Archive for the ‘Numai “U”’ Category

Vreo zece ani am scris că hortiștii din deal îi urăsc de moarte pe toți românii, nu numai pe “U”-iști… Specimene din tribuna lor au defilat în centrul Clujului, în manifestații anti-românești. Suporterii ceferiști români au fost practic goniți din tribună de facțiunile ungurești, finanțate de Paszkany.  Doar pentru că le-au reproșat faptul că încurajează echipe ungurești la meciurile cu formații românești. Vă mai aduc aminte articolul scris de Sabin Gherman, la comanda lui Paszkany, în care românii erau batjocoriți? Le-am deschis acțiune la CNCD, pentru discriminare. Am câștigat. Cine e curios găsește pe blog, (LINK.)   O grămadă de clujeni multiculturalnici sar în sus, dacă le spui aceste adevăruri. Ce bucurie credeați că ne fac hortiștii în anul Centenarului, multiculturalnicilor? Deocamdată, să vedem ce bucurii le mai fac ei “U”-iștilor.

cjsport.ro: Iuliu Mureșan Meciul cu U va fi pe Cluj Arena. E problema noastră dacă alegem un stadion.

“E normal să obţinem aprobare pentru că e stadionul judeţului, nu e nici măcar al municipiului, şi s-au mai disputat acolo şi alte meciuri. Echipe din Liga a IV-a au jucat acolo, din comune. Noi suntem organizatori şi e problema noastră dacă alegem un stadion unde să jucăm. De altfel, la începutul sezonului am anunţat la FRF drept stadion principal CMC, iar al doilea Cluj Arena, cu aprobare de la Consiliul Judeţean”, a spus preşedintele CFR-ului, Iuliu Mureşan.

Vă place de DJ Scrofu ce stadioane a anunțat la FRF? Ce frumos le “mixează” el? CMC și Cluj Arena. Cocina din deal o ține pentru afumat slană. Oricum, în schelălăraiul de pe deal nu se vor mai investi bani, se degradează. Frâna se află în litigiu cu Căile Ferate Române pentru că nu a plătit nimic din sumele impuse în contractual de asociere, referitor la concesiunea cocinei. S-ar putea să fie vorba de 1-2 milioane de euro, dacă nu mai mult. Cât timp “marele “U”-ist, pesedistul Loți Donko, are lojă în Gruia, nu vor achita nici un ban. Se ocupă PSD. E clar un singur lucru. Kacaioții ceferiști își pregătesc mutatul definitiv pe Cluj Arena.

Dacă nu i-am lăsat să moară, nu ne lasă să trăim

Sțiți povestea cu prietenul pe care îl inviți acasă la tine, apoi, te înjură, te batjocorește, iți regulează femeia și, în final, amândoi te scot afară din casă? Așa le-am dat noi jucători vreo douăzeci de ani, pentru că altfel erau de mult timp decedați definitiv. Așa au încercat să ne distrugă, încă de la începutul anilor 2000. Ne-au luat jucători, antrenori, masori. Ne-au pus piedici cu arbitrii din gașca lor. Au stimulat adversarii nostri. Și-au numit om în conducerea lui “U”, pe Lucian Danciu. Acum, ne intră în casă… Unde “nevasta politrucă” a unora dintre suporterii “U”-iști le face hatârul.

Pentru cine mai militează aiurea pentru buna înțelegere cu descreierații din deal, atașez un (link) lămuritor. Ca să citească declarațiile lui Marcel Popescu, fost conducător în Gruia. El a mai povestit și la TV, cum fiecare ședință a frânelor începea cu “obsesia “U” Cluj. Cum să distrugă “U” Cluj… Cum să ne pună bețe în roate… Cum să ne batjocorească.

Marcel Popescu, în mai 2016. Jucau cu U Cluj şi mie mi s-a cerut să merg să dau bani, 10.000, Craiovei, ca să o bată pe U Cluj. Am spus: cum puteţi să faceţi aşa ceva? De ce trebuie să dispară U Cluj?

Cum de ce, mister Popescu? Pentru că Paskany se credea amiralul Horthy Miklos și guvernator al Transilvaniei. I-ar fi desființat pe toți românii, dacă ar fi putut. Iar securistul Gyula Mureșan a preluat ștafeta și continuă.

Marele “Plan B”, un fâs marca Boc

Dar vina nu e a lor. E momentul lor. Pentru că noi voiajăm și jucăm pe sate, la inițiativa lui Boc și a prietenilor săi infiltrați printre suporteri. Paszkany și-a încheiat misiunea, exact când am fost desființați. Ei continuă, însă, cu aceeași ură. E momentul lor pentru că suntem împrăștiați, demoralizați, suntem numai buni de batjocorit de niște propagandiști unguri nebuni. Lăsați-o baltă pe aia că sunt alți investitori în Gruia. Ăia habar nu au, despre ce e vorba. Aici e vorba de DJ Scrofu și de o parte semnificativă a suporterilor lor. Că nu toți sunt complet demenți. Doar că un grup de simpatici, de exemplu, îl jignesc chiar și pe Dan Petrescu, că e mitic inferior, să plece acasă… Ce ați crezut, dragi U-iști, că vor face ei, cât timp noi ne umplem de rușine istoria, plimbându-ne pe coclauri și jucând cu amatorii? Ce ați mai crezut? Că noi vom executa genialul “Plan B”, “Marele Proiect”, cu care ne-a amenințat Boc și vom reînvia peste noapte, săraci și cinstiți? Numai că tentativa de primar nu are nici un proiect… Nu vedeți, că oamenii puși de el, Irimieș și Constantea, ne bagă în tot felul de mizerii? Ce proiect să ai, când numești astfel de personaje în fruntea clubului? Ce s-a făcut în doi ani? Nimic! Asta e marea realizare a politrucilor clujeni. Să facă, din “U”-iști, oaspeți în propria casă. O să cânte melodiile lor abjecte amplificate de stație, la noi pe stadion. O să urle unul în boxe, până o să ne scoată fotbalul din cap…

Cum e aia cu “mai bine săraci și cinstiți pe sate”, reprezentativilor din Asociația Șepcile Roșii? Mai adăugați niște “calități”. Săraci, cinstiți, batjocoriți de Armando de la Ighiu,  fani Desperado, fraieriți de politruci, violați de Scroafă în propria casă… Nici nu vreau să mă gândesc ce va mai urma. Știu că vă e greu, reprezentativilor, să vă judecați corect. V-a fost greu să înțelegeți și acum câțiva ani, când v-am tot repetat că nu poți să ai încredere în politruci. Nu ați vrut să înțelegeți. Acum e bine? Când prietenii voștri politicieni, căci ei le-au permis frânelor aceste mizerii, fac din stadionul nostru cocina “numărul 2”, e bine? Halal!

Cea mai proastă opțiune este boicotarea meciului, de către suporterii U-iști. Dimpotrivă, ar trebui să fim cât mai mulți, să le acoperim sonor suporterul din boxă și pe cel de la microfonul arenei. Dacă boicotăm, ne vor considera slabi și vor continua mojiciile. Dacă nu, poate că noii patroni kacaioți vor înțelege că nu e bună propaganda ungurească prin sport și își vor vedea de ale lor. Și nu îl vor mai lăsa pe DJ Scrofu și kacaioții lui din tribună să ne tot bage râtul prin gard.

Stii cum e, “draghe” Muri? Dacă tot mai răscolești răhățelul, s-ar putea ca cineva să se supere. Și să vă facă o plângere penală pentru preluarea cu “cântec de trafic de influență” a stadionului. Și pentru înșelăciune și alte infracțiuni în formă continuantă. Că sunteți constituiți în grup organizat, referitor la țeapa trasă Căilor Ferate Române, prin nerespectarea contractului de asociere, e foarte clar. Să vedem dacă o să vă placă să vă plimbați șuncile pe la DNA. Ca să nu mai vorbim de “spălătura” de bani negri pe care o comiteți. Că nimeni nu s-a ocupat, de voi, cu atenție. Deocamdată…

universitatea-cluj

Adrian Cinpoeru

 

Vineri a continuat procesul intentat de Ovidiu Vasu, managerul CS U Cluj, ziaristului Liviu Alexa, managerul secției de baschet fete. Vasu îi cere lui Alexa daune de 500.000 de lei. Cum s-ar spune un război fratricid, eveniment destul de neplăcut despre care nu aș fi vrut să scriu. De lipsa de performanțe ale clubului condus de Vasu, de te apuci să scrii, te doare sufletul, dacă ești „U”-ist. Iar pe Alexa și ce a făcut la baschet fete, dacă nu ești chiar hater, nu poți să-l iei la rost. A salvat echipa, care era muribundă și a făcut-o vicecampioană. El, sponsorii, antrenorii, jucătoarele…. Eu numai fan Alexa nu sunt, la cât l-am tot pictat. Însă, dintre toate echipele clubului, cea de baschet fete mi-a fost, cândva, cea mai dragă. M-am bucurat că nu s-a desființat…

Balerine și violatori în serie

Așadar, nu aș fi scris… Însă, pe siteul „Muzica Instanțelor”, care aparține lui Mihai Bacalu apare, referitor la proces, un articol cu următorul titlu (Link)

PREŞEDINTELE ŞI ANTRENORUL AU RELATAT JUDECĂTORULUI CĂ ALEXA NU POATE CONDUCE CSU

Ia să citim, mi-am spus. Mai jos, apare următorul text:

“… antrenorul Dragan Petricevic, care a spus că Alexa poate să dorească să devină orice, de la preşedinte la cosmonaut, dar că nu are ce căuta în funcţia de director al clubului sportiv  din (…) lipsa de competenţe.”

Îl știu pe Bacalu, de vreo 30 de ani. Știu că are un cui, împotriva lui Alexa, al cărui angajat a fost, la City News. S-o fi purtat Alexa urât, că obișnuia… Știu că, zi de zi, Bacalu e la tribunal și scrie despre tot felul de dosare. El e primul ziarist din lume. Primul ziarist, care se bucură când alt jurnalist pierde un proces. Mă, Mihai, știi cum stă treaba? Căci văd cum te gâdilă un arcuș pe cerebel. E ca și dacă, într-o orchestră, un instrumentist ar cântă o notă falsă, ceilalți ar sări în picioare și l-ar aplauda. Așa te bucuri, tu…

Nu am înțeles, niciodată, ce legături adânci există între muzică și instanțe. De ce și-a pus el titlul respectiv la site? „Muzica Instanțelor”? De ce nu „Instanța Muzicuțelor”? Poate că lui Bacalu, când e în sala de judecată, îi sună instrumentele simfonice în propriile timpane. Stereo. Cum auzi, mă, Mihai, ce spun părțile în timpul procesului, dacă tu ai un contrabas într-o ureche și un trombon în cealaltă? Și mai ești cu bagheta în mână? Căci poate se crede dirijor și se visează, dirijând inculpații, avocații, procurorii din sala de judecată. Poate îi mai și dansează niște balerine printre urechi, învârtite și aruncate în sus de niște violatori în serie… Am văzut că scrie pe site-ul lui despre evenimente muzicale. Alo, domnu Bacalu, să nu te crezi judecător și să te apuci să îi condamni la moarte pe instrumentiștii care mai scapă vreo notă falsă. Din câte rețin, a absolvit ceva școli de muzică, nu îmi amintesc exact, treaba lui. Nu mă pricep la muzică simfonică, nu mă bag. Dar mă gândesc că nu e rău. Căci, dacă Bacalu făcea o școală de modeling, și-ar fi pus titlu la site: “Anorexia instanțelor”.

Alexa e judecat în calitate de ziarist și e acuzat de incompetență managerială în sport

Doar că nu cred că Dragan Petricevic ar fi declarat cum că Alexa poate să fie cosmonaut, dar nu are competențe ca să conducă un club. În primul rând, competența managerială, cu cea tehnică, în cadrul unui club și cu cea de ziarist nu au nici o legătură. Iar judecătorii nu ar trebui să ia în seamă asemenea bazaconii și declarații. Alexa e judecat în calitate de ziarist, și nu în calitate de  manager sportiv… Dacă tu, Mihai Bacalu, ai terminat școala de muzică în specializarea “caval”, de exemplu, de ce scrii pe un site cu nume simpatic, despre dosare în Justiție? Ar trebui doar să cânți pe youtube… Sau la concerte, înmormântări, botezuri sau nunți, transmise live, cel mult… Bacalu Minune și Cavalu Mortalu…

Și chiar nu cred că Petricevic îl trimite pe Alexa în spațiu și spune despre el că e necalificat. Știu că ei sunt în relații bune și Alexa a ales să facă eforturi financiare importante, ca să îl aducă pe Dragan la „U”. Am verificat, nu știe nimeni ca ei să se fi certat… Iar Dragan, fiind sârb, nu îl văd comițând trădări și declarații tâmpite despre un colaborator, prieten sau rudă.

În fine… Aștept cu interes ca Bacalu să posteze exact întreaga declarație dată de Dragan în dosar. Dar dacă nu e așa, domnu’ Bacalu, cum ați scris, îți scoți pianul din urechi? Numai să nu îți vâri, în loc de pian, vreo orgă bisericească, să te-apuci să umbli îmbrăcat în călugăriță și să scrii la ziarul “Patrafirul Instanțelor Tămâioase”.

u_cluj_baschet_0

Adrian Cinpoeru

Să ne amintim ce se întâmpla acum cinci ani. Ce făceau părțile, implicate azi în destinele lui “U”.

Ianuarie 2013.

Suporterii lui “U” trecuseră printr-un an greu, poate cel mai greu din istoria clubului, după anii bejeniei la Sibiu. Walter plecase la Petrolul, a apărut Ana Maria Prodan. Cum a apărut, așa a și plecat la presiunea străzii, după ce i-a jignit în mod repetat pe fanii lui “U”. În 2012, an electoral, suporterii lui “U” au manifestat în două “reprize”. Ultimele mitinguri au urmărit alungarea Prodancei. În prima serie de manifestații, i s-a cerut primarului Boc implicare, Consiliul Local fiind acționar la societatea lui Walter, deținătoarea lui “U”. Boc putea cere, pentru că Walter s-a ușchit la Ploiești, cu toți jucătorii importanți, întreruperea contractului și preluarea clubului. Sau măcar, în calitate de asociat, primarul putea cere o expertiză financiară, care să arate exact situația lui “U”. Orice posibil investitor ar fi vrut să cunoască exact situația financiară. Eu am trimis primarului, în 2012, o serie de scrisori, de sesizări, explicând aceste lucruri. La un moment dat, primarul era invitat la Napoca FM. Am intrat, în direct, și l-am întrebat punctual: “Când aveți de de gând, să aplicați legea, să apărați patrimoniul public și să faceți ceva pentru ‘U’.” S-a bălbâit, am mai pus o dată aceeași întrebare. Subit, moderatorul a anunțat pauză de publicitate și mi-au tăiat legătura. În concluzie, Emil Boc nu a făcut absolut nimic și, cu tupeu de borfaș, ne-a aburit și mințit timp de un an.

În 2012, în prima fază, gunoaiele publice care au distrus “U” au încurajat suporterii să preia clubul. Nu mai insist asupra acțiunii socios (“Suporter U”) care beneficia, pe lângă sprijinul autorităților locale, de susținerea lui Mărginean și de sprijinul mediatic oferit de Rareș Bogdan, de la Ziua de Cluj, Realitatea TV Cluj. Cert este că aceste mizere eminențe au încercat să scape de povara lui “U” și să îngroape clubul, cu mâna suporterilor socioși.

Mânăriile lui Irimieș

Apoi, fanii lui U au fost amețiți cu o sarabandă de posibili investitori de toate națiile. În fiecare lună, Ziua de Cluj și Realitatea TV Cluj, la comandă politică, mai aduceau un nabab iubitor de “U”. S-au tot perindat români, italieni, nemți… Minciuni ordinare și întâmplări grețoase. Îmi amintesc cum suporterii lui “U” vroiau să organizeze alte mitinguri. Se discuta pe forumul fanilor, ne sfătuiam, ce să facem și cum să facem. A apărut, pe forum, postacul Cosmin Irimieș, sinecurist în slujba lui Boc și a lui Walter, care ne-a explicat că e un moment prost, că nu e bine să facem mitinguri, că totul e pe cale să se rezolve… Aiureli. Nu a mai venit nici un investitor, nu s-a rezolvat nimic, intervenția lui fiind dirijată de Boc, aflat în permanentă campanie electorală. Au vrut să ne țină cuminți în casă și au reușit. Cosmin Irimieș este unul dintre cei care conduc astăzi clubul.

Scenariu grețos, marca Alexandrion

Cea mai penibilă întâmplare, cel puțin din punctul meu de vedere, a avut loc în ianuarie 2013. Patronul de la Alexandrion, Nawaf Salameh,  a anunțat că vrea să preia clubul de la Walter. Dacă ceilalți mari posibili investitori au fost doar niște fantome inventate de Boc și Mărginean, Salameh a venit la Cluj și a cerut să se întâlnească cu fanii lui “U”. Eu scrisesem, înainte, că arabul a fost implicat într-o serie de scandaluri de evaziune. Am fost invitat, la modul insistent, de solii Alexandrion, să particip la întâlnire, alături de membrii Asociației Șepcile Roșii (ASR) și de reprezentanți ai peluzei. Cum, necum, Salameh ne-a prezentat intențiile lui. Părea un tip deschis și bine intenționat. Aș! Nu a fost decât un alt manipulator, trimis de Boc să ne mintă. Îmi amintesc că arabul a făcut atunci pe supăratul, spunând că a vrut să îl întâlnească pe Boc. Și că nu a reușit, fiindcă primarul era plecat la un târg de nunți. De fapt, erau înțeleși și chiar nu aveau de ce să se mai întâlnească. În primul rând, arabul nu avea puterea financiară necesară preluării unui club de prima ligă. În al doilea rând, avea mari datorii la bugetul de stat. Nici nu putea, nici nu vroia să preia clubul. L-a chemat Boc la ordin și s-a executat. Dar aceste lucruri le-am aflat mai târziu… Oricum, vreo 20-30 de suporteri, câți am fost la respectiva întâlnire, am fost batjocoriți și prostiți, în ultimul hal…  Ne-au tras, Boc și Salameh, la înțelegere cu Walter, o cacealma de zile mari. S-au muncit “U”-iștii, să îi facă Alexandrionului tot felul de materiale de prezentare a clubului, a suporterilor… Am stat, așteptându-l pe Salameh, vreo trei ore. Apoi încă vreo două ore i-am ascultat minciunile. Dupa aceea, o bună perioadă, am mai și avut speranțe deșarte… Am văzut multe, am fost mulți ani ziarist, însă asemenea scenarii jegoase, niciodată!

Alt scenariu

Mai trebuie să adaug un episod, căci nu e frumos să lăsăm, pe din afară, vreun exemplar de politruc mitoman care orbitează în permanență, în jurul lui “U”. Alexandrion a preluat echipa de handbal fete, în 2014. Exact atunci când echipa de fotbal se îndrepta spre nicăieri. Spre faliment și dispariție. Pansamentul Alexandrion a venit, încă o data, să ne mai aline durerea, la ordinul lui Boc. “Nu mai avem fotbal dar sigur vom avea echipă de handbal…” Altă țeapă politică… Nu insist, știm ce s-a întâmplat cu echipa de fete. Dar, la preluarea echipei, Salameh a făcut următoarea declarație (Link)

“Vreau să mulțumesc celor patru domni care m-au convins să fac acest pas, și anume, domnului primar Emil Boc, profesorului Vasile Dâncu, consilierului Radu Constantea și domnului Lucian Chiorean, un foarte cunoscut inginer din Cluj.” 

Lucian Chiorean a fost unul dintre cei care au inițiat acțiunea socios. Membrii respectivei inițiative s-au înscris, ulterior, în 2012, în ASR (Asociația Șepcile Roșii) și au primit funcții de conducere în ONG. Coincidență, din acel moment, între ASR și politrucii coordonați de Boc, s-a stabilit o relație cel puțin de neînțeles. O relație ciudată și de lungă durată…  Trebuie precizat că amândouă părțile au declarat, încă de la plecarea lui Walter la Ploiești, în 2012, că cel mai bine ar fi ca echipa să se desființeze și “U” să se înscrie “curată și cinstită”, în liga a patra. Lucru care s-a și intâmplat.

Să revin. Adică, Lucian Chiorean, unul dintre cei umiliți la prima descălecare a lui Salameh, când a fost prezent la întâlnire, l-a convins pe acesta să preia echipa de fete. O dată păcălit și batjocorit, de ce te mai expui, de ce girezi mânării politice, știind că ai un cuvânt de spus în rândul suporterilor? Înseamnă că ori nu ai fost niciodată umilit și ai știut , de la bun început, adevărul despre tandemul Boc- Samaleh, ori ești naiv… Îl cunosc pe Chiorean. Nu mi se pare deloc naiv. Cert este că toți U-iștii au mai încasat o bucată zdravănă, prin ceea ce s-a întâmplat, până la urmă, la handbal fete.

2018.

Salameh apare, din nou, dând târcoale clubului. Mie îmi este foarte clar că el nu este decât o prelungire politică, în slujba lui Boc, care cândva l-a ajutat. Poate atunci când era premier și  patronul de la Alexandrion era subiectul mai  multor dosare de evaziune. Băiatul lui Salameh a ajuns în lotul lui U Cluj. A mai apărut și Băbuțan, săgeata Prodancei. În rest, clubul e condus de aceeași formație de triști gropari, Boc, Irimieș și Constantea. Pe lângă ei, mișună același Vasile Dâncu, ceferist autodeclarat, fost asociat al lui Paszkany. Creatorul ideii de “brand CFR”. Tupeistul de Dâncu face acum deplasări pe coclaurile Diviziei C, împreună cu Irimieș și Constantea. În Gruia nu face deplasări, acolo are invitații la oficială, cum s-a întâmplat la meciul dintre kacaioții din deal și FCSB. Asta este U Cluj- Brigada Next Generation… Sinecuriști, politruci, ceferiști vopsiți, slugoi de partid… Plus anumiți suporteri, mari admiratori și prieteni ai lor… Păcat!

Ce vor face ei, susnumiții, în continuare, în viitorul apropiat? Își vor da salarii babane, vor încasa prime ditamai la promovări și își vor băga în buzunar importante procente din transferurile de jucători. Așa au procedat, între anii 2006-2008, dar și în perioada Walter.

Ce vor face, în viitorul puțin mai îndepărtat, după ce își vor umple buzunarele? Își vor bate joc de “U” și de noi, încă o dată… De două ori… De câte ori vor vrea ei… Ei nu iubesc “U”, ei se folosesc de “U”.

Déjà vu…

alexandrion

Adrian Cinpoeru

Articolul de ieri, “Frăţia cu Dinamo, ruşinea tribunei lui “U” , a ajuns pe poziţia a patra pe platforma WordPress, ca număr de vizualizări, (printsreen jos). Având în vedere că mi-am redechis blogul acum trei zile şi că pe platforma wordpress se publică zilnic mii, poate zeci de mii, de articole în limba română, nu pot decât a mă bucura… Şi a le mulţumi celor care nu m-au uitat şi care mă mai citesc. Le mulţumesc şi cenzorilor şi fitiliştilor de profesie care, boicotându-mă, m-au ambiţionat să redeschid blogul.

Textul a fost un răspuns la nişte neadevăruri, scrise de Emil Moldovan în Ştiri de Sport. Dar dacă unii dintre fraţii dinamoviştilor mă judecă, acuzându-mă că aş fi suporter „de facebook”, o să le spun o poveste mai veche. Din vremurile în care nu existau nici măcar PC-uri…

Prima dată, să ne „localizăm” puţin în timp… Pe la sfârşitul anilor ’80, se ştie, Dinamo făcea cu noi ce vroia. Ne fura jucători, ne forţa să dăm meciuri sateliţilor Victoria, Flacăra Moreni, Corvinul… Erau nişte meciuri de circ, în care Mateuţ şi Cămătaru dădeau singuri câte 4-5 goluri, ca să ia „Gheata de aur”. Făceam parte din cea mai odioasă „cooperativă”, din fotbalul mondial: „Cooperativa securistă”. A fost prima mizerie imensă pe obrazul frumos şi curat al istoriei noastre. Ştiu „U”-işti care în acei ani au jurat că nu mai calcă niciodată pe stadion.

Nici atunci, nici înainte, nu eram infrâţiţi cu Dinamo, lumea ura miliţienii şi securiştii. Au fost alte vremuri în care eram înfrăţiţi cu Rapid şi Poli. Galeria dinamovistă era un zero mare. Nu exista. Nu reţin vreo scandare. Poate aia cu „Dinamo, lucră la metro”, dar nu ei o strigau, ei o încasau… O, da! Şi aia cu „Vine miliţia, vine ca să ne ia!”, cântată tot de alţii.

Da, pot să am mândria de a nu mă milogi să fiu frate cu dinamoviştii. Avem istorie mai veche cu 30 de ani, avem „tribună” cu vreo 15-20 de ani înaintea lor. Clubul nostru a fost creat de academicieni, de profesori universitari. Dinamo este invenţia sovieticilor, comuniştilor şi torţionarilor care ne batjocoreau ţara după război. Ce ar fi făcut Emil Racoviţă, dacă ar fi avut-o surioară pe Ana Pauker? Ar fi rămas, la Polul Sud, de ruşine!

În deplasare, la ei, publicul din Ştefan cel Mare învăţa ce e aia galerie. Nu mai auziseră astfel de cântece, nu mai văzuseră nebuni frumoşi… Acum, toate galeriile bucureştene spun că ei au inventat cântece de-ale noastre, de acum 35 de ani. Ei nici nu se născuseră… În 1980, august sau septembrie, am pierdut la Bucureşti, cu Dinamo (2-1, parcă). La sfârşitul meciului, ca să nu ne împrăştiem printre alţii, am rămas în tribună. Am aşteptat să iasă ceilalţi spectatori. Am început să cântăm de-ale noastre. Lumea care se îndrepta spre ieşire s-a oprit. Ne-a aplaudat. Au ieşit, încet, încet, privindu-ne cu repect şi simpatie. Noi, după ei, cântând. Bucureştenilor nu le venea să plece. Atunci ţin minte că am cântat cea mai frumoasă Kalinkă. Pe voci, parcă eram un cor profesionist, cu sute de repetiţii la activ. A ieşit minunat. Stăteau dinamoviştii să ne asculte. Să ne aplaude… Nu se lăsau duşi acasă de tramvaie…

Prima galerie a lor, văzută de mine la Cluj, prin ’80-85, era formată din vreo 15 inşi, dintre care jumătate erau fii de gabori clujeni. Restul, securişti în delegaţie.

Şi, atunci, cum ar fi să fiu eu frate cu ei, dinamoviştii? Şi încă un mucos de frate mai mic, care să mă laud pe unde apuc cu fratele mai mare, miliţianul. Ar fi, pentru mine, de maximă umilinţă…

Adrian Cinpoeru

fratia loc 4

u-pirotehnice-300x200
Acest text, Ştiri de sport: Ce băieţi mişto, “U” şi Dinamo!, m-a întors puţin pe dos. Eu cu frăţia căţeilor nu o să mă împac niciodată, dar nu intenţionam să îmi mai spun opinia. Mă împac cu ideea de fanii mai tineri sunt superficiali, nu cunosc istoria lui „U” şi acceptă frăţii cu Dinamo. Alţii “U”-işti-dinamovişti m-au lămurit că ei sunt “fraţi” doar în afara stadionului. Aiurea! Ar fi bine să fie aşa. Dar dacă un editorialist încearcă să îî manipuleze pe suporterii lui „U”, atunci chiar e urât.

În tribuna lui „U”, Dinamo nu e atât de agreată, ca şi în peluză. De fapt, această frăţie dezbină, încă o dată, suporterii lui „U”. De aceea, „răspund” editorialului lui Moldovan, din Ştiri de sport.

Mi se pare că omul numai „U”-ist nu e. El se bucură că îi vin „fraţii” la Cluj. Dacă era „U”-ist, cât de cât, se abţinea să scrie. Se abţinea să încerce să „oficializeze”, în faţa cititorilor, această frăţie, care îi enervează pe ceilalţi 90 la sută dintre suporterii lui „U”. Nu am mai citit niciodată un text scris de un „U”-ist, care să se bucure în aşa hal de ce fac suporterii altei echipe. Nu ştiu cum poţi să fii suporterul a două echipe care joacă în aceeaşi competiţie. În plus, textul e mincinos. Şi e mincinos în favoarea „căţeilor” din Peluza Şepcilor Roşii

Emil Moldovan are dreptul la opţiunile şi la opinia lui. Dar el scrie, în text, nişte lucruri, numerotate de la 1-4, care mie mi se par groteşti:

“1. Scandarea cu “ce băieţi mişto, U Cluj şi Dinamo” sună bine, indiferent dacă eşti printre ei sau nu.”

Mie mi se pare că sună extrem de manelist scandarea asta şi prefer de o mie de ori mai mult un „Haide U”!”, pe ritm de Black Sabbath.

“2. Când dinamoviştii strigă “U CLUJ NAPOCA” la meciurile din Bucureşti cu CFR-ul, la Cluj se ciulesc urechile şi se dau mai tare televizoarele. Te simţi bine când eşti susţinut în lupta împotriva rivalei din oraş.”

Nu mă uit la meciurile kacaioţilor din deal şi nici la alea ale lui Dinamo. Aşa că mi se rupe ce strigă căţeii care ciulesc urechile. Ăştia sunt căţei de vânătoare electronică şi ciulesc urechile până şi la televizor, poate prind un ciolan cu tranzistor.

“3. E entuziasmant şi tot mai neobişnuit să auzi un stadion întreg şi mai ales ambele galerii, unite într-un singur glas. Sigur, ar fi mai plăcut să strige “SI-MO-NA HA-LEP!” în loc de “CINEEE PANA MEA E STEAUA?”, dar uneori ura formează alianţe mai puternice decât iubirea.”

Nu am auzit niciodată tot stadionul strigând într-un glas „Cine pana mea e Steaua?”. Aşa o fi… Nu văd, totuşi, de ce aş fi entuziasmat, chiar dacă aş fi „frate”. Mi se pare că suporterul ar trebui să îşi încurajeze, cu mult entuziasm, propria echipă. Eu ultima oară, când chiar m-am bucurat mult, a fost când am auzit un Gaudeamus.

“4. La ultima întâlnire, un grup de “alb-negri” de la tribuna II a tăcut tot meciul, dar în momentul în care peluza lui “U” a scandat numele adversarei, grupul şi-a venit în simţiri şi a început să urle “Dinamo, M… Dinamo”. Atunci aproape că s-au luat la bătaie. Fanii lui “U”, ei între ei!”

Asta e o minciună. O minciună urâtă, de miliţian şmecher. De unde ai scos-o pe asta, Emiluţ? Chiar dacă sunt certat eu cu aseriştii, ei au fost cei agresaţi la partida respectivă. Şi membrii ASR, Emil Moldovan, chiar cântă la meciuri. Au înjurat atunci când dinamoviştii rupeau picioare. Nu ştiu, zău, dacă un „U”-ist ar fi în stare să rupă bannerul altui „U”-ist, aşa cum au făcut fraţii tăi din peluză cu bannerul aserist. Mai bine, explică tu, într-un editorial, ai cui suporteri sunt agresorii cei care rup bannerele lui „U”. Sunt tot suporteri ai lui „U”? Încearcă să ai argumente mai bune, decât alea de la punctele 1-3 care nu sunt deloc convingătoare şi „mişto”.

Observ că “fraţii” „U”-işti sunt de mai multe feluri, precum fraţii pocăiţi. Unii mai dinamovişti, alţii mai puţin dinamovişti, în funţie de predicator şi sectă… Nu-i bai. Că simpatizezi cu alte echipe pot înţelege. Însă să te vâri cu forţa pumnului sau cu minciuna editorialului în sufletul, în tradiţia şi în galeria lui „U”, nu mai pot înţelege. Nu pot pricepe motivele pentru care poţi să îţi doreşti să faci parte din galeria unei echipe, atunci când tu iubeşti alt club.

Cum poţi fi suporterul lui “U”, când îţi sunt mai apropiaţi fanii lui Dinamo, Emil Moldovan?

Adrian Cinpoeru

rares_bogdan_0

rares_u_1

“Cea mai căutată poză din Cluj din ultimul deceniu”, titrează Ziar de Cluj

Cu acordul ziarului, public şi eu fotografiile. În schimb, o să îi fac un serviciu lui Liviu Alexa şi o să îi completez materialul, pentru că protagoniştii pozelor nu sunt nominalizaţi în articol. În prima poză, personajul cu mustaţă şi fular alb vişiniu este marele „U”-ist Rareş Bogdan, patronul de la Ziua de Cluj. Cândva, l-am văzut la televizor, povestind de „U”, cu voce tremurândă şi cu lacrimi în ochi. L-am crezut că e de-al nostru. Sunt un fraier! După cum se vede, Rareş, Talmeş-Balmeş, este cot la cot, în tribună, cu alt „U”-ist vechi, de prin anul 1907, Arpad Paszkany. În următoarea poză, Rareş e cu fular alb- negru, în tribuna lui „U”.

Rareş Bogdan a fost principalul susţinător media al proiectului „socios”, inventat de un grup de „U”-işti. El, Rareş, a mai moderat şi întâlnirea ASR- politruci, de la începutul anului trecut. Omul e foarte apropiat de unii dintre liderii suporterilor lui „U”. Care, şi ei, au pus botul, ca şi mine, crezând în Rareş Bogdan.

Ţin minte că l-am întrebat atunci pe Călin Mişan, şeful ASR: „Căline, altul în afară de ipocritul ăsta, ca să modereze, nu aţi găsit?” „E U-ist şi e specialist în media”, mi-a justificat el.

Încă ceva. Consider că nu e bine să intervină acuzaţii reciproce, între „U”-işti, cu această ocazie. Urmează meciul cu kacaioţii din deal şi ar fi frumos să fim cât se poate de „U”-işti uniţi.

De fapt, lucrurile stau altfel. O să povestesc celor din „generaţia Facebook”, care cred că „bătrânii” lor nu se distrau deloc şi sunt nişte capsomani, un joc de societate din vremurile noastre trecute.

Jocul se numea „Bikini-Bau” La ceas de dimineţă, pe la chefuri, când toată lumea era limpede de beată şi se zbenguia pe ritmuri disco, se stingea brusc lumina şi unul anunţa, cu un strigăt de luptă: „Bikini- Bau!”. Atunci, muierile işi dădeau jos bikini si îi aruncau în tavan. Băieţii săreau să prindă textila şi se băteau cap în cap. Cine prindea una bucată chilot il punea pe gât, drept trofeu. 

O dată, fiind vesel, mi-am aruncat şi eu chiloţii în aer şi mi i-a prins Buru Uioreanu, actualul preşedinte al Consiliuliui Judeţean. Dă, mă, chiloţii înapoi, că destulă carieră politică ai făcut cu ei!

De fapt, în poza cu pricina, unde apare Rareş Bogdan cu fular alb vişiniu la gât , alături de Paszkany, s-a întâmplat la fel. S-a stins nocturna, galeria kacaiotă a strigat „1907 de Bikini-Bau!”. Paszkany şi-a aruncat, în sus, chiloţii alb vişinii cu franjuri. Rareş Bogdan a pus, grăbit şi excitat, mâna pe ei. Apoi i-a agăţat la gât şi a început să se aplaude şi să fie aplaudat de toţi, pentru epocala realizare. În final, Bogdan i-a spus fotografului: „Bagă repede o poza cu mine şi cu chiloţii de grumaz! Să mă vadă Arpi cât de mult o iubesc!”

Haide „U”!

Adrian Cinpoeru

z-guga
Aurel Guga, sau alb şi negru

“U”. Vocabular de cuvinte pierdute

de Adrian Cinpoeru

Am văzut partida de la Piatra Neamţ, la TV. Atât am înţeles. Nişte cuvinte pierdute, am înţeles. Cuvinte care au însemnat “U”, cândva, dar care nu mai sunt. Le- am pierdut…

Tricou. Nu contează aici sensul propriu, cel de echipament. Contează sensul frumos, în care tricoul lui “U” trebuie sa te ardă pe spinare şi sa nu uiţi măcar o secundă că îl porţi. Pe ăştia, de-acum, îi “arde” doar la cont. Dă unul gol, se dezbracă, ne arată tricoul cu “Te iubesc, piţipoancă!”. Pe Dan Anca nu îl mai iubeşte nimeni…

Oraş. Nu vorbim despre asfalt. Vorbim despre jucătorii “legendă”, care se plimbau prin oraş cu fruntea sus, pentru că se munceau să însemne,, ei, Clujul şi “U”, ceva. Sunt jucători, de la acest actual “U”, care nu ştiu în ce ţară joacă. Ăştia se plimbă cu fruntea sus prin cluburi şi, mai ales, în poze cu multe ţâţe tinere.

Tinereţe. Am vrea să vedem, pe teren, un copil de 18 ani, crescut la juniorii noştri. Nu sunt. Unde sunt cei care au câştigat titlul naţional la juniori? Şi-au schimbat numele în Gercaliu Max Nicu Vasilică Karim Veselovski, poate…

Suflet. Cuvânt mort de mult şi înlocuit de superba noţiune de “contract”.

Căpitan. Ar fi frumos ca un ins, căpitan în actuala echipă, să îşi scrie pe banderolă “Mircea Luca”. Sau “Aurel Guga”. Sau “Zoli Ivansuc”. Dacă nu, “Alexa Uifăleanu”, “Cristi Pojar” sau “Tim Câmpeanu” Poate vreun căpitan, modern, aude, pune mâna pe carte şi învaţă ce e “U”. Poate o să simtă ceva furnicături pe braţ, dacă învaţă. Nu vorbim de Sisi, că el ştie…

Ar mai fi multe cuvinte dispărute. Să vedem ce spune imnul nostru din 1943, şi dacă ne regăsim în cuvintele de atunci: “Cluj”, “infrăţit”, “avânt”, “studenţesc”, “românesc”, “luptăm”, “simbol”, de exemplu. Vocabular arhaic, aşa-i?

Avem acum un dicţionar de cuvinte şi expresii noi la dispoziţie. Hai să le cântăm, împreună, că le tot auzim! Să compunem noi imnul reprezentativ al Mileniului III. Deci: “Sponsorizare”, “Boc”, “Socios”, “Ana Maria Prodan”,”Dâncu”, “Insolvenţă”, “Muie”, “Mori, Waltere!”, “Vândutule!”, “Interdicţie”, “Asociaţie”, “Coregrafie”, “Cotizaţie”, “Jandarmerie”,”Mafie”,”Politichie”.

Porcărie, merge?

(Text publicat pe Cluj Manifest)

U palinca
O pălincă pentru patronul lui “U” Să nu mai spună, că nimeni nu l-a luat în seamă. Hai, noroc!

Eu cu cine votez, coane Waltere?

Scris de Adrian Cinpoeru

Florian Walter: “Dacă ne vom lupta pentru o cupă europeană din sezonul următor? Mai întâi să ne salvăm, apoi facem paşii care trebuie  făcuţi. E posibil, luăm totul pas cu pas”, pentru Ziua de Cluj (20 februarie 2014)

E bine sau e rău că e Walter la “U”? Eu cred că e bine. “Rău cu rău, dar mai rău, fără rău…” E frumos sau urât să strigi ca apucatul “Să moară Walter”? Asta e jegos. Cum e firesc? Să respecţi banul unui om, investit în echipa pe care o iubeşti, sau să faci cachiţi pe puşculiţa lui? Eu respect munca şi banii oricui, în general. Şi dacă vreau să fac sex oral, chiar nu mă interesează bărbaţii.

Însă am, vizavi de Walter, mici şi groase nelămuriri.

Oare să-l cred pe patronul lui “U”, când spune că “facem paşi”? Nu mai bine facem guiaş, prima dată? Pălinca o face cazanul şi deşi aş vrea să am şi eu unul personal, nu imi încape în vastul apartament.

Nu mai bine mergem cu autocarul, decât să facem paşi? Mai avem autocar sau e pe la Ploieşti?

Să mai ţin minte ce a spus Ana Maria Profan, sau Prodan, că tot timpul uit cum o cheamă? Creatura a spus pe post acum vreun an jumate, când îşi flutura silicoanele prin Cluj, că Walter ne-ar vrea dispăruţi urgent. E adevărat că susnumita (cuvântul ăsta sună ciudat de vesel, în context), când deschide gura, de fiecare dată mujetă, nu cujetă.

Dacă schimbăm numele oraşului, din Cluj, în Ploieşti şi numele echipei, din “U”, în Petrolul, e mai bine pentru noi?

M-am ars o dată. Acum suflu şi-n guiaş, şi-n pălincă…

M-am hotărât. Rup petale de trandafiri să văd exact. “Mă iubeşte Walter, nu mă iubeşte Walter… Mă iubeşte… Nu mă iubeşte…” N-am trandafiri în casă, cum fac? Fac ca măgarul,  eventual, pentru că sunt în ceaţă, ca măgarul.

Eu cu cine votez, coane Florică?

(Text publicat pe Cluj Manifest)

Acesta este un episod absolut jignitor la adresa clubului Universitatea Cluj.

Din păcate, întâmplarea reflectă exact jegul pe care Asociaţia Şepcile Roşii l-a împroşcat peste toţi „U”-iştii. Şi mai arată clar obedienţa umilitoare a ASR faţă de toţi politrucii şi, surprinzător, faţă de Paszkany.

În primul rând personajele.

Pe de o parte, Bogdan Blaga, şef ASR, însoţit şi de alţi „U”-işti.

Pe de alta, Adi Popa, consilier PDL, fost viceprimar PNL. Omul acesta a fost inventat de Pazkany, prin anii 1995-2000 şi plimbat prin toate partidele. Popa a avut funcţii importante în firmele lui Hortyke, alea care au tras ţepe de sute de milioane de euro prin Cluj. Prin Popa, Paszkany îl controlează de ani de zile pe Boc şi controlează activitatea din Consiliul Local. Se ştie că Paszkany e un şantajist cu patalama şi are la mână o serie de politruci. Rezumând, Popa este mai puţin decât majordomul lui Hortyke. E un nulo, nulo, nulo, cum îi place ungurului să spună.

Contextul întâmplării: manifestaţiile din vara trecută când mii de oameni, sătui de Boc, Walter şi de Prodanca, au ieşit în stradă zile în şir.

Locul: pe langa Primărie, pe undeva, într-o zi de miting.

Dialog aproximativ, pentru ca imediat evenimentul a devenit foarte secret şi nu am putut afla în amănunt ce a fost acolo.

Aseristul şef Blaga: Dle Popa, bună ziua. Am şi eu să vă întreb ceva. Cât mai aveţi de gând să vă bateţi joc de „U”?

Consilierul majordom în devenire Popa (după ce a râs în hohote câteva minute, de-i era faţa roşie buhăită şi ochii ieşiţi din orbite): Îmi bat joc de „U” cât vreau şi când vreau, băh, hă, hă, hăăă!

Şi s-a dus Popa, râzând de noi… La Arpi, s-a dus, unde-l aştepta Boc. Şi unde au mai tras o porţie de veselie, pe seama fraierilor de „U”-işti şi nişte flegme pe istoria, pe tradiţia şi pe sufletul nostru.

Imediat am aflat, atunci de întâlnire şi de dialog. Am vrut să scriu despre această mojicie. Să încep serial cu mârlanul trădător Popa. Personajul este de toată jena, aveam ce scrie de el. Am vrut să ştie „U”-iştii cine îşi bate joc de noi. Noi stăteam în stradă şi ăia râdeau de noi… Pe Remus Câmpeanu, într-o zi, l-am văzut în genunchi în faţa Primăriei, lângă alte sute de persoane, atunci… Ce nu am văzut a fost că de după perdeaua balconului, uitându-se la noi, Popa strângea flegmă în guşă.

Nu am apucat să îl sun pe Blaga, cu care nu eram în relaţii proaste, să îl întreb „ce şi cum” au vorbit exact, că am şi primit un SMS. Mă ruga Blaga să nu scriu, cică a fost o întâlnire privată. Pe dracu’, privată… M-am cam minunat eu, nu am vrut să ascund evenimentul, dar am mai fost sunat şi rugat să nu scriu şi de alţii… M-am gândit că Blaga are ceva interese imediate, pe plan profesional, cu cei din Primărie şi îi stric „ploile”. Am zis că nu se face, să îi fac deranj în carieră.

Acum, îmi pare rău că nu am scris atunci întâmplarea, trebuia să ştie toată lumea cine ne batjocoreşte. Şi la cine suntem lachei. Asta am ajuns noi, „U”-iştii, lacheii majordomului lui Arpi… Nu am relatat-o, din păcate, poate suporterii nu mai părăseau strada, înfuriaţi, şi rezolvam ceva. Mai credeam încă, în acele zile, că ASR e o asociaţie independentă, care acţionează înspre binele lui „U”, de aceea am ascultat rugămintea lui Blaga. Între timp, opinia mea a devenit cu totul alta.

Aşadar, mai am o întrebare, şi o să mai am altele şi zilele următoare.

Dle Blaga, de ce v-a fost frică şi aţi intervenit să nu scriu, când Popa v-a batjocorit pe dumneavoastră şi pe noi toţi în faţă, cu tupeu maxim? Mă gândesc cu groază că una dintre variantele de răspuns este că Popa are la mână nişte suporteri… Pentru că atunci, pe aceiaşi suporteri, îi are la mână şi Paszkany. Cum să aibă la mână „U”-işti? Poate cu nişte nume însoţite de sume de bani de pe o anumită „listă neagră” cu „şepci roşii” mituite de şefii clubului şi nu numai? Nume ajunse de la Mărginean la Cosmin Irimieş , de la Cosmin Irimieş la Boc, şi de la Boc la Arpi? Ce poate fi atât de înspăimântător, dle Blaga, la acest Popa? Şi de ce işi permite nimurugul să ne batjocorească în acest hal? Haideţi, aseriştilor, lămuriţi lumea, vă rog, că unii dintre noi suntem proşti şi nu pricepem nimic….

După ce îmi şterg flegma de pe obraz, vă doresc, dragi politruci portocalii , căldurosul şi liniştitul „Noapte bună, ASR!”

Adrian Cinpoeru      

remus 1

   Degringolada tribunei „U”-iste pleacă de la noi, de la lipsa noastră de principii. Am ajuns să acceptăm oameni care s-au manifestat împotriva lui „U”, gen Ganea, Cristescu şi soţia. Măcar dacă ai greşit grav, îţi ceri scuze. La noi, nu asta contează. Neluţu Sabău şi-a cerut scuze şi e mai înjurat decât toţi cei amintiţi mai sus. Suntem urmaşii lipsiţi de principii şi demnitate a unor multe generaţii de „şepci roşii”. Generaţii curate, integre…
   
   Prin anii ’30, autorităţile locale au pus de o fuziune între cele mai bune două echipe din Cluj, Universitatea şi Victoria, formaţia mănăşturenilor. Hibridul s-a numit „România”. Studenţii nu au acceptat niciodată această fuziune şi şi-au refăcut echipa, imediat. Atunci era Haţieganu, un „Simbol”. Acum rectorul se numeşte Pop şi evacuează jucătorii din hotelul aflat în Parc. Cu somaţie, îi scoate… Acum, spre deosebire de anii’ 30, am auzit câţiva vorbind despre fuziune… „Dacă Paszkany scoate banul si echipa se va numi „U” Transilvania ce-i rău în asta?”
Să cerem bani lui Boc!
 
 Situaţia e tot mai gravă. În unele ţeste bate vântul în cicloane. De vreo câteva săptâmâni am fost între mai mulţi „U”-işti, la o poveste. Se vorbea de nişte proiecte, de finanţări. Unul zice: „Să încercăm la Boc, pentru bani!”. De ce nu direct la Arpi, sau pe-acolo am fost? Câteodată nu îmi dau seama. E prostie eternă, e imaturitate trecătoare, sau unii chiar vor să ne compromită complet imaginea? Suntem în stare să stăm, la masă, cu anti-Simbolul Boc!   La un moment dat unii negociau cu Prodanca… Mi-e greu să înţeleg. Aş vrea să redevin suporterul lui „U”, acelui „U”… Simbolul! Cum să fac asta, când nu mai am încredere în principiile multora dintre tovarăşii mei din tribună?
   Pentru mine, “U” începe cu cântecul tribunei, nu cu conspiraţii şi interese politice. De aceea, încep şi termin postarea cu două fotografii. Pentru cei care caută soluţii în afara lui „U”, în afara istoriei şi frumuseţii noastre. Pentru cei care sunt în stare să facă tot felul de compromisuri, cu tot felul de personaje. Vă rog să priviţi fotografia de la început, apoi pe cea de la sfârşit (făcută la meciul amical cu Zalăul.). Sus e Remus tânăr, demn, doar cu „U” în inimă . Jos e tot Remus. La fel de tânăr, la fel de demn. Cu acelaşi „U”, în inimă. Simbol-Simbol!
Adrian Cinpoeru Remus 2