Posts Tagged ‘liviu man’

Neliniștitul în rele, Octavian Bibi Lică Hoandră, de la Realitatea TV, iar a comis-o. E neliniștit, pentru că  îi forțează pe cei care îl cunosc la amintiri despre el. Alo, Bibi Lică, mai încet cu cioacele, că mi-ai umplut și frigiderul și cămara. Mi se revarsă minciunile tale pe scara blocului. Nici nu mai apuc să scriu despre cotcodacul tău, inepuizabil în strâmbe. M-ai exasperat, Bibi. Te rog. Chiar nu îmi place să îmi amintesc de fățăul tău fals, disperat și surprins. Semeni cu o poarcă mistreață lovită de camion. Nu mai minți, că e suficient câte ai făcut.

Iată ce spune el, în direct, pe postul Realitatea TV: “Eu nu am fost stipendiat de Soros”. Zi, “Zău”, Bibi Lică. Hai să-ți amintesc, mincinoasă mică, ce ești. De ce ești mincinoasă? Pentru că ești mai îngust la caracter decât o pereche de tanga.  În 1992, erai la Revista NU. Dat afară de la Mesagerul Transilvan. Unde i-ai mințit că ai studii superioare și nu aveai. Te-au concediat. La “NU”, din întâmplare, eu știam cam cum se obțin și se cheltuiesc banii. Pentru că atunci eram economist și răspundeam de lovele. Și pentru că împreună cu Liviu Man, care era director, am făcut un proiect de cotidian. “Tribuna Ardealului” se numea. Man s-a ocupat de  partea redacțională, eu pe cea economică. Am luat de la Fundația Soros, pe proiectul respectiv, câteva sute de mii de dolari. Bine, tu, Bibi Lică, nu aveai decât o calitate. Aia că te-ai vârât în familia lui Man, ca și cumătru. După care, din recunoștință, l-ai pictat pe la DIICOT, în 2006. De-a făcut Man vreo cinci luni de pușcărie degeaba, cu ajutorul și bunăvoința ta. Bibi Lică Hoandră, tu poți să îi fraierești pe invitații tăi, de la Realitatea TV. Cu mine e mai greu. Nu știai de Tribuna Ardealului? Că era finanțată de Soros? Hai, bre, Michiduță, că te-ai dus la OSIM și ți-ai înregistrat Tribuna Ardealului, în 2009. Împreună cu Rareș Bogdan, altul cu dor mare și neîncetat de lecitină. Uite, vă dau și un facsimil, cu înregistrarea de la OSIM, ca să vă amintiți.

trib-21

Pe Hoandră l-a părăsit bunul simț. Mai bine îl părăsea iuțeala de mână

Să revenim. Bibi Lică! Cum nu ai luat bani de la Soros, că toată lumea din presa clujeană știa că eram finanțați de Fundație. Era primul proiect de cotidian independent din România. Erau alte vremuri, nu știam noi ce vrea Soros. Eram tineri, la 27 de ani ai mei eram cam cel mai bătrân prin redacție. (Povestea e lungă și frumoasă și am să revin.) Să continuăm istorioara lui Albu ca Zăpadu. Cum nu știai, Hoandră, Albule, că ai luat bani moca de la Fundație, dacă te-ai dus la Man și la Fumurescu, redactorul șef de la “NU”, să te numească redactor șef adjunct la “Tribuna Ardealului”? Au venit la mine să mă roage să îți dau salariu la “NU” și la “Tribuna Ardealului”, deși nu munceai nimic, nu scriai nimic. Nici nu știai ce scrie în ziarele cu pricina. Nu veneai la redacție, numai când era zi de leafă. Mă lua lumea la rost, că de ce te plătesc. Ți-am dat două salarii pe lună, din banii lui Soros. Unul la “NU” și unul la “Tribuna Ardealului”, ca să nu mă cert cu Man și Fumurescu. Dacă știam ce monstru de Hoandră se naște, îmi dădeam demisia urgent. Două salarii, Bibi, fiecare fiind dublul unui salariu de medic, ai primit. Ai luat, timp de o jumătate de an, patru salarii de medic pe lună, de la Soros. Bibi Lică… Sper să te ia Bichir, invitatul tău, la palme cu piciorul prin studio la cât minți. Că omul e serios și nu cred că îi plac mitomanii. Domnu Bichir să nu faci vreo prostie să-l inviți, la dumneata acasă, dacă el te invită în emisiune, că îți fură mobila din casă, țeparul.

Trebuie să recunosc că dintre toți colegii din presă, singurul care mi-a luat ceva, de ziua mea de naștere, a fost Bibi Lică Hoandră. Când eram la Ziua de Ardeal, prin 2001, s-a întâmplat. Eu eram redactor, el patron. Am adus la redacție, cu două zile înainte de ziua mea de naștere, două lăzi de bere. Ca să am cu ce să îi servesc pe colegi. Mi-a luat Bibi Lică berea, înainte cu o zi și și-a dus-o acasă. Când m-am dus să le desfac bere colegilor, ioc lăzi. Mi-am deschis buzunarele că a trebuit să cumpăr alta. I-am zis, “Dă, mă, berea înapoi”. “S-a băut”. “Dă banii”… Adio, bani. Mi-a luat berea de ziua mea. Așa că domnu Bichir dacă îl chemi la dumneata acasă, pune lacăt pe hârtia igienică de la toaletă că și pe aia ți-o execută. Am scris eu, cum face Bibi, aici. LINK.

Bre, Bibi Lică Hoandră, imaculatule, dacă nu îți place să fii stipendiat de Soros, dă-le banii înapoi. 24 de salarii de medic, de-astea de-a lui Olguța, dă-le înapoi. Că atâta ai luat de la ei. Fă ceva surprinzător. Știi cum făcea cowboy-ul? Împușca sărmanul cal, dacă își rupea glezna, ca să nu mai sufere animalul. Mă, tu nu împușca vreun cal, bre, că ești în stare! Taie-ți limbăul și nu mai suferim nici unul. Îți prezinți emisiunea, dând din aripi. Că m-ai speriat cu cinstea ta de gușter camuflat în mizerii. Ți-am mai spus eu. O baie într-un ocean de apă sfințită și nu îți ajunge, la câte păcate ai. Apropo, de ocean. Lovi-te-ar aisbergul, Titanicule!

hoanra

Adrian Cinpoeru

 De citit acest editorial din Gazeta de Cluj CLICK. Am impresia că data de 31 ianuarie, când Paszkany are termen în procesul de şantaj, cunoscut ca „Dosarul Gazeta II”, agită spiritele cu tastaturile şi monitoarele cu plocoanele.

Titlul, „Încă nu am vorbit”, sună ameninţător şi brutal. Are omul motive. Să stai la izolare pentru că se luptă mizerabila clasă politică şi la fel de murdara adunătură de afacerişti, între dumnealor… Să te lase din braţe prietenii de la putere, din poliţie, din servicii, să te umilească mascaţii faţă de familie… Şi de vorbit se vorbeşte în instanţă nu pe PC…

Hai, să spun o povestioară. În 2001, mă întorceam împreună cu Florin Chima din Sălaj. Lucram la anchete şi p-acolo… Era întuneric afară. Pe strada Aviator Bădescu, unde era redacţia Ziua de Ardeal, la vreo 15- 20 de metri de vilă, am văzut o maşină plină de bărbaţi. Plină de antene. Plină de… Foarte suspectă, pentru noi. Am intrat cu Chima în redacţie, m-am dus la Liviu Man: „ Îi o maşină afară, aţi văzut-o, ce-i cu ea?” „Băieţii ne ascultă, ne filează. Careva a făcut plângere că şantajăm”. „De aceea, e aşa linişte prin redacţie?” am întrebat. „De aceea”, a zis Man. „Trebuia să îmi spui şi mie”. „Dar tu ştiu că nu şantajezi”, a încheiat Liviu. De fapt, era vorba de nişte juniori de la Departamentul Eveniment, care ar fi cerut bani… După aceea, sistemul nostru de protecţie a început să lucreze.. Numărul de înmatriculare al maşinilor… Cine a făcut plângere şi alte întrebări de rigoare… În Departamentul Investigaţii de la Ziua de Ardeal, cel mai expus unor astfel de „pericole”, mizerii şi delaţiuni, lucrau în 2001 următorii ziarişti: Adrian Avarvarei (şeful), Romana Chişu, Florin Chima, Liviu Alexa, Alin Bolbos, Mihai Moga şi eu. În 2006 când au fost arestaţi “gazetarii”, cu excepţia lui Avarvarei, plecaserăm toţi de la ziarele lui Man. Cam asta e diferenţa… Între cei care au fost şi cei care erau în 2006, anul arestării. Noi măcar eram “verificaţi”, cât de cât. Diferenţa a făcut-o Man, până la urmă, pentru că el lua decizia finală atunci când unul era dat afară, cum a fost Chima (concediat când se ştia că mai are de trăit câteva luni). Sau când altul pleca de bună voie, cum am fost eu, pentru că şoferul Mureşan, ajuns director, mi-a tăiat din salariu şi din minutele telefonului. Diferenţa este şi că serviciile (Liviule, mai ţii minte cum le-ai „protejat”?) au întors „foaia”. Dar asta e o altă poveste… Să revenim la editorial.

„Ziua din pacate n-a venit. Cand am sa termin cu prostii care s-au straduit sa-mi schimbe viata din 30 octombrie 2006 am sa scriu in ziar: “Iata, ziua a venit!” Iata ziua a venit pentru porcii, ticalosii, sugacii care m-au arestat moca, m-au trimis in judecata moca, m-au trimis in judecata moca, si au incercat sa ma distruga moca.”

Păi pe ăştia i-ai pictat abstract şi concret, non-stop. Bine le-ai făcut! Ce să le mai spui lor, când se termină toate? Nu o să mai fie nici măcar sugaci (sugari, conform DEX) , că au crescut în atâţia ani şi se hrănesc cu solide.

„Ce s-a intamplat cand am fost arestat si terfelit cu inca noua oameni dupa mine? Nimic, deliciul presei! Ale unor semianalfabeti care s-au distrat super tare ca Man, smecherul, santajistul, a luat-o in bot.”

Deliciul unei părţi a presei, pentru că eu, de exemplu, ştii bine!, am scris de la început că şi-au bătut joc de voi, deşi Chima mi-a zis, supărat că l-aţi dat afară: „Fă-i Adi, dacă poţi!”. Şi, da, frumos era ca unii să se abţină de la manifestări de bucurie exagerate, pentru necazul altora.

„Deja din Cluj mai mult de jumatate din cei ce au reclamat ceva au recunoscut ca au fost santajati de DIICOT Cluj. Si e doar inceputul.”

Absolut corect. Au dat cu subsemnatul, forţaţi de ceva. De ce? Ghici?

„Dar nu acesta este subiectul editorialului meu. Si eu sunt un om de onoare. Nimeni n-a suferit dupa dosarul Gazeta decat noi, fraierii de serviciu pentru cei care trebuie sa priceapa cum merg lucrurile – domnul Emil Boc, domnul Daniel Buda… si altii. Noi n-am vorbit nimic!”

Ai fost om de onoare cu unii. Cu Florin deloc (AICI) şi cu mine… AICI. Şi cu alţi ziarişti, la fel. De onoare, cu cei puternici ca să nu se supere mai tare. În dosarul tău, trebuiau să apară mulţi alţii, corect. De exemplu, Buda şi Boc au fost numai speriaţi, deşi… AICI, despre Boc (şi Paszkany). Cu Buda mai văd eu, săptămâna asta, că nu găsesc toate transcripturile.

„Si i-au facut!! Pe Horia Ciorcila, presedintele CA al Bancii Transilvania l-au trimis in judecata pentru manipularea bursei (…), i-au mai trimis in judecata pe Gicu Gansca si altii, pe Rares Nilas (dosarul BT) pe principiul trimiterii in instanta.”

Man se ia de mână cu Alexa, în editorialul de AICI, presupun pentru acelaşi scop ca şi patronul City News. Plus interesul personal. Dacă Paszkany e achitat, „gazetarii” ar trebui să scape mai uşor. Din partea mea să scape, oricum au plătit prea greu… Dar Man, vezi că Paszkany ar fi garantat un credit lui Alexa de 900.000 de euro (şi sunt din ce în ce mai sigur că e aşa). Nu e prea mult, pentru unul care nu a suferit, faţă de patimile şi arestul vostru? Să nu-mi spui că o parte din suma aia a ajuns la tine şi, de fapt, a fost aşa o plimbare de bănuţi, ca să… Ştii tu… Nu te cred!

VĂ ROG SĂ CITIŢI, E IMPORTANT. CA SĂ VEDEŢI ÎN CE EV MEDIU ÎNTUNECAT TRĂIM (citiţi şi comentariile)

(CLICK ARTICOL COTIDIANUL:
Un memoriu adresat MAI ridică vălul: Mafia lui Boc şi Buda din Cluj)

La chestiunile pe care le-am citit în acest articol, nu mai am ce comenta. De puţine ori, ca ziarist, am rămas mai surprins. Nu ştiu, deocamdată, cât sunt de reale acuzaţiile. Sper ca aceia care au publicat articolul să fii făcut o minimă verificare. Dar dacă numai o parte, din cele scrise, sunt adevărate, atunci ţara asta e raiul mafiei politice. Da… Ştiu că este posibil. De exemplu, despre Boc şi Paszkany şi implicarea în aşa-numitul “Dosar Gazeta” am scris şi eu.

AICI: Se vede cum acţiona, de exemplu, Paszkany (o să mai vedem şi altele) prin Iuliu Mureşan şi cum mint Justiţia. În plus, cum acţiona Boc.

Mai dau o stenogramă, pentru cititorii care nu înţeleg şi magistraţii care se fac că nu înţeleg cine şi cum dădea ordine la “Gazeta”. Poliţia, Parchetul şi Justiţia română şi-au bătut joc de conducerea ziarelor. Au stat foştii mei colegi (pe care aţi văzut că nu îi “iubesc” deloc) la puşcărie, în arest. Au stat la izolare ca cei mai periculoşi infractori. Mafia politică a scăpat, deşi conducea din umbră.

Stenogramă din “Dosarul Gazeta”. Discuţie Paszkany (AP)- Liviu Man (LM, directorul ziarului)

 Arpad Paszkany: Ştii de ce te-am sunat? Am auzit că Funar o făcut ceva conferinţă în care o spus tot felul de aberaţii… legat de mine, legat de ăştia de la USAMV şi legat de tentativa de înţelegere dintre noi şi aşa mai departe, ştii?
Liviu Man: Astăzi?

(Este vorba de celebrul scandal Arpi- USAMV Cluj, îl găsiţi pe google)

 AP: Astăzi. Pe la doişpe sau când o fost. Şi chestia ii să spui în redacţie… preferabil ar fi să nu apară nimic fiindcă nu vreau să-i speriu pe ăştia de la USAMV
LM: Bun. Şi… Nici o problemă. Nu băgăm nimic. 

(Adică Paszkany îi dă ordin “voalat” lui Man să nu scrie nimic, să nu tulbure apele, chiar dacă Funar făcea gălăgie şi conferinţe de presă. Man se execută)

AP: Interesul ar fi ca să ne înţelegem şi să..
LM : Şi să se termine cu tot bâlciul, corect.
 

(Interesul ar fi sa vedem noi, fraierii, cum şi cu cine te-ai înţeles domnu’ Arpi, de ai pus grebla pe ditamai avutul statului. Nu numai cu USAMV, ci cu toate. Şi, ATENŢIE!, “bâlciul”, vorba lor, continuă..)

AP:… terminăm bâlciul. Pe de o parte noi până la urmă vom ceda şantajului că n-avem ce face, ştii? Pentru că noi pierdem timp iar ei nu au nimic de câştigat dar ştiindu-se că pentru noi timpul este preţios, aaa…
LM: Da. Acţionează aşa. Ok. Bun. Nici o problemă. Ok. Bine.
AP: Alealalte ţi le-am rezolvat. Problema o fost că…
ML: S-o rezolvat. Chiar vroiam să te sun să-ţi mulţumesc. Acuma mi-o şi zis că o intrat.

(“Alealalte” fiind sumele care tocmai au intrat în conturile ziarelor, de la Arpi. Poţi să îi mulţumeşti, Liviule. El şi alţii, ca el, v-au băgat la răcoare. Crezi că au suferit vreo clipă?)

Despre ramificaţiile reţelei lui Paszkany, în Ministerul de Interne, sunt multe de scris şi voi reveni. Nici nu e de mirare că Buda sau Boc, oamenii sponsorizaţi de Arpi, sunt atât de bine înfipţi în Poliţie. Legăturile… Amintirile…

De partea cealaltă a mafiei (adică partea care i-a lucrat pe “gazetari”) se ocupă deocamdată (numai) Gazeta de Cluj. Cu nişte scăpări, dar pe bună dreptate…

 Acum, însă, trebuie să mai  fac nişte precizări. 

Parlamentarul PDL Daniel Buda, fostul avocat al clujenilor de la “Gazeta”, a scăpat din scandal după scene mai degrabă comice, decât tragice. Iniţial, în 2006, se vorbea despre acuzarea lui pentru trafic de influenţă. Adică ar fi încercat să oprească tăvălugul împotriva ziariştilor, prin pârghiile puterii. “Gazetarii” dădeau cu subsemnatul sau erau în instanţă şi Buda era disperat pe holuri. Pardon. Era transfigurat, nu disperat… Nu suna telefonul salvator. Până la urmă a sunat… Nu numai că a scăpat, dar era să ajungă ministru la Justiţie. Acum este preşedintele Comisie Juridice a Camerei Deputaţilor. Pe ce lume trăim? A piticilor, ajunşi Guliveri puşi pe rele…Când o să îi dau declaraţia din Dosarul Gazeta, plus transcripturile convorbilor telefonice o să râdă lumea, de ce şi pe cine a votat. Eu mi-am tras o bucată mâna stângă, peste dreapta cu care am pus ştampila, ca boul.

Adrian Cinpoeru

Gropari pentru că au dus în derizoriu ideea de presă şi unii continuă să o facă. Deşi ar putea, pentru că au bani, să se ocupe de chestii cinstite. Eu în transcript nu am sesizat vreun şantaj, dar este vorba de muls, muls… Muls automat.
Înregistrare: Mureşan Aurel (MA) si Alexa Liviu (AL) 03.03.2006 (Anul arestării gazetarilor)

Transcript după convorbiri telefonice “Dosarul Gazeta”. Cu explicaţii…

Vorbitori veseli:

Mureşan Aurel. Administrator la Exploziv Media, societatea care edita Bună Ziua Ardeal. Fostul şofer, ajuns director pe criterii de cărăuş “acasă” la mogulaşi, i-a tocat mărunt pe cei trei acţionari: Liviu Man, Aurelian Grama, Octavian Hoandră, ca să îl dea afară pe ziaristul Florin Chima. Asta se întâmpla în 2004, anul morţii lui Florin. Ziaristul era diagnosticat, de mult timp, cu cancer în fază de metastază şi se ştia că nu mai are mult de trăit. Doi patroni licenţiaţi şi altul (Octavian Hoandră) cel puţin scriitor (sau cum vreţi să îi spuneţ, că eu m-am săturat), nu s-au putut, cică, opune insistenţelor lui Mureşan, şoferul care făcea ce vroia el. Precizez că Man (acum director Gazeta) şi Hoandră (acum francizat Realitatea TV Cluj) au fost colegi cu Chima treisprezece ani, cu mici întreruperi. Grama (patron de alte publicaţii) numai vreo opt ani, dar avea la Exploziv cam ultimul cuvânt, adică nici unul. S-a întâmplat să se opună, dar era în inferioritate. Florin îi considera prieteni. Mureşan, în anul 2000 când am ajuns eu la Ziua de Ardeal, era şofer de câţiva ani. Despre acest personaj de fabulă cu Bulă, vom mai povesti. Patronii cei inteligenţi (formatorii de opinie) zic că l-au ascultat pe “şeful de autobază, fără coloană” (aşa îi ziceam cu Florin, lui Mureşan) şi l-au dat afară pe Chima.

Mureşan, Grama şi Man au fost arestaţi, cam aiurea, pentru că nu puteai să îi încadrezi la pericol social, dacă nu le-ai făcut măcar un flagrant. Asta e părerea mea, în cauza lor penală (Dosarul Gazeta)

Liviu Alexa (acum patron City News). Plecat de la Trustul Gazeta, avea agenţie de publicitate. Mulţumesc pentru urările şi pârţurile aniversare AICI, cred că îmi erau şi mie adresate. Sau numai mie… Da’ nu înţeleg, de ce stai între zidurile alea groase, pentru că nu îţi doresc asta. Şi tomberoanele alea sunt cadou de la Prigoană? Cred că da. S-a bronzat Paszkany, în Dubai? Din păcate, nu am cum să fiu la fel de gentil să îţi răspund “color” şi “sonor”, aşa că fac şi eu ce pot, ca să te simţi la fel de bine în noul an…

Rezumat pentru cei mai nerăbdători: Mureşan, de la BZA, administrator de presă, i se plânge complicelui Alexa, patron publicitar, cică independent. Un mare şmecher ţepar cu Ţ corect, care le plăteşte vârtos, este supărat că alţii, de la Ziua de Cluj, scriu de el. Pe parcurs mai intervin tot felul de mizerabili de mogulaşi, care sunt parteneri de afaceri, se fură între ei, dar îşi spun prieteni.

Mireşan A: Alo?
Alexa L: Alo.
MA: Era pe silence ma Liviule…
AL: Nu-i nimica, nu va faceti probleme.
MA: Ce faci?
AL: Da am vrut sa va zic: ati vazut Ziua de ieri? „Ziua de Cluj”? Ati auzit?
MA: Ziua de ieri am vazut-o.
AL: De Cluj?
MA: De Cluj… da. Aia cu euro (probabil bulanul…) teparul…
AL: Da, mînca-mi-ar p… Manastire. Eu pe asta am vrut sa…

(Ooops 1. Liviu Alexa şi Silviu Mănăstire, erau bistriţeni şi prieteni. Mănăstire plecase de la Trustul Gazeta, în 2004, la Octavian Hoandră (Ziua de Cluj) şi a scris un articol despre un ţepar, deci. Despre ceva ce nu le plăcea înregistraţilor, care ştiau că personajul a comis ceva baiuri mari cu imobiliare. Super- ţeparul se numeşte Leontiuc, era pastor şi îi găsiţi evoluţia pe Google. Este celebru. De ce ar fi nervos Alexa „publicitarul“, despre ce scrie Mănăstire în Ziua de Cluj? Nu cumva pentru că Alexa şi Mureşan au lucrat împreună la mulsul pastorului penal? O să ne lămurim noi, căci vom citi tot, în cinstea pârţurilor aniversare. Dar ce ai vrut să îi faci lui Mănăstire, Liviule? Eşti foarte periculos, nu mai ies din casă… Aşa. Încă ceva. Pentru toţi cei înşelaţi în speţa cu imobiliarele lui Leontiuc, citiţi şi o să înţelegeţi unde au mers o grămadă din banii voştri, pe care nu o să îi primiţi înapoi, veci pururi.)

MA: Eu m-am întîlnit cu omul, stiam povestea cu teparul de vreo saptamîna jumate, ca o sa apara… ca s-o întîlnit înainte de a pleca în Egipt Tavi si cu el si l-o presat pe asta…

(Ooops 2. Mureşan de la BZA ştia de la ţepar că o să apară pictat în Ziua de Cluj. Şi mai ştia că Tavi Hoandră (Ziua de Cluj) „l-a presat“. Adică încerca să scoată, şi el, bani de la popă. Bă, Mureşan, ştie instanţa? Pârţ.)

AL: L-o ciocanit?
MA: Da… No o zis sa „sara” cu ceva . Ca o zis cum de i-o gasit prostii aia, asa ne-o zis, stii? Cum de ne-o gasit pe noi sa… îsi face reclama la noi. Desi articolul asa o pornit ca… el atuncea a zis sa scriem o pagina… Leontiuc asta si de acolo o pornit… o chestie publicitara.

(Ooops 3. Adică Gazeta sau BZA a făcut publicitate ţepelor lui Leontiuc. Cei de la Ziua de Cluj s-au prins, citind “chestia publicitară” şi au pornit pe urmele pastorului. Din comentariul la post am aflat ca ancheta jurnalistica a pornit de la sesizările celor inselati. Deci, Muresan il dezinformeaza pe Alexa, probabil ca sa puna paie pe foc in relatiile Alexa- Ziua de Cluj (daca mai existau). Ceva de genul: “Sunt bandiţi, sar pe muncuşoara noastră”. De aceea, probabil, Muresan mai repeta “sunt rai”, “sunt duri”…  Discuţiile astea intre mulgatori au si mesaje mai ascunse… Sau vin in completarea altor dialoguri neinregistrate )

AL: Ma gîndeam ca ce tepari îs… Ca un semnal publicitar… o dat în alt ziar… Zic f…-l în gura pe Manastire…
(Hmmm, foarte nervos. Da’ ce ai crezut că face Hoandră, la Ziua de Cluj, că doar el te-a învăţat mulsul? Sau cât ai luat tu din contractul ţepar- BZA? Pârţ.)

MA: Acuma asta o zis ca i-a înregistrat ma!
AL: Pe bune?
MA: Da. O zis ca el nu se opreste aici.
AL: Bravo lui.
MA: Chiar o fost ieri pe la noi pe la redactie.
AL: Bravo lui… Ziceam numai de faza era interesant.

(OOOOOOPS 4 MARE MARE. Te-ai fi bucurat să îl vezi pe Hoandră la mititica, Alexa. Bravo ţeparului care dă bani unora şi pe alţii îi toarnă. Dar, apropo, unde e înregistrarea? La dosarul Leontiuc? Căutăm.)

MA: Da, ma dar eu i-am zis si lui Liviu (Man). Treburile astea transante asa trebuie discutate. Daca vezi ca ala-i „clientul” tau ma… Si noi ne putem apuca de „clientii” lor. Cum ar veni… Stii?? No… da îs duri, duri de tot.
AL: Da greseala asta îi tot a voastra. A dumneavoastra si a lui Liviu ca sînteti mereu, mereu prea iertatori.
MA: Da, da…
(Tare :=)))))))))))))))))) Iertători de meserie. Ca şi mine. Cică… „Clientul meu“, „clientul lui“… Mureşan parcă erai la alimentat la pompa… )

AL: Si discutia asta o aud de un an jumate. Si ei nu respecta niciodata „pacturile”.
MA: Niciunul… dar nu respecta nici Decebal Cotoc, noi îi f… si el îi cheama la ziar… si pe Vuza si pe „picior de lemn” (Silviu Prigoana – n.r.)… pe Prigoana… si pe toti, deci noi încercam sa facem ceva si ei…
AL:  Stiu, stiu.

(Ooops 5. Adică dl. Cotoc “Amprenta”, cetăţean clujean, era pe o mână, pactiza cu BZA. Ştiu că a scăpat inexplicabil din dosar, dar acum îmi pun şi mai multe întrebări. Ce să faceţi cu Prigoană? Să îl divorţaţi iar, să îl însuraţi şi să îi cereţi dar de nuntă? Nu vedeţi că avea naş pe Cotoc la care era mai ieftin?)

MA: De cîte ori i-am spus lui Liviu… Dar astea îs personaje cu care practic el s-a întîlnit. No… i-am spus de mii de ori chestia asta. Si ba o zis ca atît o fost de rau cu popa ca Manastire dadea cu pumnul în masa.
AL: Hai no??
MA: Eeee… D-apoi asta nu era… ieri o fost pe la noi. Omul îi corect. O platit pîna acuma… înca în avans. Deci nu-i… si rîdea.

(Ooooops 6. Mă, Mureşan! Cine dracu’ ţi-a dat carnet? Păi, acum un minut era ţepar. Acum, e corect? Sau ţi-ai amintit că vorbeşti la telefon şi poate te întregistrează? Te-ai gândit bine, dar cam târziu.Sau era ţepar corect, pentru că vă plătea în avans Zici că s-a enervat Mănăstire şi a dat cu pumnul în masă? Chiar rău… Să scrie el de corectul vostru… Tavi Hoandră unde era să îi dea lui Mănăstire cu masa în pumnul capului? Ciudat… Apropo de avans plătit înainte pe banii fraieriţilor… Că nu e mare lucru să aflăm cât are Alexa din ei… Dacă are… Numai să vă facă ei ceva, că mă ocup… Pârţ…)

AL: Nu-i vorba de aia… Îi vorba de gest în sine. Cum vezi pe unul cum îi dai dai la gioale. f…-l în gura sa-l f….
MA: Si întîlnirea o avut loc… ti-am spus: înainte de a pleca… Dupa vreo 2 saptamîni stii?
AL: Îhî.
MA: ala se astepta. Probabil ca tot o crezut ca o sa mearga sa sara cu…
AL: Da, da sigur…
MA: Cu „casul” si… No n-o sarit cu „casul” asta e… Si apoi rîdea asta… no asta e…
(Cred că nu era râsul lui Leontiuc… Cel puţin, după rechizitoriul care nu era prea vesel…)
………………

MA: Cum esti pe total? Esti bine.
AL. No apai încercam sa facem bani cît mai multi. Încerc sa-l f… si eu pe Decebal si pe aia de la RESET… sa-i fur clientii… (rîd amîndoi) si cam asta este tot. Pe cît posibil…

(Oooops 7. Adică: plânge de un minut că ăia le fură “clienţii”, îi înjură pe cei de la Ziua de Cluj şi acum râd că le iau ei “clienţii” altora. Buneînţeles că RESET Media, Danciu Florin, nu putea să nu apară, prin zonă, în haznaua presei. Astea toate vor fi mai spectaculoase decât un PÂRŢ)

MA: Îti dau telefon. Bine Liviu?
AL: Bine, va pup dulce.

Şi eu!

În cocluzie:
1. Doi tipi infecţi de lacomi râd maiestuos de fraierii care plătesc şi citesc ziare.
2, Unul a scăpat de balamuc. Alexa. De ce? Vom vedea…

(Asta a fost doar un transcript, repede văzut. Pentru că sunt un PĂRŢ, le iau la rând. Din câte am văzut, în mare, o să fie distractiv. BUM. BUM. )

În comentariu, citiţi ce poate păţi jurnalistul care scrie de ticăloşi, cum este lucrat, inclusiv de cei care ar trebui sa îl apere, să îl protejeze.

Să continuăm cu greşelile. Primele mele trei greşeli, ca ziarist, le citiţi AICI 1, AICI 2, AICI 3.

Am rămas dator cu o poveste,. Aceea de AICI, unde am spus că Liviu Man şi cu mine puteam face puşcărie în 1992, când eram la Revista NU. Lejer şi mult. Aceasta, pentru că în nebunia tinereţii noastre i-am plătit pe alde Octavian Hoandră. Răsplata unora a fost pe măsură. Numai că cercetând în memoria mea şi a altora am dat de o grozăvie. Ca să vedeţi cine conduce ţara asta şi cum se leagă totul. Să le luăm pe rând.

 Noiembrie 1990. Revista NU era al patrulea săptămânal din ţară, ca tiraj. Avea la un moment dat peste 90.000 de exemplare. Înainte erau Expres, Zig Zag, Baricada. Apoi Cuvântul, foarte bun, dar mai nou.

1991. Democraţia originală a lui Ilici Iliescu ne-a „omorât” pe toţi. Simplu. Prin difuzare, căci nu ne primeam banii şi prin „cote” de hârtie şi zinc. Cote la care aveau acces doar publicaţiile agreate. Plus preţuri prohibitive la tipar…

Infiltraţii cu infiltraţi

Ca soluţie de ieşire din „comă” am apelat la organizaţii internaţionale. Am primit ceva bani, unii mai deştepţi spuneau că de la CIA. Am mai scos câteva numere. Apoi am făcut un proiect de cotidian local, primul în Cluj după cele comuniste (săptămânale au fost multe). Mesagerul nu era comunist? Eu pe partea economică, ceilalţi de la NU pe partea editorială. Ne-am adresat Fundaţiei Soros, evitând Bucureştiul. Iniţial, cotidianul (Tribuna Ardealului) trebuia să fie făcut de echipa de la NU. Pe parcursul organizării noastre s-a interpus conducerea Fundaţiei de la Bucureşti, prin Alin Teodorescu. (Citiţi pentru început, despre Teodorescu, Blogul Lui Victor Lungu, AICI, ca să înţelegeţi personajul. Citiţi şi comentariile pentru că se continuă povestea mea cu şoroşiştii.) Au trântit bucureştenii de pământ cu noi şi l-au numit şef pe Virgil Lazăr. Hai să îi spunem ziarist „bătrân” de la România Liberă, pentru că nu am dispoziţia necesară să îi spun gradul. Foarte ciudat, pe parcursul negocierilor noastre au apărut tot felul de figuri. La început a venit un tip, sper să îmi aduc minte bine, îl chema Thompson. Director de presă de la Fundaţia Soros din SUA. Genul americanului şcolit, jovial, bine intenţionat, creativ, constructiv, energic în ceea ce face. Cu universităţi înalte şi cu funcţie de conducere la o mare publicaţie americană, înainte de a fi la Soros. Pentru a-l „credibiliza” pe Lazăr, apăruseră în proiect încă doi şefi: scriitorii Ioan Muşlea şi Radu Mareş. Oamenii ăştia chiar nu au avut vreo vină. Ne-am întâlnit cu Thompson, la el în cameră la „Casa Albă”. Muşlea, Lazăr, Man şi eu. Am vorbit câteva ore cu americanul. El nu înţelegea de ce şi de unde tinerii, Man şi eu, ne amestecam cu dinozaurul Lazăr (Muşlea îi traducea conversaţia lui Virgil). La un moment dat, când Lazăr şi Muşlea ieşiseră din cameră, spionul din Thompson s-a uitat la noi şi i-a spus lui Man în franceză ca să nu înţeleagă ceilalţi: „Cu ăştia ce-i?”(ca să fiu elegant). Man i-a explicat că sunt oameni impuşi de la „Soros” Bucureşti. Am crezut că vom scăpa de ei.

Apoi, a apărut pe traseul nostru spre presa liberă un diplomat de la Ambasada SUA. Am aflat şi noi că era că era şeful rezidenţei CIA, la Bucureşti.

EXTRAS DE PE ALT SITE MAI INFORMAT DECÂT MINE.

„Imediat după căderea regimului Ceaușescu, CIA a numit la conducerea centralei sale de la București un agent cu experiență, pe nume Harold James Nicholson (foto. Ţi-l aminteşti Man? Avea barbă atunci?)… în noiembrie 1996,  Nicholson a fost arestat de FBI pe aeroportul Dulles, sub acuzația de a fi agent al Moscovei, de ani de zile. Nicholson și-a recunoscut faptele și a scăpat de condamnarea la moarte, el executînd în prezent o condamnare de 23 de ani de închisoare. Este, pînă azi, agentul CIA cu cel mai înalt grad care a fost condamnat pentru spionaj, în SUA.”

Vă recomand să citiţi, cu mare atenţie, tot articolul de pe siteul inpolitics.ro. CLICK AICI. Veţi înţelege de ce toată ţara asta e distrusă şi de ce presa este ceea ce este: NULO. Dasvidania, tovarisci ! (să nu spuneţi iar că sunt şovin, pentru că am copil cu rusoaică)

Penale cât pentru o viaţă

În 1992, am început să primim banii pentru cotidianul condus de cei impuşi de la Bucureşti. S-a făcut o fundaţie, „Tribuna Ardealului”, prin care Soros făcea viramentele. De acolo eu viram banii la Delta Press. Greşeala lor a fost că m-au pus pe mine contabil acolo. Aşa se întâmplă când serviciile nu sunt atente. Cum Tribuna Ardealului era un kitsch exemplar, eu am făcut deturnări masive de fonduri spre Revista NU, ca să acopăr salariile, cheltuielile… Liviu Man, administratorul Delta Press, care edita „NU” şi Tribuna Ardealului ştia, era complice. Mai mulţi de la „NU” luam două salarii. Unii munceau, alţii ca Hoandră nu făceau nimic.. Alţii, puţini, au refuzat să ia bani degeaba. Dacă nu opream cu Man dezmăţul şi făcea careva plângere, puteam înfunda puşcăria mult timp. Evaziune, delapidare, deturnare de fonduri, falsuri. Cam pentru astea. Am făcut vraişte în acte (ca să se chinuie, dacă mă caută) şi mi-am dat demisia în 1993. Bibi Hoandră, Irealule Televizat! Unii ţi-au dat o pâine, riscându-şi liberatatea. Tu?

Asta a fost a patra greşeală. Mi-am riscat viitorul, pentru nişte personaje triste.

 Pentru că azi e Sfântul Ion şi eu am uitat să mă rog o clipă, mi-am amintit o poveste spusă de Florin Chima.

PNL era mic, în Cluj. Când era mic, saluta pe stradă. A crescut mare. Şi a băgat oameni la puşcărie. Pe cei de la Gazeta de Cluj. Unul care a dat cu subsemnatul, pe la Parchet în 2006, a fost Uioreanu. El a uitat că deschidea, prin 2001, poarta de pe strada Aviator Bădescu unde era redacţia Ziua de Ardeal, cu picioarele. În mână avea beri nenumărate. Îşi clădea viitorul politic cu hamei. În 2004, peneliştii au ajuns la putere. Şi Liviu Man (Gazeta de Cluj), împreună cu mai mulţi ziarişti la o crâşmă, i-a zis lui Uioreanu să nu uite cine l-a crescut politic cu zeama de drojdie în braţe. „Mai sari cu banii, că eşti la putere!” i-a spus Man lui Uioreanu. Dar PNL nu ţine la băutură şi la obraz. „N-am cum”, a zis liberalul. „ Da’ plătesc eu berile astea. Sunt boier de-a lui Brătianu”, i-a zis săgeata doamnă, lui Man. Şi a scos o hărtie de 500. „ Mă, da tu crezi că că eu nu am bani să beau o bere?” l-a întrebat Man. Şi i-a aruncat bacnota înapoi. Banii, supăraţi pe ochii dracilor, aruncaţi de colo, colo, au poposit rebel într-o halbă. Şi atunci, Uioreanu şi-a amintit melodia cu „Suflecată până la brâu”. Şi s-a suflecat doctrinar liberal. Şi şi-a băgat mâna în halbă. Şi a scos bacnota udă, murată. Şi a băgat-o în buzunar. Şi s-a dus să conducă o ţară.

partea I, partea II

Precizare: Arestarea, în 2006, a şase dintre patroni şi angajaţi în “Dosarul Gazeta” a fost, în opinia mea, un mare abuz. Telefoanele lor erau interceptate “neoficial”, din anul 2000, dacă nu, mai de mult. Dosare de urmărire informativă existau, cel puţin în cazul lui Liviu Man, încă de la începutul anilor ’90 (am arătat, AICI). Şaisprezece ani “gazetarii” nu au reprezentat pericol social. Pe parcursul cercetării penale procurorii au avut mai mult de doi ani la dispoziţie să organizeze un flagrant care să dovedească şantajul. Nu au reuşit.

În această postare vreau să arăt că Paszkany Arpad a fost asociat, prin interpuşi, cu soţii Man, încă de la început. Dacă Liviu Man şi ceilalţi au fost arestaţi în celebrul dosar, Paszkany a scăpat. Lui i s-a făcut alt dosar care se judecă acum la Curtea de Apel Cluj. Nu este prima dată când autorităţile îl scot “basma curată”. Fac precizarea că unele  informaţii au mai apărut, sub o formă sau alta, în presă. Nu au apărut chiar toate şi nici documentele.
Paszkany, veţi vedea, este mult deasupra semenilor săi. Dacă nu el, atunci cei care îl apără şi terfelesc idea de Justiţie.
El susţine în apărarea sa, în “dosarul de şantaj”, că nu are nici o legătură cu Loretto Press SRL, firma care edita Gazeta de Cluj.
Dacă nu contează că prima dată când s-au pornit PC-urile, la Gazeta de Cluj, ca proprietar apărea “Polusul” lui Paszkany, atunci să vedem nişte acte:

Facsimil 1: Aşadar, în Loretto Press, acţionari erau Milena, soţia lui Liviu Man şi Loretto European LLC, firmă înregistrată în SUA. Administrator: Liviu Man.

————————————————————————————

Facsimil 2, 3, Cumnatul lui Paszkany, conform dezvăluirilor presei, Szekyernes Karoly era Preşedintele Consiliului de Administraţie la Loretto European LLC (rog a se reţine numele, pentru că voi mai face referiri). Într-o şedinţă ţinută, aţi ghicit, la Budapesta, ca mandatar al firmei este numit clujeanul Ilarie Precup. Acesta, cică, reprezintă interesele firmei americano- budapestane în Loretto Press, care edita “Gazeta de Cluj”.
——————————————————————————————————

July 10, 2006


ELECTROSIGMA SA


88 REPUBLICII
CLUJ-NAPOCA 400699
ROMANIA

 
REGION: EUROPE
* * * * * * * * * * COMPANY IDENTIFIERS * * * * * * * * * *
DUNS: 68-358-4577
NATIONAL: J12/35/1991-Europe Standard Vat. Number
* * * * * * * * * * EXECUTIVES * * * * * * * * * *
 
 
 

 

 
CEO: ADRIAN POPA, PRESIDENT
ADMINISTRATOR: OVIDIU CATINAS
ACCOUNTANT: CARMEN TURCU
  FLAVIU FARCAS
LEGAL REPRESENTATIVE: DAVID SOMLEA
ACCOUNTANT: ANA POP
ADMINISTRATOR:
ILARIE PRECUP
 

 

  ARPAD PASZKANY
LEGAL REPRESENTATIVE: CLAUDIA RACOSIN
 
* * * * * * * * * * DESCRIPTION * * * * * * * * * *
SURGICAL AND MEDICAL INSTRUMENTS
* * * * * * * * * * MARKET AND INDUSTRY * * * * * * * * * *
PRIMARY SIC:
3841 – Mfg surgical/medical instruments
SECONDARY SIC:
3829 – Mfg measuring/controlling devices
* * * * * * * * * * FINANCIALS * * * * * * * * * *
FISCAL YEAR DATE: December 31, 2004
 
 

 

* * * * * * * * * * OTHER FINANCIALS * * * * * * * * * *

 

FINANCIAL FIGURE DATE 12/31/2004
  US DOLLARS  
ANNUAL SALES   2,181,653

Acesta este documentul care face o dată în plus legătura dintre Paszkany şi  Gazeta, prin Precup Ilarie. Electrosigma în care apar ca administratori  a fost una dintre primele mari ţepe a lui Arpi, de pe vremea când făcea parte din PNŢCD. Dintre cei 15.000 de specialişti care au guvernat până au ieşit din istorie, cu picioare în dos. Arpi a ieşit bine. În vara anului 1998, Ziua de Nord Vest (ulterior “de Ardeal”) a publicat un articol pe prima pagină despre privatitarea IEIA- Electrosigma. Apoi nu a mai publicat nimic. A fost punctul de plecare al relaţiei de prietenie Man- Paszkany. (Domnu’ Arpad, zic foştii angajaţi de la Electrosigma că era frig, acolo, după privatizare şi s-a dat foc unui dulap de documente. Cu documente cu tot. Aşa-i că era cald?). Eu am vrut să fac o anchetă în 2000, dar i-a pufnit râsul pe toţi de la Ziua de Ardeal. Era să zbor afară… 

Cum poate minţi Paszkany, că el nu avea legături cu Gazeta şi cum îl mai şi cred judecătorii, este o dovadă a independenţei Justiţiei faţă de adevăr.

Altul, mai Pinocchio.
Iuliu Mureşan a declarat la Tribunal că Liviu Man, patronul Gazetei de Cluj, şi Arpad Paszkany nu sunt prieteni, ci au avut doar o relaţie normală între un om de afaceri şi un ziarist. Am căutat prin transcriptele înregistrărilor telefonice de la dosar şi am găsit ceva care îi va “încânta” pe suporterii Universităţii Cluj.

Convorbirea la care fac referire a avut loc între Iuliu Mureşan, „acarul” de serviciu la KVSC-KAC-VASAS Koloszvar- CFR Cluj şi Liviu Man, la ora 15.53, în 18 ianuarie 2006.

Mureşan: „Am vorbit cu Arpi (…) Vineri la Consiliu Local Cluj se discută bugetul pentru sport (…) O să spun că noi ar trebui să primim mai mult decât U Cluj că e normal, că suntem alt nivel şi totuşi, performanţă, imagine (…) Rugămintea mea ar fi să trimiteţi şi voi pe cineva care e pe sport şi ar putea să ne susţină un pic, să zică că…. că (scuze pentru explozia cacofonică, care aparţine doctorului mingicar, n.a) şi Adi (Adi Popa, viceprimarul Clujului, omul lui Paszkany) ar putea să zică „ domnule, nu e corect” (…) Şi după, bagaţi în ziarul de mâine.”
Man: „Îl trimit pe Mihai Petean şi doi fotografi.” (Petean era redactor şef, fusese ziarist sportiv şi era numai bun pentru astfel de „presing”, n.a, dar Man nu a avut în viaţa lui doi fotografi la un ziar)
Mureşan: „Şi el (Petean, n.a) ar putea lua cuvântul. E opinia publică şi contează că-i ziarist, ştii? Fiecare îşi poate spune părerea acolo.”
Man: „O să facem tot, tot. Şi o să îi dau şi telefon lui Boc pe chestia asta.”
Mureşan: „ Da. Da. Da.”

Imediat, la ora 15.55, Man il sună pe Petean şi îi dă dispoziţiile necesare. KVSC- KAC- VASAS-CFR a fost, bineînţeles, favorizată astfel la împărţirea fondurilor, în detrimentul Universităţii Cluj. Precizare: CL Cluj era acţionar la “U”. Deci, primarul Boc a renunţat  la calitatea sa de universitar şi s-a făcut naş. De tren, Budapesta- Koloszvar…

În concluzie, este o convorbire între străini care aranjează, între ei, “circărai” de mutare a banului public, după bunul plac.

Alt Pinocchio, dar mai mic şi mai penal

Pentru că tot veni vorba de Boc, să vedem ce mai făcea el prin urbe. Bine c-a plecat… O declaraţie a fostului redactor şef, Mihai Petean, dată procurorilor, ne lămureşte despre cine şi ce este bonomul cosaş Boc, cel care păstoreşte România, precum găştele, adică dormind. Diferenţa este ca gâştele nu plătesc impozite. Asemănarea ar fi că şi nouă ne zboară fulgii. Spicuim din declaraţia lui Petean, despre care a spus ulterior că a fost luată prin intimidare, ceea ce este posibil:

„Man Liviu a avut o relaţie de prietenie şi cu Emil Boc, cu care vorbea la telefon de două-trei ori pe săptămână, întâlnindu-se pentru a lua masa în oraş. La sfârşitul anului 2005 (…) Man mi-a spus că a avut o discuţie cu Emil Boc (primarul Clujului, la acea data, n.r) şi un reporter trebuie să meargă să facă un material publicitar, articol laudativ, la societatea Tirrena Scavi. Ulterior, după aproximativ o lună această firmă a participat la o licitaţie, împreună cu (firma, n.a) Mecdru, pentru „programul de asfaltare”. Man mi-a dat o serie de informaţii negative despre Mecdru şi mi-a spus să scriem şi să publicăm un material negativ despre Mecdru. Ulterior, Tirrena Scavi şi-a adjudecat licitaţia.”

Mesele servite împreună cu Boc îi cam provocau crampe lui Man, pentru că în alte convorbiri îl cataloghează pe actualul premier drept „p..ă” şi „că..at”, specialităţi mai puţin digerabile.
Aşadar, conform declaraţiei, ulterior- arestatul Man primeşte telefon de la ulterior- premierul Boc care îi cere să atace mediatic o firma participantă la o licitaţie, pentru a o elimina in favoarea altei societăţi agreate. În ceea ce îl priveşte pe actualul premier, Parchetul aşteaptă prescrierea faptei săvârşite de acesta, care în limbaj de specialitate se numeşte trafic de influenţă. După prescriere, lui Boc i se va întocmi dosar penal. Procurorii mai au o problemă. Cine a organizat grupul infracţional, de fapt, pentru că în rechizitoriile Parchetului, inclusiv cel dedicat lui Paszkany, nu se arată cum s-a constituit, ce atribuţii aveau fiecare, ci doar cum ar fi funcţionat? În plus, dacă patronul CFR nu finanţa trustul, grupul nu avea cum sa funcţioneze „infracţional”. Dar Paszkany este acuzat numai de sprijinirea „gazetarilor”, deşi a avut un rol esenţial. Cum conducerea trustului numai a aderat la acest grup, conform actului întocmit de procurori, rămâne de stabilit cine a constituit „banda”. Nici dintr-un punct de vedere, cu atât mai mult penal, nu poţi adera la ceva care nu există, care nu e constituit şi organizat. Însă, după modul în care se dădeau ordinele în cadrul grupului, Paskany şi Boc erau adevăraţii şefi. Spre deosebire de Liviu Man, care a stat în arest împreună cu încă cinci inculpaţi, Boc conduce o ţară şi Paszkany joacă ceardaş, în CL, cu Justiţia cheală. De aici şi confuzia tricou-robă, căci nu mai ştii care e unul, care cealaltă.

Revenind la cumnatul lui Paszkany Szekyernes şi la lanţul de firme din dotare au fost în legătură strânsă cu sponzorizări pentru PD şi Băsescu (apelaţi la “google”), în trimis mailuri preşedintelui şi într-un proces de spălare de bani în legătură cu Sapientia, universitate condusă de la Budapesta (cazul a fost realatat, amplu, de Cosmin Puriş, în Adevărul de Cluj).
Dacă cineva crede că Paszkany va fi condamnat sau arestat, daţi-mi voie să nu spun ce cred despre el. Pe lângă “proptelele” româneşti, el este susţinut de toată gaşca udemeristă, despre care voi vorbi data viitoare. Iar UDMR este bine înfiptă în jusţiţia din Cluj.

Nu vroiam să îmi dezvălui, motivul pentru care am făcut acest blog. Este foarte greu să nu cad în patetism. O să încerc, totuşi, pentru că sunt persoane care îmi reproşează unele atacuri.

În 2004, mă întorsesem de la Miercurea Ciuc. M-am întâlnit cu Florin Chima. Era unul dintre puţinii mei prieteni din presă şi unul dintre cei mai dragi. Florin, în 2003, suferise a doua operaţie chirurgicală. Suferea de cancer în ultima fază, de metastază şi i-au extirpat o jumătate de ficat. În 2000, l-au operat la glanda tiroidă. Revenind în 2004, Chima lucrase la “Bună Ziua, Ardeal”. Chiar dacă toţi ştiau că nu mai are mult de trăit, a fost dat afară, deşi avea salariul minim pe economie. Deşi lucra cu şefii de-acolo de doisprezece ani şi îi credea prieteni… Ştiţi ce înseamnă să fii concediat, pentru un om care avea nevoie de asistenţă medicală, în primul rând… Patronii de la “Bună Ziua Ardeal” erau: Liviu Man, Octavian Hoandră, Aurelian Grama. Fără nici un regret, l-au aruncat pe Chima, aproape muribund, pe străzi. I-au mai scurtat câteva luni din viaţă, de miloşi ce au fost… A venit Florin Danciu, de la Evenimentul Zilei, ediţia de Transilvania. L-a angajat, tot pe salariu minim. Am zis: “Mare om!”. De fapt, îl luase pe Florin să îl afle mai multe despre Trustul Gazeta şi Bună Ziua Ardeal. (Domnu’ Man, de mult v-a copt-o Danciu!). Florin Chima, îndopat de medicamente, de citostatice, bolnav grav, nu mai avea ce să dezvăluie. Ar fi ştiut, dar nu îşi mai amintea sau nu vroia. Aşa că, Danciu i-a spus că nu are bani şi că nu poate să îl plătească. L-a dat afară urgent, în 2004. Dacă sunt persoane naive, care cred că Danciu avea dificultăţi financiare, să se uite pe postul ACESTA şi vor vedea că, în 2004, a avut venituri de aproape 18 miliarde de lei. Ceilalţi, de la Trustul Gazeta, stăteau cel puţin la fel de bine. Pentru Florin conta să mai lucreze, mai uita de boală, mai ieşea. Iubea presa. Degeaba…

Florin era terminat. Fizic, pentru că boala nu ierta. Psihic, fiindcă fusese abandonat, de oameni, vorba vine, pe care îi considera apropiaţi. Nu l-au ajutat nici măcar să îşi facă actele de pensionare, deşi se cunoaşte că presa are suficiente relaţii. Umbla Florin, tremurând din toate încheieturile, slăbit, umbră de om, cu punga de acte, cât este ziua de lungă, să se pensioneze, pe la toţi birocraţii. Să aibă medicamente gratis. Să nu se “ducă”, pe banii familiei… Era supărat. Stăteam de vorbă. I-am spus că nu i-am crezut în stare pe cei ce îl dăduseră afară, să fie “aşa câini” . “Ar merita f..ţi”, am zis. “Eu nu mai pot. Poate tu…”. I-am promis că o să scriu tot ce ştiu. În 2004, în toamnă, Florin s-a dus dintre noi. La înmormântare au venit şi cei care, în ultimul an, i-au grăbit sfârşitul. Se vedea, pe unii, că şi-au dat seama de nemernicia făcută. Vreo cinci minute. Pentru că reproşându-le gestul, mai apoi, puneau vina unii, pe alţii…

PS Mărinimoşilor! Puteţi să mă faceţi nebun, prost, sifilitic, pedofil, beţiv… Ce vreţi. Nu-mi pasă. Cunoaşteţi expresia, “Cu limbă de moarte”?

În vara anului 2002, am scris un articol, “Urma trădării” în Gazeta de Cluj. Era vorba despre posibile activităţi de spionaj ale cuplului Raul Volcinschi- Oleg Ivanovici Pătraşcu. Deşi informaţiile erau verificate exact din trei surse, “ca la carte”. Dar neavând încredere în capacitatea serviciilor secrete româneşti, “sursele” în cazul dat, de a deosebi un spion de o găină, m-am abţinut în “a da verdicte” de genul: “au întreprins acţiuni de spionaj”. Am insistat că există doar informaţii.
Raul Volcinschi, născut undeva în Bucovina (prin actuala Ucraină), dacă nu mă înşeală memoria, fusese în perioada guvernării CDR (1996-2000), consilier fără portofoliu al ministrului de Interne, Grigore Dejeu. Amândoi, Volcinchi şi Dejeu au fost deţinuţi politici şi erau membri PNŢCD. Volcinschi nu a putut primi portofoliu pentru că, la începutul anilor ’70, a fost închis pentru furt. Pătraşcu, basarabean de origine, era mult mai tânăr. Înainte să vină la Cluj a luptat împotriva separatiştilor din Transnistria, în trupele moldoveneşti. Un dur. Între cei doi era o relaţie foarte apropiată.

Articolul scris de mine, chiar dacă se referea la activităţi “posibile” de spionaj, i-a iritat la creştin-democraţie şi am fost acţionat în instanţă. Procesul a fost un bâlci imens şi am să revin, altădată, pe larg.
Plângerea mi-a fost înmânată, în direct, de Oleg Ivanovici Pătraşcu, pe postul NCN, în 25 octombrie 2002. Era Ziua Armatei şi eram, şi eu , “beton armat”, fiindcă se chefuia aprig la astfel de sărbători. Nu m-aş fi dus la nici o televiziune, dar mi-a transmis Liviu Man, directorul “Gazetei”, că mă dă afară urgent dacă nu mă prezint, în orice stare şi în oricâte picioare.
Sincer să fiu, nu mai ţin minte aproape nimic din acea emisiune. Ştiu că, fiind pus pe glume, ca orice om cherchelit, mă adresam reclamantului Pătraşcu, folosind accent rusesc. Ceva de genul: “Duomnu Uolieg Iîvanuovici…” Asta l-a enervat, la chipiul de ofiţer şi dacă nu eram “în direct” era bai mare cu durul. De altfel, a şi recunoscut pe post, atunci când a fost întrebat despre frontul transnistrean, cu mina omului care tocmai a mâncat o banană că: “Aşa e la război, omori oameni.” Ceea ce mi-a făcut o gaură de glonţ, fără glonţ, prin stomac. Numai că eram ca bolşevicul pe frontul de est: cu vestă antiglonţ de votcă şi viteaz cât Siberia. I-am dat înainte, cu arma psihologică, “domnu Uolieg”.
Până la urmă pe micul ecran înfruntarea s-a soldat doar cu scaunul, de sub el, rupt. Nervos la culme, se fâţâia în continuu. Deodată, l-am văzut că nu mai e în emisiune. L-a recuperat de sub masă moderatorul Ion Novăcescu şi i-a dat alt scaun, râzând: “Să nu-l rupeţi şi pe ăsta, că nu mai avem altul.” Eu băusem şi el pica de pe scaun…

Cum am jucat rolul titular, în “Procesul maimuţelor”

M-am prezentat în instanţă în vara anului 2003. Martorii mei, Romana Chişu, redactor şef la Gazeta, Silviu Mănăstire şi Dorin Petrişor, redactori. Avocat, bestialul Buda, acum parlamentar fortuit şi adormit . Judecător, Cristi Danileţ, actual membru al CSM.
Reclamanţii erau pe arătură, rău de tot. Jigneau, acuzau, strigau… Ca să pun paie pe foc, îi adresam întrebări numai lui Oleg Ivanovici Pătraşcu, folosind acelaşi accent rusesc: “Duomnulie Iîvanuovici…” La un moment dat, basarabeanul s-a revoltat: “Domnule preşedinte, vă rog să îi spuneţi inculpatului să nu îmi mai spună Ivanovici. Este numele rusificat, pus abuziv de sovietici”. Danileţ s-a uitat, mustrător, la mine. Parcă eram în clasa întâia şi ciufulisem un coleg. “Dar dacă aşa îl cheamă, cum să-i spun? Bine nu mai îi spun aşa”, am lăsat de la mine.
“Mai aveţi întrebări?” a revenit la speţă Danileţ. “Da. Pentru domnul Uolieg…” Bătrânului Raul Volcinschi asta i-a pus capac. “ Nu mai tolerez. Acest nesimţit. Am acasă dosare despre el, de când lucra la revista “NU” (între 1990-1993, eram acolo). Numai chefuri, beţii şi femei. Le am de la Avarvarei, colegul lui care a fost colonel”, a spus Volcinschi, indicând cu braţele întinse cantitatea de dosar vrac.
Adrian Avarvarei era, în 2002, şeful Departamentului Investigaţii peste ziarele şi gazetele lui Man, Grama şi Hoandră, acţionarii de la Ziua de Ardeal. Fost ofiţer de informaţii, înainte de 1990, a fost unul dintre şefii noului serviciu secret al MI, “doi şi-un sfert”, înfiinţat imediat după Lovitura de Stat. În 1996 era ofiţer activ MI şi a încercat să se pună bine cu noua putere cederistă şi cu Dejeu, ministrul de Interne. A donat munca “serviciului”, lui Volcinschi, în speranţa unei funcţii. Reclamanţii au crezut că am informaţiile legate de activitatea lor de spionaj de la el. Nu de acolo erau. De altfel, când l-am întrebat despre cei doi, Avarvarei a spus să nu scriu nimic, “că ne omoară rusul”. Fostul colonel venise la Ziua de Ardeal în anul 2000. “A plecat”, când “gazetarii” au fost arestaţi. El, bineînţeles, a scăpat. Dar asta e o altă poveste.

Auzisem şi înainte despre aceste dosare ale ziariştilor, dar folclorul e folclor… “Pe piaţă” circula informaţia că, o parte dintre ele, se aflau la Arpad Paszkany, sponsorul “gazetarilor” (coleg de partid cu Volcinschi, în perioada cederistă, când a primit dosarele) şi la Octavian Hoandră. Nu ştiu dacă este aşa. Nu am avut proces, cu ei… La terminarea şedinţei, l-am sunat pe Liviu Man. Nu mai lucram la “Gazeta”. I-am spus ce s-a întâmplat şi că mi se pare un abuz inimaginabil, ca cineva să deţină acasă dosare secrete despre ziarişti. Degeaba. S-a făcut, că nu îl interesează. Logic. Şi-ar fi recunoscut “sursa” puterii. M-a sacrificat, nu a vrut să scrie nimic şi am pierdut procesul.

A fost incă o greşeală de-a mea. Am avut încredere că voi conta, la o adică, mai mult decât interesul personal al colegului- şef- prieten.

Totul era simplu. Dacă ei deţineau dosare secrete acasă, ce erau? Bucătari, sau “spioni”? Atunci, în anul 2003, am primit răspunsul la întrebarea, “de ce, Paszkany este intangibil şi aproape toată presa tace, mâlc, la toate ţepele lui?” Şi m-am mai lămurit de unde exercita Man, amicul lui Paszkany şi asociatul lui Hoandră, atâta putere, asupra multor ziarişti şi nu numai. De aceea.

PS. Din câte ştiu, obiceiurile serviciilor s-au păstrat. Le este şi mult mai uşor, atâta timp cât au deja oameni infiltraţi sau controlaţi. De aici jegul presei, la care făceam referire în postul precedent.

Adrian Cinpoeru

Azi, la ora 18.00, Realitatea TV Cluj a început ciclul de emisiuni: “Amnezia salvează mitomania”. Cred că trebuia dezbătut ceva legat de lovitele evenimente din 1989. Am închis televizorul, la 18.01. În minutul pe care mi l-am răpit din viaţă, Octavian Hoandră, “siluitorul de la UBB”, patronul francizei RTV Cluj, a pus următoarea întrebare memorabilă şi de împrospătat amintiri: “De unde am plecat şi unde am ajuns?”

Uitare cu dinţi
Tu şi când violezi mediul înconjurător şi oraşe întregi, uiţi? Acum, trebuie să fac eu exerciţii de memorie… În 1991, ai plecat de la Sibiu şi ai venit la Cluj. Te-ai angajat la revista “NU”. Cred că ai venit să îţi pui dinţii şi ţi-a plăcut oraşul. Îmi mai amintesc, de exemplu, că Liviu Man le-a cerut, tuturor din redacţie, să declare dacă au fost informatori ai Securităţii, sau nu. Erau patru foşti informatori, la “NU”, în barcă. Mai ţii minte? Unul a ajuns cârmaci.
Liviu poate să spună care erau. Pe viu, pe Realitatea TV Cluj e mai spectaculos decât aici. Dar povestea ta, cu trecerea frontierei, de care râdeam, cu Florin Chima, de ne ţiuiau urechile şi tu chiar o credeai… Nici pe aia? Pe toate acelea, să le amintească Man, fiindcă el a promis “discreţie”. Dar ştii cum este… Discreţia are multe urechi. Ţi le aminteam, doar, pe câteva mai vechi. Unii nu uită.
Să continuăm traseul “ajungerii”, pe scurt. Ai ştiut să te fofilezi, să te înconjori de oameni tot mai puternici. La început, nu te lua nimeni în seamă, dar ai ştiut să te înfigi, ca să fiu elegant. Unii, mai răi, spun că ai fost înfipt. Aşa-i că, ăia, mint? Mint serios. Să revenim, în 1992. Nu făceai nimic şi luai două salarii, la “NU” şi la Tribuna Ardealului. Acolo, la Tribuna, Alin Fumurescu te-a pus redactor-şef adjunct, pentru că i-ai plâns, că ai şi tu o vârstă, o prestanţă… “Şi uitaţi-vă doamna judecător, râd de mine”. Ieftineli, din acelea, patentate la “Noaptea devoratorilor de bugete publicitare”. Atunci i se părea lui Liviu Man că eşti simpatic. Mi se părea şi mie şi te plăteam, ca fraierii, riscându-ne libertatea (o să o explic eu şi pe asta, staţi liniştiţi, nu era vorba de şantaj, era mai rău). Şi pe tine, şi pe alţii.

Jos textila!
Mă, Hoandră, da’ ca tine nu-i nici unu’! vorba cântecului. Cine s-ar fi gândit, că o să ajungi să poţi să îţi baţi joc de un oraş? Apoi te-ai însurat. Nici acum, nu ştiu dacă ai vrut să îţi iei muiere, sau ai vrut să te “cumetreşti” cu Man, legal. Vreo nouă ani de “cumetrie”, până nu ţi-a mai folosit la nimic. Dar de ţepele trase fraierilor din redacţie, cărora le luai subiectele şi mergeai, la muls, cu ele? Da’ de cum zbierai, ca apucatul, la săracii copii de la Ziua de Ardeal, să meargă “să facă bani”, îţi aminteşti? Ai zbierat, până s-au molipsit toţi de muls şi unii molipsiţi au rămas. Puteau face puşcărie, erau neştiutori, nu mulgători fruntaşi bătrâni. Bine că au scăpat. Cred că dacă faci un efort… Sau ţi-ai ţepuit şi propria memorie? Hai, pune-le pe site, că mie îmi ocupă prea mult loc. Dar o să mă sacrific, dacă trebuie. Aşa. Unde ai ajuns? Ai ajuns să fii mare Dinu Păturică. Da’ ăla e pruncuţ nevinovat dezvelit, Bibi. Cere-i scuze! Plapumă de Pinguin, Saltea cu Apă-n Cap, Lepedeu cu Molii, Cuvertură Lăţoasă de Scriitor cu Franjuri. Alege. Că mai am. Ai ajuns să crezi că tu conduci oraşul (apropo, tot cu falsul umbli?), să te lauzi că eşti scriitor golfactiv de pipă. Să nu saluţi lumea pe stradă, să îţi păcăleşti trecutul şi pe cei care credeau că eşti om, nu textilă, din aia, secundă. Televiziunea ta lipsea Clujului. Să mai extragi nişte bănuţi din bugete…. Poate îţi vine vreo idee şi vrei, mintenaş, ca şi “guvernatorul” Pazkany, teritorii. Sper că, dacă deschid TV-ul, nu mai eşti pe post. Mai bine văd “purici” alb-negru, decât lipitori de buget Pa! Pa! (Ca să nu zici că-s mitocan.)
PS. Invitatul emisiunii a spus la un moment dat, uitându-se la Hoandră: “Numai Dumnezeu mai poate scăpa România”. De ce te-ai speriat, Bibi?

Adrian Cinpoeru