EU, EXTREMISTUL.

Urare ungurească civililizată care ţine loc de “Poftă Bună!”: “O să dispari în două luni” 

Să-mi spună extremist unu’ care a stat, ca şi mine, printre ei un an, în Secuime… Poate îi sparg şi lui ferestrele biroului cu ditamai bolovanul şi îl ameninţă cu moartea de faţă cu o femeie la restaurant (sunt civilizaţi, îţi spun că te omoară, că dispari în două luni cel mult, în loc de poftă bună). Sau plătesc om să arunce cu acid pe el. Ce animale! Sau îi inventează, într-o lună, şapte procese de calomnie prin presă şi îl judecă în lipsă ca să îl distrugă. Plus o înscenare demontată, cum că am dat foc la o maşină, căci vroiau să mă facă penal ca lumea. Cu pârnaie, pentru că sunt “miloşi” cu opozanţii. Au fost mult mai multe, la Miercurea Ciuc… Să stea acolo, toţi cei care spun că sunt extremist. După aceea, vorbim. 

Ca să explic cum stau lucrurile. În 2003, când eram la Miercurea Ciuc, s-a pornit uraganul udemerist împotriva ziarului nostru. Am trimis scrisori, pentru a arăta ce se întâmplă la vreo 20 de parlamentari, din toate partidele. Singurul care a avut curajul să ne apere a fost regretatul Adrian Păunescu. Culmea, PSD-ul din care făcea parte poetul era aliat cu UDMR la guvernare. Nu îl cunoşteam pe Adrian Păunescu, personal. Numai după această întâmplare, am publicat în “Flacăra”,fără să cer sau să primesc bani vreodată. L-am preţuit mult pe Adrian Păunescu, pentru că a avut curajul şi ne-a luat apărarea. Chiar dacă nu am împărtăşit convingerile lui de stânga, îl voi aprecia întotdeauna pentru multe fapte şi lucruri. Redau textul unei interpelări parlamentare, aparţinând lui de Adrian Păunescu, referitoare la ce mi s-a întâmplat în Secuime. Găsiţi textul AICI, la DEZBATERI PARLAMENTARE, dacă doriţi să verificaţi. Multe din temerile despre care le scriam aleşilor neamului, în 2004, s-au adeverit. Uitaţi- vă în jur puţin, se vede uşor şi clar. Dar aşa sunt eu, prost şi extremist, pentru că solicitam sprijin de la oamenii politici în propria ţară. Şi pentru că atunci încă mai speram că nu ne vom lăsa batjocoriţi. Aşa credea şi Adrian Păunescu. Ne-am înşelat. Bineînţeles, poetul a verificat veridicitatea celor relatate de mine. Cunoştea destui oameni pe care să îi întrebe, dacă ce îi scriam eu era adevărat.

ADRIAN PĂUNESCU- INTERPELARE PARLAMENTARĂ

“Evenimentele grave la care mă voi referi au avut loc la Miercurea-Ciuc. Ele sunt prezente într-o formă, după părerea mea, distorsionată în multe ziare din Bucureşti şi aş vrea să atrag atenţia asupra unui fapt care mi se pare profund îngrijorător, situaţia conflictuală de la Miercurea-Ciuc, unde nişte ziarişti români de la publicaţia “Jurnalul de Transilvania” sunt din ce în ce mai ameninţaţi, sunt sub teroarea unor majoritari locali lipsiţi de toleranţă. Senatorul Eckstein a vorbit săptămâna trecută despre un om de afaceri numit Csibi István, pe care eu nu-l amestec în această discuţie, nu ştiu şi nu răspund de ce face el, dar cred că e dreptul ziariştilor de la “Jurnalul de Transilvania” să li se audă cuvântul şi de aceea voi citi aici câteva lucruri ale lor, rânduri grave, rânduri pline de obidă, rânduri pe care trebuie să le auzim şi pe care cred că autorităţile acestei ţări s-ar cuveni să le cerceteze.

Iată ce spun aceşti ziarişti români de la MiercureaCiuc: “Ofensiva împotriva «Jurnalului de Transilvania» a început în luna octombrie 2003. Atunci, în şedinţa Consiliului local, consilierul local U.D.M.R. Szondy Zoltan, acum scăunaş, adică ziarist independent, a atacat administraţia românească din Harghita. Susţinut de alţi consilieri şovini, printre care doctoriţa Szabo Soos Clara, el a citit şi a supus la vot un text numit «Sesizare». În acel text se spunea, voalat ce-i drept, că «Poliţia şi Prefectura Harghita nu sunt capabile să-şi exercite atribuţiile». Szondy apela atunci la Ministerul de Interne şi la preşedintele României pentru ca aceştia să intervină ca la Miercurea-Ciuc să nu mai fie teroare. Szondy nu enumera fapte şi autori, el ataca instituţiile în care ponderea angajaţilor români este mult mai mare.

Sesizarea a fost votată în afara ordinii de zi şi nici unul dintre reprezentanţii instituţiilor statului, care erau atacaţi în text, nu a fost invitat să participe la şedinţa Consiliului local, deşi, conform legii, ei puteau fi chemaţi la întrunirea consiliului. Nici până atunci Poliţia şi Prefectura Harghita nu au fost sesizate în vreun fel despre o aşazisă teroare.

Cu o zi înainte, textul numit «Sesizare» a apărut, cu mici modificări, în ziarul «Hargita Népe» sub semnătura lui Szondy. «Jurnalul de Transilvania» a arătat imediat ce urmărea Szondy: discreditarea autorităţilor româneşti. Tot în luna octombrie, dar cu o săptămână înaintea şedinţei Consiliului local, Szondy a fost numit în fruntea filialei din Ciuc a Consiliului Naţional al Secuilor, formaţiune radicală, şovină şi antistatală. El dorea să-şi facă publicitate şi să arate că românii nu sunt în stare să conducă judeţul.

«Jurnalul de Transilvania» a scris despre acest joc murdar şi, în plus, a arătat că Szondy este un ultraşovin care s-a exprimat în mai multe rânduri în ziarul «Hargita Népe» împotriva instituţiilor româneşti. El a atacat, în calitate de ziarist, S.R.I. şi Episcopia Ortodoxă din Harghita şi Covasna. Din acel moment, Szondy a denigrat continuu şi publicaţia «Jurnalul de Transilvania».

La început Szondy a fost de acord cu cele scrise de către «Jurnalul de Transilvania» despre Primăria din Ciuc, ba, mai mult, ne-a susţinut într-o şedinţă din luna septembrie a Consiliului local. Imediat după numirea în funcţia de conducere a CNS Miercurea-Ciuc, în cotidianul maghiar «Hargita Népe» el şi-a schimbat părerile.

Când ziariştii acestei publicaţii au arătat că angajaţii Primăriei lipsesc de la locul de muncă şi nu se implică în rezolvarea problemelor din oraş, iniţial a fost de acord cu ei, dar ulterior i-a acuzat pe ziarişti că sunt şovini şi că scriu doar pentru şi despre maghiarii din Primărie şi Consiliul local unde toţi consilierii sunt de etnie maghiară.”

Ce susţine, aşadar, ziaristul care ni se adresează cu disperare şi care crede că va găsi în noi interlocutori capabili să rezolve problemele de la Miercurea-Ciuc, Adrian Cinpoeru?

“Împotriva «Jurnalului de Transilvania» s-a format o alianţă – Szondy, Veress Robert de la ziarul central «Adevărul» şi ziariştii de la «Kronika». Ziaristul-consilier este sprijinit de mai mulţi politicieni şi oameni de afaceri cu vederi radicale. Unul dintre sprijinitori este Kurko János György, cel care, în urma unor privatizări frauduloase, a pus mâna, în folosul FIDESZ, partid antiromânesc din Ungaria, pe mai multe hoteluri din Miercurea-Ciuc, pe staţiunea Sovata şi, recent, pe simbolul fostei industrii din Ciuc, Fabrica de Tractoare.

«Adevărul» se face tribuna ultraşovinilor maghiari.

Kurko a fost, recent, invitatul unei emisiuni la postul de televiziune TV 2, în care el şi realizatorul şi-au bătut joc de România. Alt aliat al lui Szondy în lupta sa împotriva noastră este Robert Veress de la «Adevărul».

Acest ziar a fost, la un moment dat, până în 2001, împotriva lui Kurko şi a şovinilor şi a arătat modul fraudulos prin care s-a înfiinţat, pe banii FIDESZ, Universitatea SAPIENTIA, într-unul dintre hotelurile pe care a pus mâna Kurko.

La SAPIENTIA, conform radicalilor maghiari, sunt pregătiţi cei care vor administra noul Ţinut Secuiesc Independent. În «Adevărul» au apărut o serie de articole despre privatizarea, mai mult decât dubioasă, a staţiunii SOVATA (cunoaştem episodul – N.M., A.P.), care acum aparţine, practic, Ungariei, aşa cum arăta şi Televiziunea Maghiară TV 2. Ciudat, ulterior, “Adevărul” a amuţit. Şi mai ciudat, acum îl sprijină pe Kurko.

A treia unealtă mediatică antiromânească este cotidianul de expresie maghiară “Kronika” din Cluj, care aparţine tot FIDESZ. Szondy, în demersurile lui, este sprijinit de parlamentarii Ráduly Róbert, cel care doreşte ca Ţinutul Secuiesc să fie Kosovo, şi acum este candidatul radicalilor la Primăria Ciuc, şi Eckstein Péter, avocatul ziarului “Kronika”. Cei doi au avut intervenţii parlamentare, primul în decembrie 2001, al doilea în aprilie 2004, prin care au repetat ideile cuprinse în sesizarea lui Szondy: “Românii sunt incapabili şi nu pot conduce oraşul”.

“Jurnalul de Transilvania”, pe baza unor informaţii sosite la redacţie, a atras atenţia încă din noiembrie despre ofensiva pusă la cale de radicalii maghiari care doresc purificarea etnică în secuime.

Am spus încă de atunci că atacurile împotriva românilor vor fi din ce în ce mai virulente, ceea ce s-a şi întâmplat. Am arătat că lupta politică, economicomediatică, pentru acapararea secuimii este condusă din afară. Am devenit duşmanii radicalilor şi ai demenţilor care doresc război şi anarhie. Primul care a scris, pe baza celor spuse de Szondy, numai minciuni despre noi, a fost Robert Veress de la “Adevărul”. În noiembrie 2004, el a publicat că noi l-am şantajat pe Izsak László, patronul IL COM Miercurea – Ciuc. Acesta este individul care a comandat ca directorul publicaţiei noastre să fie omorât cu acid. Apoi a scris că noi am ameninţat un judecător. Veress a inventat că l-am ameninţat şi pe el, şi pe un preot catolic ultraşovin. Nu există dovezi pentru nici una din aceste acuzaţii.

Recent a făcut loc în “Adevărul” lui Kurko János, care ne-a ameninţat subtil că ne va termina. Aceasta, după ce Kurko a încercat să facă o alianţă cu noi, dorind să ne cumpere. Directorul nostru a refuzat oferta.

Acum, în urma presiunilor făcute de radicali, se pregăteşte fabricarea unui dosar împotriva directorului nostru. Izsak este amicul lui Kurko, nu se linişteşte, şi nici poliţia nu vrea să-l liniştească, deşi avem dovezi clare că a plănuit şi a plătit ca asupra directorului Claudiu Sere să se arunce cu acid sulfuric.

Eu nu ştiu dacă dumneavoastră puteţi urmări acest coşmar. Asta se întâmplă în România. Eu nu spun că toate aceste lucruri sunt până la capăt exacte. Eu spun că au ajuns maghiari din România, care sprijină publicaţii româneşti, să fie urmăriţi şi să fie terorizaţi pentru aceasta.

Suntem informaţi că Izsak caută martori mincinoşi, pentru a dovedi o faptă de şantaj pe care am fi săvârşit-o, dar care nu a existat niciodată. Deocamdată nu divulgăm martorii şi dovezile noastre. Aberaţiile împotriva noastră au fost preluate de “Kronika” din Cluj.

Singura sursă a acestora este Szondy Zoltán. Poate s-a format în Miercurea-Ciuc opinia greşită că noi suntem duşmanii maghiarilor şi că noi suntem cei şovini.

Populaţia maghiară manipulată poate avea oricând ieşiri necontrolate.

A se vedea lozincile antiromâneşti scandate de Ziua Naţională a Ungariei şi după un meci de hochei.

Nu am scris niciodată împotriva etnicilor”…

(Bineînţeles, ungurii din Parlament îl intrerupeau…)

Ziaristul de la Ciuc continuă: “Nu am scris niciodată împotriva etnicilor maghiari, dovadă fiind colecţia publicaţiei. Dimpotrivă, i-am ajutat pe fiecare atunci când am putut. Am scris doar de radicalii maghiari, care vor să-i elimine – unii, chiar fizic – pe românii din secuime.

După o jumătate de an de campanie împotriva noastră, declanşată în mass-media maghiară şi în “Adevărul”, pentru că am fost singurii care am scris despre acapararea politico-economică a secuimii – fapt pe care nu numai acest ziarist îl semnalează -, plănuită şi, în mare parte, realizată de FIDESZ – (iar eu, Adrian Păunescu, sunt surprins că nişte oameni care păreau a avea păreri diferite de FIDESZ şi păreau mai apropiaţi de Partidul Socialist Ungar fac atmosfera imposibilă aici, ca să nu putem ajunge la o înţelegere clară a textului) -, suntem ameninţaţi din ce în ce mai des. Un anume Hedgy, apropiat al lui Kurko şi Szondy, ne-a mai dat două luni de viaţă în Miercurea-Ciuc.”

Domnilor senatori, tot ce scrie acest om, pentru noi e cuvânt, pentru el, e viaţă, e realitate.

“Mai sunt două săptămâni până la expirarea termenului. Kurko, pionul împins de FIDESZ, ne-a ameninţat în ziarul “Adevărul” şi ne aşteptăm să treacă la represalii, mai ales după ce am refuzat oferta de a ne alia cu el. Oamenii cămătarului Salamon, despre care am scris şi care este arestat, sunt liberi şi ei. Deşi am sesizat poliţia în legătură cu presiunile şi ameninţările la care suntem supuşi, încă din luna decembrie 2003, nimeni nu ne ia în seamă. Din punct de vedere etnic, ne aşteptăm oricând la manifestări ultraradicale, mai ales că este an electoral. Pentru a exemplifica în mod cât mai sugestiv cum suntem priviţi în Harghita, chiar de către Poliţia Română, trebuie să dăm un exemplu: carul de reportaj al unei televiziuni s-a deplasat, pentru a realiza o emisiune, în faţa unei firme din Miercurea-Ciuc, condusă de omul de afaceri Csibi István. Maşina respectivei televiziuni a fost escortată de două dube pline cu agenţi DIAS. Unul dintre aceştia ne filma în faţa intrării în firmă.

Am întrebat care este motivul pentru care ne filmează. Ni s-a răspuns: “Pentru colecţia personală”. Nu ni s-a spus a cui colecţie. Poate a lui Izsak sau a lui Kurko. În fond, dacă în România se fac reţineri şi arestări abuzive, cum a fost cea în cazul lui Csibi István, ne aşteptăm, oricând, la orice.”

Şi iată o frază amară: “Dacă nu reuşesc să ne elimine radicalii maghiari, rămâne varianta arestării. Aceasta, dacă protocoalele politice o cer.” Astfel încheie ziaristul român de la Miercurea-Ciuc scrisoarea sa.

Eu cred, domnule Cinpoieru, că nu poate cere nici un protocol politic, al nimănui, cu nimeni, să fie arestaţi, nedreptăţiţi şi terorizaţi ziarişti din România, pentru nici un motiv. Cu atât mai mult, nu o cere protocolul P.S.D.

Dar aş vrea să fac precizarea, faţă de cele spuse săptămâna trecută de domnul Eckstein, că publicaţia “Kronika”, cotidian de limbă maghiară de la Cluj, care îi reproşa lui Csibi István că angajează români la un ziar apărat în instanţă tocmai de senatorul U.D.M.R. EcksteinKovács Péter, el însuşi parte în această discuţie. Aşa se explică multe. Ziaristul Szondy, de la cotidianul maghiar “Harghita Népe”, nu apare ca om politic în nici o declaraţie, dar trebuie menţionat că Szondy este preşedintele Uniunii Civice Maghiare din Miercurea-Ciuc şi îl deranjează la fel de mult ideea că omul de afaceri harghitean angajează muncitori de naţionalitate română.

Fapte strigătoare la cer care trebuie cercetate, trebuie văzute şi trebuie, neapărat, sancţionate, aşa cum sunt ele în realitate.

Toate ar fi posibile în această ţară, cu condiţia să nu existe interese dincolo de ceea ce noi putem înţelege şi vedea din prima clipă. Toate ar fi posibile. Orice apropiere este posibilă şi este de dorit, dar când, în numele apropierii, se fac asemenea excluderi, se instaurează teroare, sunt izgoniţi românii şi apoi se numără românii din zonă, ca, după 1990, acel an nenorocit, în care românii au fost puşi pe fugă din diverse locuri din Ardeal, unde majoritatea manipulată i-a făcut să nu mai poată trăi, ce fel de discuţie despre majoritate şi minoritate este aceasta? Este o majoritate, de fapt, preparată, o majoritate falsificată şi o majoritate căreia unii lideri cu mintea tulbure îi cer acţiuni radicale contra românilor şi, mai nou, contra României.

Ştiam, auzisem, aş fi vrut să constat că oamenii din conducerea U.D.M.R. şi din Grupul parlamentar U.D.M.R., cu care suntem colegi, iau atitudine împotriva acestor radicali. Cer a nu ştiu câta oară aceasta. N-am înţeles niciodată poziţia dumnealor cu privire la autonomie. Dacă prin autonomie se înţelege eliminarea românilor din zonă, şi nu considerarea şi respectarea tuturor drepturilor celor ce trăiesc în respectiva zonă, atunci, această autonomie este înţeleasă de dânşii profund greşit, este înţeleasă profund antieuropean şi este înţeleasă profund antiromânesc şi antimaghiar.

Nu cred că, după aceste lucruri, ar mai fi de spus mult, în afară de faptul că undeva, în România, un copil, Ovidiu Constantin Cocieru, elev în clasa a XII-a la Liceul “Stefan cel Mare” din Suceava, a câştigat Medalia de Aur la Salonul Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi de la Geneva, cu un aparat hidroterapeutic, pe care l-a inventat, nu pentru că era deştept – că deştept era -, ci pentru că îi era milă de maică-sa. Îi era atât de milă de maică-sa, încât a fost genial în descoperirea unei soluţii. Aş vrea să avem candoarea şi geniul acelui copil, de a descoperi calea prin care să-i aducem pe colegii noştri, de orice naţionalitate, inclusiv pe români, din oricare spaţiu locuit de cetăţeni români, în situaţia de a trăi liniştiţi, de a munci la pragul de sus al puterilor lor şi de a se înfrăţi în perspectiva unei Europe de mâine, care nu poate însemna decât dragoste, nu ură, decât fraternitate, nu ranchiună, decât cerneală, nu sânge”

Aceasta a fost interpelarea din 2004. Imediat, au urmat un val de arestări, după înţelegerea PSD-UDMR. exact aşa cum am arătat în scrisoare.  Acel pact a pecetluit, încă de atunci, soarta românilor de acolo. Acum, doar se finalizează operaţiunea de autonomie teritorială.  

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s