Posts Tagged ‘Bibi Lică Hoandră’

Neliniștitul în rele, Octavian Bibi Lică Hoandră, de la Realitatea TV, iar a comis-o. E neliniștit, pentru că  îi forțează pe cei care îl cunosc la amintiri despre el. Alo, Bibi Lică, mai încet cu cioacele, că mi-ai umplut și frigiderul și cămara. Mi se revarsă minciunile tale pe scara blocului. Nici nu mai apuc să scriu despre cotcodacul tău, inepuizabil în strâmbe. M-ai exasperat, Bibi. Te rog. Chiar nu îmi place să îmi amintesc de fățăul tău fals, disperat și surprins. Semeni cu o poarcă mistreață lovită de camion. Nu mai minți, că e suficient câte ai făcut.

Iată ce spune el, în direct, pe postul Realitatea TV: “Eu nu am fost stipendiat de Soros”. Zi, “Zău”, Bibi Lică. Hai să-ți amintesc, mincinoasă mică, ce ești. De ce ești mincinoasă? Pentru că ești mai îngust la caracter decât o pereche de tanga.  În 1992, erai la Revista NU. Dat afară de la Mesagerul Transilvan. Unde i-ai mințit că ai studii superioare și nu aveai. Te-au concediat. La “NU”, din întâmplare, eu știam cam cum se obțin și se cheltuiesc banii. Pentru că atunci eram economist și răspundeam de lovele. Și pentru că împreună cu Liviu Man, care era director, am făcut un proiect de cotidian. “Tribuna Ardealului” se numea. Man s-a ocupat de  partea redacțională, eu pe cea economică. Am luat de la Fundația Soros, pe proiectul respectiv, câteva sute de mii de dolari. Bine, tu, Bibi Lică, nu aveai decât o calitate. Aia că te-ai vârât în familia lui Man, ca și cumătru. După care, din recunoștință, l-ai pictat pe la DIICOT, în 2006. De-a făcut Man vreo cinci luni de pușcărie degeaba, cu ajutorul și bunăvoința ta. Bibi Lică Hoandră, tu poți să îi fraierești pe invitații tăi, de la Realitatea TV. Cu mine e mai greu. Nu știai de Tribuna Ardealului? Că era finanțată de Soros? Hai, bre, Michiduță, că te-ai dus la OSIM și ți-ai înregistrat Tribuna Ardealului, în 2009. Împreună cu Rareș Bogdan, altul cu dor mare și neîncetat de lecitină. Uite, vă dau și un facsimil, cu înregistrarea de la OSIM, ca să vă amintiți.

trib-21

Pe Hoandră l-a părăsit bunul simț. Mai bine îl părăsea iuțeala de mână

Să revenim. Bibi Lică! Cum nu ai luat bani de la Soros, că toată lumea din presa clujeană știa că eram finanțați de Fundație. Era primul proiect de cotidian independent din România. Erau alte vremuri, nu știam noi ce vrea Soros. Eram tineri, la 27 de ani ai mei eram cam cel mai bătrân prin redacție. (Povestea e lungă și frumoasă și am să revin.) Să continuăm istorioara lui Albu ca Zăpadu. Cum nu știai, Hoandră, Albule, că ai luat bani moca de la Fundație, dacă te-ai dus la Man și la Fumurescu, redactorul șef de la “NU”, să te numească redactor șef adjunct la “Tribuna Ardealului”? Au venit la mine să mă roage să îți dau salariu la “NU” și la “Tribuna Ardealului”, deși nu munceai nimic, nu scriai nimic. Nici nu știai ce scrie în ziarele cu pricina. Nu veneai la redacție, numai când era zi de leafă. Mă lua lumea la rost, că de ce te plătesc. Ți-am dat două salarii pe lună, din banii lui Soros. Unul la “NU” și unul la “Tribuna Ardealului”, ca să nu mă cert cu Man și Fumurescu. Dacă știam ce monstru de Hoandră se naște, îmi dădeam demisia urgent. Două salarii, Bibi, fiecare fiind dublul unui salariu de medic, ai primit. Ai luat, timp de o jumătate de an, patru salarii de medic pe lună, de la Soros. Bibi Lică… Sper să te ia Bichir, invitatul tău, la palme cu piciorul prin studio la cât minți. Că omul e serios și nu cred că îi plac mitomanii. Domnu Bichir să nu faci vreo prostie să-l inviți, la dumneata acasă, dacă el te invită în emisiune, că îți fură mobila din casă, țeparul.

Trebuie să recunosc că dintre toți colegii din presă, singurul care mi-a luat ceva, de ziua mea de naștere, a fost Bibi Lică Hoandră. Când eram la Ziua de Ardeal, prin 2001, s-a întâmplat. Eu eram redactor, el patron. Am adus la redacție, cu două zile înainte de ziua mea de naștere, două lăzi de bere. Ca să am cu ce să îi servesc pe colegi. Mi-a luat Bibi Lică berea, înainte cu o zi și și-a dus-o acasă. Când m-am dus să le desfac bere colegilor, ioc lăzi. Mi-am deschis buzunarele că a trebuit să cumpăr alta. I-am zis, “Dă, mă, berea înapoi”. “S-a băut”. “Dă banii”… Adio, bani. Mi-a luat berea de ziua mea. Așa că domnu Bichir dacă îl chemi la dumneata acasă, pune lacăt pe hârtia igienică de la toaletă că și pe aia ți-o execută. Am scris eu, cum face Bibi, aici. LINK.

Bre, Bibi Lică Hoandră, imaculatule, dacă nu îți place să fii stipendiat de Soros, dă-le banii înapoi. 24 de salarii de medic, de-astea de-a lui Olguța, dă-le înapoi. Că atâta ai luat de la ei. Fă ceva surprinzător. Știi cum făcea cowboy-ul? Împușca sărmanul cal, dacă își rupea glezna, ca să nu mai sufere animalul. Mă, tu nu împușca vreun cal, bre, că ești în stare! Taie-ți limbăul și nu mai suferim nici unul. Îți prezinți emisiunea, dând din aripi. Că m-ai speriat cu cinstea ta de gușter camuflat în mizerii. Ți-am mai spus eu. O baie într-un ocean de apă sfințită și nu îți ajunge, la câte păcate ai. Apropo, de ocean. Lovi-te-ar aisbergul, Titanicule!

hoanra

Adrian Cinpoeru

Pe pagina de facebook, țeparii timpului nostru liber, nesimțiții din trustul Realitatea, postează următorul titlu:

“FUMATUL, PERMIS DIN NOU în baruri şi restaurante. E oficial!”

Normal, am crezut că e vorba de legislația românească. Dar, intrând pe linkul atașat, citești alt titlu.

“Anunţ fără precedent: O ţară din Europa va permite fumatul în baruri şi restaurant”

În articol e vorba de Austria. O grămadă de cititori au fost păcăliți de acești sclavi ai traficului. Alo, domnu Gușă, te lauzi că ești corectul corecților! Jenant! Și, dacă titlul de sus e “oficial”, tu ești cam “orificial” printre urechi și pe la caracter…

Cine dă titlurile mincinoase la Realitatea? După țeapa asta, cred că Bibi Lică Octavian Hoandră e autorul. Bibi Lică îi înțeapă pe toți. Asociați, colegi, secretare, prieteni, femei invitate la cină, ospătari, nu contează. Când nu e atent, se țepuiește și pe el. Odată a furat hârtia igienică, din toaleta redacției Ziua de Ardeal și a ascuns-o, să o ia acasă. Cică, uita să-și cumpere. A uitat și că a ascuns sulul. L-a apucat, s-a dus să se cufurească. Canci hârtie. A trebuit să se șteargă, la dos, cu delicatele-i pălmuțe. Când i-am cerut un foc, am crezut că s-a făcut vidanjor. Aviz celor de la Realitatea, dacă le dispare sulul sau portofelul, să știe…

Bre, Bibi Lică, tu cum faci? Eu înțeleg din titlurile tale câte ceva… Te trezești dimineața și iei primul avion spre Viena, pentru că acolo se poate fuma în localuri? Mergi să bei o cafea, să tragi un trabuc, cât timp o savurezi și te întorci în România? Apropo, mai fumezi trabuc, mai porți la gât lănțocul ăla de aur, mai ai ochelarii de soare? Mi-e dor de tine, cât de frumos și țanțoș de țugulan emancipat erai.

hoanra

Adrian Cinpoeru

Sâmbătă, pateticul a îngropat România. Greu se putea întâmpla ceva mai caraghios, decât Congresul PSD. Și, totuși, ridicolul a luat-o razna prin București. De fapt, Realitatea TV a îmbrățișat ridicolul și a luat-o razna pe coclaurile jurnalismului.

După cum se știe, pesedeii au interzis Realității să se instaleze cu studioul în Sala Palatului, în timpul Congresului. Măsura a fost una absolut firească, din punctul de vedere al unui fost coleg al lui Octavian Vasilică Hoandră, adică al subsemnatului. Despre obiceiurile hoțomanului Hoandră știu și pesedeii, unul dintre invitații la Congres, Vasile Dâncu, cunoscându-l bine. Degeaba s-a supărat la lingurică și s-a enervat la neuron Rareș Bogdan. Intra Hoandră, zis Bibi Lică, la Congres, i se lipea mâna pe stația de amplificare și… Adio, nene! Își monta stația pe balconul locuinței din București și nu mai plătea nici abonament la telefon. Vorbea cu prietenii țepari din Cluj, la stația de amplificare, de pe balcon. Se îndoiau Carpații sub urletele lui Bibi Lică: “Hei! Paszkany! Ce faci frățioare? Arpi! M-auzi? Vezi că n-ai semnal bun, nu te-aud!”

Și rămâneau pesedeii, la Congres, cu microfonul în mână degeaba. Dădeau din gură și din aripioare, ca peștii înfometați prin acvariu. Dacă cei din primul rând poate că mai reușeau să citească ceva pe buzele lui Dragnea, cei din spate, nici o șansă. Cum ar fi fost să spună Dragnea ceva și ceilalți să înțeleagă altceva?

Dragnea, zbierând cu amigdalele fluturându-i p-afară: PSD a elaborat  Programul pentru România. Un program pentru 20 de ani!                                                                              Pesedeii din spatele sălii, sacadat, aplaudând organizat: Progrom, Progrom. Cu românii în progrom! 20 de ani, progrom!                                                                                            Dragnea: Să votăm pentru conducerea PSD!                                                                      Pesedeii: Să vomăm, să vomăm. PSD-ul să-l vomăm!                                                        Dragnea: Vreți să  fiu președintele vostru?                                                                        Pesedeii: Dinte, dinte, dinte pentru președinte!

Mai bine le fura Hoandră stația, era și mai distractiv…

Vuvuzeaua lui Rareș Bogdan, în pericol

Să trecem, însă, la Realitatea și la penibilul TV. Că Rareș Bogdan iubește presa știu de mulți ani. Bravo lui! Dar ca să organizezi contramanifestație, fiind jurnalist, n-am mai auzit prin timpan. Să facă jurnalistul balamuc numai pentru a avea exclusivități, e ideea ideilor în presă. E ca și cum un chirurg și-ar face firmă de pompe funebre și s-ar apuca de operat muribunzii, cu bisturiul tocit, 24 de ore din 24. Păi, monșer Bogdan, dumneata ce ești? Ești contrarevoluționar fiscal? Ești fantoma lui Chel Guevara? Ești ONG-ist? Te făcuși sindicalist? Ești fratele lui Jimmy Hoffa? Ești vuvuzea din mișcarea care militează pentru drepturile lesbiencelor? Ai grijă că, dacă află Bibi Lică Hoandră, te invită la cină. Știi ce pățesc femeile pe care le invită la cină, că mi-a spus mie o secretară de la Ziua de Ardeal? Nu mănâncă nimic. Le toarnă Bibi pe gât alcoale cu nemiluita, până se fac avioane și le duce la el acasă. Apoi, dimineață, le invită la micul dejun, în bucătărie. Dar lui tot timpul îi este gol frigiderul, că mănâncă pe barter de publicite prin oraș. Ăsta și la pițipoancele nevinovate și darnice le trage țepe. Deci, o să fii, Bogdane și cu stomacul gol și cu vuvuzeaua golită. Nu-ți recomand. Îți recomand să stai mai mult prin studio, că dacă ieși în oraș faci antipresă.

Caloriferistul Hoandră

Dacă nu au reușit să-și amplaseze studio în Sala Palatului, cei de la Realitatea s-au mutat pe trotuarul din apropiere. Sună cam urât dar, dacă au ales să facă presă de trotuar, e alegerea lor. Totul, bine și frumos, până când în studioul improvizat a apărut agitat și speriat Vasilică Hoandră. Semăna cu un pițigoi bătrân care simte că l-a ajuns moartea, în plin zbor. Palid la față, că e fricos și atunci când are pistolul la el, a scos pe muzicuță ceva de genul:

“M-a oprit un jandarm nervos și insistent și m-a luat la întrebări. Dar a venit unul mai spălățel și i-a spus ăluilalt să nu mă oprească, să nu mă deranjeze, să mă lase să trec. Păi eu am fost și legat de calorifer… Nu mă speriu așa ușor…”

Adică, undeva, cândva, zice Bibi Lică Hoandră, forțele răului l-au abuzat, conectându-l la rețeaua de termoficare. El spune grozăviile respective, telespectatorilor care nu-i cunosc zbuciumatele tinereți. Dar sunt unii mai bine informați. De aceea, îi amintesc pizdolarului Hoandră că, înainte de 1990, a făcut, prin Sibiu, mai multe furăciuni, escrocherii și înșelăciuni. Că a stat mai multe luni la pârnaie, până când a ieșit, după ce a semnat angajamentul de informator. Apoi, prin 1991-1992, a fugit din Sibiu, fiind urmărit de cei pe care i-a țepuit și de bandiții prieteni pe care i-a dat în gât. Spre nenorocirea urbei noastre, a nimerit la Cluj, unde și-a continuat munca de informator. O să continui, altădată, povestea fiind lungă și savuroasă.

Așa că, Bibi Lică, mă bucur să aflu că ești rudă cu Ariel, Persil, Dero și ceilalți detergenți și că te iubesc milițienii curăței. Nu m-ar mira ca să aflu că cel mai bine te simți împreună cu văru’ Domestos, ăla cu care se curăță vasele de toaletă. Dar, mă, singura dată când ai fost legat de calorifer, a fost când ai furat vreo instalație și ți-ai legat-o singur, pe spate, ca pe un rucsac. Ca să-l transporți, mai repede și mai ușor, fugind prin întunericul patriei. Cum e, voinicule, să fugi cu ditamai fierăraiul în spate?  Atunci te-a prins potera? “Bă, de ce fugi cu caloriferu-n spinare?” “Mi-e frig, șefu!”

Eu țin minte cum povesteai tu, prin redacție la “NU”, că ai încercat să treci Dunărea înot și să ajungi în Iugoslavia, pe vremea lui Ceașcă. Mai țin minte că râdeam toți, de poveștile tale, până ne paralizau fălcile, ni se usca gura și trebuia să ieșim urgent la o bere. Mai nasol era că nu aveam bani și umblam prin oraș să ne vindem propriul ziar, ca să strângem de-o halbă. În concluzie, Bibi Lică Hoandră, eu cred că tu ai trecut, prin Dunăre, înot cu caloriferul legat pe spinare. Sau, înotând pe spate, cu caloriferul pe burtă. S-au speriat grănicerii, au crezut că ești vreun monstru marin periculos. “Uite, bă, o balenă de apă dulce cu platoșă antiglonț.” 

Cum i-am salvat viața lui Liviu Alexa, patronul NCN   

La asemenea cioace și bărbi, produse la foc automat de neliniștitul Hoandră, simt nevoia să mai râd puțin cu regretatul Florin Chima. Ia, să-i mai las un mesaj pe internetul Raiului.

Florine, mersi că l-ai ajutat pe Lulu Alexa să scape de ninjalăii și mafioții de la NTT. Mai ții minte postarea (link)? Mardeiașii Raiului, Arhanghelii trimiși de tine, i-au speriat pe dușmanii lui Liviu Alexa, i-au pus pe fugă. A petrecut elefăntuțul, la Toscana, în Mănăștur, acu vreo două săptămâni, de bucurie că nu mai e în pericol. Mă gândesc că nu te matolești bizuit, prin urbe, cu săbiocul samuraiului pe urmele tale. Nu mai era disperat, îi crescuse trompa la loc. A tras ceva pe prelungitor și cam avea probleme cu direcția. A trecut pe lângă mine, s-a uitat, dar nu m-a văzut. L-am strigat: “Liviule!” Poate m-a confundat cu vreun traficant de fildeși, de la NTT, că a părăsit localul. Eu îl știam băiat simpatic, de comitet. Putea să dea o bere și să-mi spună: “Mulțumesc, că mi-ai salvat neprețioasa viață, eroul meu!” Dar nu de-aia îți scriu. Să știi că Bibi Hoandră e beteag la sănătate. I-au plecat mințile în croazieră, Titanicului! Cică, zice că a trecut Dunărea înot cu caloriferul în spate. Mai ții minte cum râdeam de el și de basmele lui, la beri, la Fetițele Vieneze, prin 92? Hai să facem ceva, dacă e bolnav. Poate îl deturnăm de pe drumul cel sigur spre iad. Vorbește cu Șefu Mare și roagă-l să-mi trimită o cisternă de apă sfințită. Îl prind pe Bibi cu minciogul și îl bag în aghiasmă, la murat. O jumătate de an îl țin în în cisternă, până se transformă în sirenă cu frică de Dumnezeu. Poate mai salvăm ceva din el, deși nu prea am mari speranțe. Și, vezi, poate dai de Nenea Iancu Caragiale, p-acolo, prin Rai. Povestește-i de Vasilică Hoandră. O să aibă material pentru încă două, trei capodopere. De-abia aștept niște continuări frumoase, gen “Conu Vasilică față cu delațiunea” sau “O memorie pierdută”. Dacă ne bagă și pe noi, prin piesele de teatru, pe post de cetățeni turmentați, nu-i nici un bai. Hai, noroc!

Adrian Cinpoeru

Încă un scandal, mai monstruleț decât Emil Boc, stă să se iște în legătură strânsă cu “U” Cluj. Este vorba de „Baza Dan Anca” și de interesele imobiliare ale mafioților locali cu patalama de infractori. Stă săracul Dan, în decența și frumusețea lui, se uită la noi de undeva din Ceruri și se minunează, de ce sunt în stare clujenii politruci să mai pună la cale. Dar, dacă muritorii de rând nu înțeleg, de ce vor oficialitățile Clujului să distrugă complet o parte din istoria românească a Cetății, ce să înțeleagă cei ce au murit cu “U” pe piept și în suflete?

Durerile din prohabul lui Boc

Ziar de Cluj publică ceea ce se vrea a fi o anchetă (LINK, text) despre Fundația Primăvara Clujană, care ar trebui să gestioneze terenul și facilitățile cu pricina, situate în Cartierul Gheorgheni. Nu mai insist asupra informațiilor din text. Din punctul acesta de vedere, articolul e amplu, cuprinde o grămadă de amănunte. Pe scurt, este vorba de o șleahtă de nemernici, în strânsă legătură cu infecta lume politică a Clujului. Nemernici care, rând pe rând, s-au perindat la conducerea fundației. Problema e că niciunul, dintre cei implicați, nu s-a preocupat de scopul ințial, acela de a oferi juniorilor un cadru adecvat pregătirii. Toți încearcă, prin tot felul de șmecherii, să își însușească terenul și să obțină beneficii financiare. Acum, Liviu Alexa trebuia să se uite puțin peste textul și informațiile publicate. Astfel, ar fi observat, sigur, că scopul asocierii, dintre CL Cluj și Primăvara Clujană, nu mai corespunde actualei stări de fapt. Și, dacă nu mai corespunde, contractul poate fi reziliat lejer de CL Cluj, baza putând face obiectul altei asocieri. Și așa, bântuie Neluțu Sabău cu jalba-n proțap pe la instituții, căutând sprijinul necesar activității juniorilor. Sprijin pe care nu îl găsește, pentru că pe alde Boc îi doare la proțap, pardon, prohab.

Alo, Parchetul!

Mai sunt două aspecte care, pentru niște procurori mai harnici, ar putea deveni simpatice. Primul ar fi modul prin care Fundația Primăvara Clujană s-a înființat și, apoi, demersurile prin care s-au făcut modificări ale Statutului. Cine le-a întocmit documentele, de ce s-au făcut o mulțime de modificări și cu ce scop? Respectivele aspecte și demersuri legale, vizând actele ONG-ului,  sunt ținute la mare secret, după cum arată cei de la Ziar de Cluj. Cam tot ce se învârte în jurul aceste afaceri jegoase e învăluit într-o veritabilă Omerta. De aceea, ar fi frumos ca în cauză să intervină procurorii. Căci e și foarte distractiv! Unii dintre membrii Fundației, de exemplu, nici nu știu (sau se fac că nu știu) că apar în documente. Al doilea aspect este referitor la cum s-au înfipt mafioții imobiliari cu colții și excavatoru’ în avuția clujenilor? Dacă li s-a permis, cine le-a permis? Căci, atunci când faci tot felul de lucrări, ai nevoie de un sac de avize, autorizații etc… Plus că, în contractul de asociere CL- Fundație, sunt restricții foarte clare, care nu permit lucrări aiurea sau asocieri dubioase cu terții.

Bogdan iar a uitat să-și ia Lecitina

Apropo, de fundații și fondatori, cel mai aerian în cauză este Rareș Bogdan. El a fost vicepreședinte al Fundației Primăvara Clujeană, membru fondator. În discuția avută cu autoarea textului, Rareș Bogdan afirmă că habar nu are de respectivul ONG, că nu a semnat nimic. Zice că nu știe absolut nimic. Dar repetă, de nenumărate ori, că el e “U”-ist înfocat… Poate „U”-ist dislocat, pentru că a fost surprins,  prin cocină, cu fular vișiniu la gâți, lângă Arpi (Link aici cu poză). În fine, există următoarea înregistrare pe youtube cu dialogul dintre cei doi jurnaliști. Eu o singură întrebare îmi pun. Cum moderează Rareș Bogdan emisiuni despre ce au făcut alții, când nu știe ce face chiar el… Cum îl ceartă el pe Dragnea, de exemplu, pentru căsoacele și “teldrumurile” lui infecte, când el nu mai știe pe unde e asociat? Păi, în ipoteza că Walter sau Mărginean declară, pe la Parchet, cum că Rareș Bogdan a fost cu ideea fundației, ce pățește uitucul? Dă cu subsemnatul și, la cât îl iubesc unii, poate îl ascund o leacă. Iar dacă face Hoandră emisiuni, în locul lui Rareș, renunț la abonamentul TV. Bibi Lică e în stare să iasă afară din televizor, să-mi caute prin dormitor și să-mi fure telecomanda și chipsurile. Mai era un uituc din Ocna Mureș, localitatea natală a lui Bogdan, Horia Uioreanu, fost parlamentar liberal, șef al CJ Cluj. Pe-acolo, pe la Ocna Mureș, e raiul amnezicilor. Săracul Uioreanu nu a mai ținut minte pe unde și-a pus caietul cu șpăgi încasate. I l-au găsit procurorii și, acum, cutreieră printr-o celulă a Penitenciarului Gherla, pentru următorii șase ani. Dacă, la  ora stingerii, uită  care îi este, exact, dormitorul și patul, cine știe pe unde nimerește și se mai însoară o dată…

Adrian Cinpoeru