin cluburi şi, mai ales, în poze cu multe ţâţe tinere.

Tinereţe. Am vrea să vedem, pe teren, un copil de 18 ani, crescut la juniorii noştri. Nu sunt. Unde sunt cei care au câştigat titlul naţional la juniori? Şi-au schimbat numele în Gercaliu Max Nicu Vasilică Karim Veselovski, poate…

Suflet. Cuvânt mort de mult şi înlocuit de superba noţiune de “contract”.

Căpitan. Ar fi frumos ca un ins, căpitan în actuala echipă, să îşi scrie pe banderolă “Mircea Luca”. Sau “Aurel Guga”. Sau “Zoli Ivansuc”. Dacă nu, “Alexa Uifăleanu”, “Cristi Pojar” sau “Tim Câmpeanu” Poate vreun căpitan, modern, aude, pune mâna pe carte şi învaţă ce e “U”. Poate o să simtă ceva furnicături pe braţ, dacă învaţă. Nu vorbim de Sisi, că el ştie…

Ar mai fi multe cuvinte dispărute. Să vedem ce spune imnul nostru din 1943, şi dacă ne regăsim în cuvintele de atunci: “Cluj”, “infrăţit”, “avânt”, “studenţesc”, “românesc”, “luptăm”, “simbol”, de exemplu. Vocabular arhaic, aşa-i?

Avem acum un dicţionar de cuvinte şi expresii noi la dispoziţie. Hai să le cântăm, împreună, că le tot auzim! Să compunem noi imnul reprezentativ al Mileniului III. Deci: “Sponsorizare”, “Boc”, “Socios”, “Ana Maria Prodan”,”Dâncu”, “Insolvenţă”, “Muie”, “Mori, Waltere!”, “Vândutule!”, “Interdicţie”, “Asociaţie”, “Coregrafie”, “Cotizaţie”, “Jandarmerie”,”Mafie”,”Politichie”.

Porcărie, merge?

(Text publicat pe Cluj Manifest)

U palinca
O pălincă pentru patronul lui “U” Să nu mai spună, că nimeni nu l-a luat în seamă. Hai, noroc!

Eu cu cine votez, coane Waltere?

Scris de Adrian Cinpoeru

Florian Walter: “Dacă ne vom lupta pentru o cupă europeană din sezonul următor? Mai întâi să ne salvăm, apoi facem paşii care trebuie  făcuţi. E posibil, luăm totul pas cu pas”, pentru Ziua de Cluj (20 februarie 2014)

E bine sau e rău că e Walter la “U”? Eu cred că e bine. “Rău cu rău, dar mai rău, fără rău…” E frumos sau urât să strigi ca apucatul “Să moară Walter”? Asta e jegos. Cum e firesc? Să respecţi banul unui om, investit în echipa pe care o iubeşti, sau să faci cachiţi pe puşculiţa lui? Eu respect munca şi banii oricui, în general. Şi dacă vreau să fac sex oral, chiar nu mă interesează bărbaţii.

Însă am, vizavi de Walter, mici şi groase nelămuriri.

Oare să-l cred pe patronul lui “U”, când spune că “facem paşi”? Nu mai bine facem guiaş, prima dată? Pălinca o face cazanul şi deşi aş vrea să am şi eu unul personal, nu imi încape în vastul apartament.

Nu mai bine mergem cu autocarul, decât să facem paşi? Mai avem autocar sau e pe la Ploieşti?

Să mai ţin minte ce a spus Ana Maria Profan, sau Prodan, că tot timpul uit cum o cheamă? Creatura a spus pe post acum vreun an jumate, când îşi flutura silicoanele prin Cluj, că Walter ne-ar vrea dispăruţi urgent. E adevărat că susnumita (cuvântul ăsta sună ciudat de vesel, în context), când deschide gura, de fiecare dată mujetă, nu cujetă.

Dacă schimbăm numele oraşului, din Cluj, în Ploieşti şi numele echipei, din “U”, în Petrolul, e mai bine pentru noi?

M-am ars o dată. Acum suflu şi-n guiaş, şi-n pălincă…

M-am hotărât. Rup petale de trandafiri să văd exact. “Mă iubeşte Walter, nu mă iubeşte Walter… Mă iubeşte… Nu mă iubeşte…” N-am trandafiri în casă, cum fac? Fac ca măgarul,  eventual, pentru că sunt în ceaţă, ca măgarul.

Eu cu cine votez, coane Florică?

(Text publicat pe Cluj Manifest)