Posts Tagged ‘octavian hoandra’

Neliniștitul în rele, Octavian Bibi Lică Hoandră, de la Realitatea TV, iar a comis-o. E neliniștit, pentru că  îi forțează pe cei care îl cunosc la amintiri despre el. Alo, Bibi Lică, mai încet cu cioacele, că mi-ai umplut și frigiderul și cămara. Mi se revarsă minciunile tale pe scara blocului. Nici nu mai apuc să scriu despre cotcodacul tău, inepuizabil în strâmbe. M-ai exasperat, Bibi. Te rog. Chiar nu îmi place să îmi amintesc de fățăul tău fals, disperat și surprins. Semeni cu o poarcă mistreață lovită de camion. Nu mai minți, că e suficient câte ai făcut.

Iată ce spune el, în direct, pe postul Realitatea TV: “Eu nu am fost stipendiat de Soros”. Zi, “Zău”, Bibi Lică. Hai să-ți amintesc, mincinoasă mică, ce ești. De ce ești mincinoasă? Pentru că ești mai îngust la caracter decât o pereche de tanga.  În 1992, erai la Revista NU. Dat afară de la Mesagerul Transilvan. Unde i-ai mințit că ai studii superioare și nu aveai. Te-au concediat. La “NU”, din întâmplare, eu știam cam cum se obțin și se cheltuiesc banii. Pentru că atunci eram economist și răspundeam de lovele. Și pentru că împreună cu Liviu Man, care era director, am făcut un proiect de cotidian. “Tribuna Ardealului” se numea. Man s-a ocupat de  partea redacțională, eu pe cea economică. Am luat de la Fundația Soros, pe proiectul respectiv, câteva sute de mii de dolari. Bine, tu, Bibi Lică, nu aveai decât o calitate. Aia că te-ai vârât în familia lui Man, ca și cumătru. După care, din recunoștință, l-ai pictat pe la DIICOT, în 2006. De-a făcut Man vreo cinci luni de pușcărie degeaba, cu ajutorul și bunăvoința ta. Bibi Lică Hoandră, tu poți să îi fraierești pe invitații tăi, de la Realitatea TV. Cu mine e mai greu. Nu știai de Tribuna Ardealului? Că era finanțată de Soros? Hai, bre, Michiduță, că te-ai dus la OSIM și ți-ai înregistrat Tribuna Ardealului, în 2009. Împreună cu Rareș Bogdan, altul cu dor mare și neîncetat de lecitină. Uite, vă dau și un facsimil, cu înregistrarea de la OSIM, ca să vă amintiți.

trib-21

Pe Hoandră l-a părăsit bunul simț. Mai bine îl părăsea iuțeala de mână

Să revenim. Bibi Lică! Cum nu ai luat bani de la Soros, că toată lumea din presa clujeană știa că eram finanțați de Fundație. Era primul proiect de cotidian independent din România. Erau alte vremuri, nu știam noi ce vrea Soros. Eram tineri, la 27 de ani ai mei eram cam cel mai bătrân prin redacție. (Povestea e lungă și frumoasă și am să revin.) Să continuăm istorioara lui Albu ca Zăpadu. Cum nu știai, Hoandră, Albule, că ai luat bani moca de la Fundație, dacă te-ai dus la Man și la Fumurescu, redactorul șef de la “NU”, să te numească redactor șef adjunct la “Tribuna Ardealului”? Au venit la mine să mă roage să îți dau salariu la “NU” și la “Tribuna Ardealului”, deși nu munceai nimic, nu scriai nimic. Nici nu știai ce scrie în ziarele cu pricina. Nu veneai la redacție, numai când era zi de leafă. Mă lua lumea la rost, că de ce te plătesc. Ți-am dat două salarii pe lună, din banii lui Soros. Unul la “NU” și unul la “Tribuna Ardealului”, ca să nu mă cert cu Man și Fumurescu. Dacă știam ce monstru de Hoandră se naște, îmi dădeam demisia urgent. Două salarii, Bibi, fiecare fiind dublul unui salariu de medic, ai primit. Ai luat, timp de o jumătate de an, patru salarii de medic pe lună, de la Soros. Bibi Lică… Sper să te ia Bichir, invitatul tău, la palme cu piciorul prin studio la cât minți. Că omul e serios și nu cred că îi plac mitomanii. Domnu Bichir să nu faci vreo prostie să-l inviți, la dumneata acasă, dacă el te invită în emisiune, că îți fură mobila din casă, țeparul.

Trebuie să recunosc că dintre toți colegii din presă, singurul care mi-a luat ceva, de ziua mea de naștere, a fost Bibi Lică Hoandră. Când eram la Ziua de Ardeal, prin 2001, s-a întâmplat. Eu eram redactor, el patron. Am adus la redacție, cu două zile înainte de ziua mea de naștere, două lăzi de bere. Ca să am cu ce să îi servesc pe colegi. Mi-a luat Bibi Lică berea, înainte cu o zi și și-a dus-o acasă. Când m-am dus să le desfac bere colegilor, ioc lăzi. Mi-am deschis buzunarele că a trebuit să cumpăr alta. I-am zis, “Dă, mă, berea înapoi”. “S-a băut”. “Dă banii”… Adio, bani. Mi-a luat berea de ziua mea. Așa că domnu Bichir dacă îl chemi la dumneata acasă, pune lacăt pe hârtia igienică de la toaletă că și pe aia ți-o execută. Am scris eu, cum face Bibi, aici. LINK.

Bre, Bibi Lică Hoandră, imaculatule, dacă nu îți place să fii stipendiat de Soros, dă-le banii înapoi. 24 de salarii de medic, de-astea de-a lui Olguța, dă-le înapoi. Că atâta ai luat de la ei. Fă ceva surprinzător. Știi cum făcea cowboy-ul? Împușca sărmanul cal, dacă își rupea glezna, ca să nu mai sufere animalul. Mă, tu nu împușca vreun cal, bre, că ești în stare! Taie-ți limbăul și nu mai suferim nici unul. Îți prezinți emisiunea, dând din aripi. Că m-ai speriat cu cinstea ta de gușter camuflat în mizerii. Ți-am mai spus eu. O baie într-un ocean de apă sfințită și nu îți ajunge, la câte păcate ai. Apropo, de ocean. Lovi-te-ar aisbergul, Titanicule!

hoanra

Adrian Cinpoeru

Pe pagina de facebook, țeparii timpului nostru liber, nesimțiții din trustul Realitatea, postează următorul titlu:

“FUMATUL, PERMIS DIN NOU în baruri şi restaurante. E oficial!”

Normal, am crezut că e vorba de legislația românească. Dar, intrând pe linkul atașat, citești alt titlu.

“Anunţ fără precedent: O ţară din Europa va permite fumatul în baruri şi restaurant”

În articol e vorba de Austria. O grămadă de cititori au fost păcăliți de acești sclavi ai traficului. Alo, domnu Gușă, te lauzi că ești corectul corecților! Jenant! Și, dacă titlul de sus e “oficial”, tu ești cam “orificial” printre urechi și pe la caracter…

Cine dă titlurile mincinoase la Realitatea? După țeapa asta, cred că Bibi Lică Octavian Hoandră e autorul. Bibi Lică îi înțeapă pe toți. Asociați, colegi, secretare, prieteni, femei invitate la cină, ospătari, nu contează. Când nu e atent, se țepuiește și pe el. Odată a furat hârtia igienică, din toaleta redacției Ziua de Ardeal și a ascuns-o, să o ia acasă. Cică, uita să-și cumpere. A uitat și că a ascuns sulul. L-a apucat, s-a dus să se cufurească. Canci hârtie. A trebuit să se șteargă, la dos, cu delicatele-i pălmuțe. Când i-am cerut un foc, am crezut că s-a făcut vidanjor. Aviz celor de la Realitatea, dacă le dispare sulul sau portofelul, să știe…

Bre, Bibi Lică, tu cum faci? Eu înțeleg din titlurile tale câte ceva… Te trezești dimineața și iei primul avion spre Viena, pentru că acolo se poate fuma în localuri? Mergi să bei o cafea, să tragi un trabuc, cât timp o savurezi și te întorci în România? Apropo, mai fumezi trabuc, mai porți la gât lănțocul ăla de aur, mai ai ochelarii de soare? Mi-e dor de tine, cât de frumos și țanțoș de țugulan emancipat erai.

hoanra

Adrian Cinpoeru

Sâmbătă, pateticul a îngropat România. Greu se putea întâmpla ceva mai caraghios, decât Congresul PSD. Și, totuși, ridicolul a luat-o razna prin București. De fapt, Realitatea TV a îmbrățișat ridicolul și a luat-o razna pe coclaurile jurnalismului.

După cum se știe, pesedeii au interzis Realității să se instaleze cu studioul în Sala Palatului, în timpul Congresului. Măsura a fost una absolut firească, din punctul de vedere al unui fost coleg al lui Octavian Vasilică Hoandră, adică al subsemnatului. Despre obiceiurile hoțomanului Hoandră știu și pesedeii, unul dintre invitații la Congres, Vasile Dâncu, cunoscându-l bine. Degeaba s-a supărat la lingurică și s-a enervat la neuron Rareș Bogdan. Intra Hoandră, zis Bibi Lică, la Congres, i se lipea mâna pe stația de amplificare și… Adio, nene! Își monta stația pe balconul locuinței din București și nu mai plătea nici abonament la telefon. Vorbea cu prietenii țepari din Cluj, la stația de amplificare, de pe balcon. Se îndoiau Carpații sub urletele lui Bibi Lică: “Hei! Paszkany! Ce faci frățioare? Arpi! M-auzi? Vezi că n-ai semnal bun, nu te-aud!”

Și rămâneau pesedeii, la Congres, cu microfonul în mână degeaba. Dădeau din gură și din aripioare, ca peștii înfometați prin acvariu. Dacă cei din primul rând poate că mai reușeau să citească ceva pe buzele lui Dragnea, cei din spate, nici o șansă. Cum ar fi fost să spună Dragnea ceva și ceilalți să înțeleagă altceva?

Dragnea, zbierând cu amigdalele fluturându-i p-afară: PSD a elaborat  Programul pentru România. Un program pentru 20 de ani!                                                                              Pesedeii din spatele sălii, sacadat, aplaudând organizat: Progrom, Progrom. Cu românii în progrom! 20 de ani, progrom!                                                                                            Dragnea: Să votăm pentru conducerea PSD!                                                                      Pesedeii: Să vomăm, să vomăm. PSD-ul să-l vomăm!                                                        Dragnea: Vreți să  fiu președintele vostru?                                                                        Pesedeii: Dinte, dinte, dinte pentru președinte!

Mai bine le fura Hoandră stația, era și mai distractiv…

Vuvuzeaua lui Rareș Bogdan, în pericol

Să trecem, însă, la Realitatea și la penibilul TV. Că Rareș Bogdan iubește presa știu de mulți ani. Bravo lui! Dar ca să organizezi contramanifestație, fiind jurnalist, n-am mai auzit prin timpan. Să facă jurnalistul balamuc numai pentru a avea exclusivități, e ideea ideilor în presă. E ca și cum un chirurg și-ar face firmă de pompe funebre și s-ar apuca de operat muribunzii, cu bisturiul tocit, 24 de ore din 24. Păi, monșer Bogdan, dumneata ce ești? Ești contrarevoluționar fiscal? Ești fantoma lui Chel Guevara? Ești ONG-ist? Te făcuși sindicalist? Ești fratele lui Jimmy Hoffa? Ești vuvuzea din mișcarea care militează pentru drepturile lesbiencelor? Ai grijă că, dacă află Bibi Lică Hoandră, te invită la cină. Știi ce pățesc femeile pe care le invită la cină, că mi-a spus mie o secretară de la Ziua de Ardeal? Nu mănâncă nimic. Le toarnă Bibi pe gât alcoale cu nemiluita, până se fac avioane și le duce la el acasă. Apoi, dimineață, le invită la micul dejun, în bucătărie. Dar lui tot timpul îi este gol frigiderul, că mănâncă pe barter de publicite prin oraș. Ăsta și la pițipoancele nevinovate și darnice le trage țepe. Deci, o să fii, Bogdane și cu stomacul gol și cu vuvuzeaua golită. Nu-ți recomand. Îți recomand să stai mai mult prin studio, că dacă ieși în oraș faci antipresă.

Caloriferistul Hoandră

Dacă nu au reușit să-și amplaseze studio în Sala Palatului, cei de la Realitatea s-au mutat pe trotuarul din apropiere. Sună cam urât dar, dacă au ales să facă presă de trotuar, e alegerea lor. Totul, bine și frumos, până când în studioul improvizat a apărut agitat și speriat Vasilică Hoandră. Semăna cu un pițigoi bătrân care simte că l-a ajuns moartea, în plin zbor. Palid la față, că e fricos și atunci când are pistolul la el, a scos pe muzicuță ceva de genul:

“M-a oprit un jandarm nervos și insistent și m-a luat la întrebări. Dar a venit unul mai spălățel și i-a spus ăluilalt să nu mă oprească, să nu mă deranjeze, să mă lase să trec. Păi eu am fost și legat de calorifer… Nu mă speriu așa ușor…”

Adică, undeva, cândva, zice Bibi Lică Hoandră, forțele răului l-au abuzat, conectându-l la rețeaua de termoficare. El spune grozăviile respective, telespectatorilor care nu-i cunosc zbuciumatele tinereți. Dar sunt unii mai bine informați. De aceea, îi amintesc pizdolarului Hoandră că, înainte de 1990, a făcut, prin Sibiu, mai multe furăciuni, escrocherii și înșelăciuni. Că a stat mai multe luni la pârnaie, până când a ieșit, după ce a semnat angajamentul de informator. Apoi, prin 1991-1992, a fugit din Sibiu, fiind urmărit de cei pe care i-a țepuit și de bandiții prieteni pe care i-a dat în gât. Spre nenorocirea urbei noastre, a nimerit la Cluj, unde și-a continuat munca de informator. O să continui, altădată, povestea fiind lungă și savuroasă.

Așa că, Bibi Lică, mă bucur să aflu că ești rudă cu Ariel, Persil, Dero și ceilalți detergenți și că te iubesc milițienii curăței. Nu m-ar mira ca să aflu că cel mai bine te simți împreună cu văru’ Domestos, ăla cu care se curăță vasele de toaletă. Dar, mă, singura dată când ai fost legat de calorifer, a fost când ai furat vreo instalație și ți-ai legat-o singur, pe spate, ca pe un rucsac. Ca să-l transporți, mai repede și mai ușor, fugind prin întunericul patriei. Cum e, voinicule, să fugi cu ditamai fierăraiul în spate?  Atunci te-a prins potera? “Bă, de ce fugi cu caloriferu-n spinare?” “Mi-e frig, șefu!”

Eu țin minte cum povesteai tu, prin redacție la “NU”, că ai încercat să treci Dunărea înot și să ajungi în Iugoslavia, pe vremea lui Ceașcă. Mai țin minte că râdeam toți, de poveștile tale, până ne paralizau fălcile, ni se usca gura și trebuia să ieșim urgent la o bere. Mai nasol era că nu aveam bani și umblam prin oraș să ne vindem propriul ziar, ca să strângem de-o halbă. În concluzie, Bibi Lică Hoandră, eu cred că tu ai trecut, prin Dunăre, înot cu caloriferul legat pe spinare. Sau, înotând pe spate, cu caloriferul pe burtă. S-au speriat grănicerii, au crezut că ești vreun monstru marin periculos. “Uite, bă, o balenă de apă dulce cu platoșă antiglonț.” 

Cum i-am salvat viața lui Liviu Alexa, patronul NCN   

La asemenea cioace și bărbi, produse la foc automat de neliniștitul Hoandră, simt nevoia să mai râd puțin cu regretatul Florin Chima. Ia, să-i mai las un mesaj pe internetul Raiului.

Florine, mersi că l-ai ajutat pe Lulu Alexa să scape de ninjalăii și mafioții de la NTT. Mai ții minte postarea (link)? Mardeiașii Raiului, Arhanghelii trimiși de tine, i-au speriat pe dușmanii lui Liviu Alexa, i-au pus pe fugă. A petrecut elefăntuțul, la Toscana, în Mănăștur, acu vreo două săptămâni, de bucurie că nu mai e în pericol. Mă gândesc că nu te matolești bizuit, prin urbe, cu săbiocul samuraiului pe urmele tale. Nu mai era disperat, îi crescuse trompa la loc. A tras ceva pe prelungitor și cam avea probleme cu direcția. A trecut pe lângă mine, s-a uitat, dar nu m-a văzut. L-am strigat: “Liviule!” Poate m-a confundat cu vreun traficant de fildeși, de la NTT, că a părăsit localul. Eu îl știam băiat simpatic, de comitet. Putea să dea o bere și să-mi spună: “Mulțumesc, că mi-ai salvat neprețioasa viață, eroul meu!” Dar nu de-aia îți scriu. Să știi că Bibi Hoandră e beteag la sănătate. I-au plecat mințile în croazieră, Titanicului! Cică, zice că a trecut Dunărea înot cu caloriferul în spate. Mai ții minte cum râdeam de el și de basmele lui, la beri, la Fetițele Vieneze, prin 92? Hai să facem ceva, dacă e bolnav. Poate îl deturnăm de pe drumul cel sigur spre iad. Vorbește cu Șefu Mare și roagă-l să-mi trimită o cisternă de apă sfințită. Îl prind pe Bibi cu minciogul și îl bag în aghiasmă, la murat. O jumătate de an îl țin în în cisternă, până se transformă în sirenă cu frică de Dumnezeu. Poate mai salvăm ceva din el, deși nu prea am mari speranțe. Și, vezi, poate dai de Nenea Iancu Caragiale, p-acolo, prin Rai. Povestește-i de Vasilică Hoandră. O să aibă material pentru încă două, trei capodopere. De-abia aștept niște continuări frumoase, gen “Conu Vasilică față cu delațiunea” sau “O memorie pierdută”. Dacă ne bagă și pe noi, prin piesele de teatru, pe post de cetățeni turmentați, nu-i nici un bai. Hai, noroc!

Adrian Cinpoeru

Mie nu mi-e simpatic niciunul. La Rareș Bogdan, power gambler-ul, mă uit. Uneori are invitați care știu ce vorbesc. Spre deosebire de el. La Badea nu mă uit. El nu are invitați. Nu stă nimeni de vorbă cu personajul. Luni seara, însă, Badea și Bogdan m-au surprins, amândoi, cu felinarele în televizor.  O să încep povestea cu Rareș. Sper să nu se supere Badea și să-i pună pe motocicliști să mă bată peste țeava de eșapament. Căci are acest frumos obicei.

Mă, Rareș, iar mă faci de mă ceartă mătușile. Nu am alte contradicții cu ele. Sunt antipesediste, urăsc comuniștii mai mult decât mine. Dar, cum le spun că tu și cu Bibi Lică Hoandră sunteți la fel de țepari și de ticăloși precum politrucii, cum sar la gâtul meu. Și sar agresiv. Ar bate covoarele cu mine , dacă m-ar prinde. Asta este, le place de tine, pentru ele ești sex simbol, realizator simbol, power simbol. M-am gândit să le fac cunoștință cu tine, când ajung la Bucale. Au peste optzeci de ani și se țin bine. Sper că nu ne ciocnim cu afemeiatul de Bibi Lică Hoandră pe-acolo.

Luni, Rareș a intrat în selectul club al celor care uită să își ia zilnic doza de Lecitină. Cum e el mai sangvino-coleric, la temperament și la batistuță, a mai făcut o criză. De data asta, cu ocazia contrarevoluției fiscale pesediste și a diminuării salariilor. Și roșește Rareș, și zice (citez din memorie, dar mesajul nu e alterat):

“De-aia ne urmărește lumea, că suntem corecți, independenți. Spunem adevărul, aici la “Jocuri de putere”, indiferent despre cine e vorba. Noi asta am facut tot timpul. Mai ții minte Oana Stănciulescu, cum stăteam noi aici prin 2010 si eram nervoși pe Boc, pe Pogea, pe toți?”

Oana Stănciulescu era invitată în studio.

Alo, Lecitină, amnezicule!  Tu ai debutat, cu emisiunea “Jocuri de putere”, prin 2013. De ce îți cenzurezi adevăratul CV, cu vreo trei ani? Îți spun eu, ți-e rușine. Mie nu mi-e și îți amintesc că, până prin 2013, erai un mogulaș de presă în Cluj, unde trăgeai țepe după țepe. Ce-i drept, erai doar un cap de mogulaș bicefal, căci prestai  împreună cu Hoandră Ucidă-l Toaca, diavolul care te-a învățat toate mizeriile din presă. Și, apropo, de salarii. Nu mai vorbi de funie… Ai uitat, nevitaminizatule, că au lucrat cei de la Ziua de Cluj, vreo opt luni au scris moca. Nu le-ați dat banii, apoi ați dispărut la Bucale! Cât sunteți de țepari, pun rămășag că mai aveți și acum datorii mari prin Cluj. Și fii decent! Nu mai vorbi nici de reduceri de salarii, că le-ai micșorat lefurile la săracii jurnaliști și i-ai făcut să părăseasca presa. Ai uitat, Lecitină? Dar pe Alin Fornade îl mai ții minte? Era cel mai bun jurnalist de sport, din Cluj. Unul dintre cei mai buni din România. Ai vrut să-i micșorezi salariul, care oricum era de mizerie. S-a lăsat omul de presă, după vreo cincisprezece ani de scris. Oare mai deține Hoandră pistolul care l-a făcut faimos, sau umblă cu AG-ul în spate, la cât e  de fricos? Așa s-a ales Bibi Lică Hoandră cu supranumele Hoandră Pizdolarul. Umblând după junioare prin redacție, amețindu-le cât e ziulica de mare, căci altceva nu făcea! Era absolut paralel cu jurnalismul. Ia vezi, Rareș, poate el mai ține minte pe unde și-a ascuns arma. Luați pistolul și bateți-vă peste crose cu el. Nu peste crosele de golf, peste ghioambe și peste cap, poate vă revine memoria. Dar bancul cu naiul îl mai știi? “N-ai avea noroc!”

Vârcolacul Badea

Butonând telecomanda luni seara, am dat peste Mircea Badea. Era îmbrăcat. Vorbea ceva despre “luna plină”. Nu zăboveam pe Antena 3, p-acolo, căci deloc nu îmi place să dau banul pe Emetiral. Dar Lui Mircică îi alunecă piciorul de pe trotinetă, dintr-o dată, fiind la fel de nărăvaș și sangvin ca Rareș. Și zice el, la modul foarte serios:

“Și eu, când e lună plină, mă transform!”

Aoleu, mi-am zis, trebuie să fiu atent. Oare în ce se transformă Transformerul? Din păcate, nu a mai apucat să ne spună, s-a oprit. Pe Badea nu-l cunosc. Dar mă gândesc să apelez la alții care-l cunosc mai bine, să elucidez exact neelucidata transformare la lună plină. Așadar, am să efectuez  un sondaj de opinie pe pagina de facebook a pasionaților de plimbat motocicleta, care îl știu bine pe Mircică. Nu de altceva, dar celor de la Antena 3 le plac mult sondajele. Mai ales cele ale lui Pieleanu, în care PSD-ul e veșnic pe primul loc printre partide.  Sondaje de prostit nația, făcute de un prepuțeanu al partidului unic. Cum eu nu mă pricep foarte bine la sondaje, eșantioane și interpretări ale chestionarelor, am să pun motocicliștilor doar o întrebare, cu mai multe variante de răspuns.

Întrebare: În ce visezază Mircea Badea că se transformă, când e lună plină?

Răspunsuri:

A. În antiaeriană împotriva motocicletelor bombardiere.

B. În buzele Monicăi Lewinski.

C. În  moaștele lui Dan Voiculescu

D. În statul paralel și statul în șpagat, deodată.

E. În gulie guvernamentală, 2 lei bucata.

F. În dinții lui Dragnea.

G. În Floricica Dansatoarea.

H. În transpirația din maieul lui Chuck Norris.

Adrian Cinpoeru

Hai să le dăm în cap pe rând, la cei răi, în prima fază.
Claudiu Niculescu: un dinamovist adus de Walter, promovat căpitan de Walter, uns de Walter ca antrenor. După unii, este”sifonul”, “prelungirea” lui Walter. Hai, măi băieţi, să mergem să-i dăm peste ochi! Să plece, mă, miticul! A vândut meciurile din retur, ce mai caută aici?

Ana Maria Prodan: asta e mama relelor, interlopa interloapelor şi creatoarea mafiei universale. Un “google” scurt şi găsiţi în Gazeta de Cluj sau Ziua de Cluj ce nemernicii face tanti asta cu bube mari pe piept, dar şi mai mari la bibilică şi în suflet. Asta trebuie trasă pe roată şi arsă pe rug în piaţa publică. Să fie un fel de babă mai tânără pedepsită pentru fărădelegi, precum Baba Novac, alt vinovat, alt mercenar. Am informaţii că Ana Maria aranjează şi miuţele, disputate de jucătorii lui “U” la antrenamente. În plus, şi-a băgat camere de luat vederi la duşurile vestiarelor, nu ştiu de ce, deocamdată. Poate consumă jucătorii  prea mult săpun. E şi zgârcomană…  

Trebuie beliţi toţi jucătorii care au plecat, de la Bornescu, la Cojocnean. Aştia sunt cei mai leproşi din istoria omenirii. Până acum, nu au mai plecat jucători de la echipe, în fotbalul mondial. Au fost legaţi de glie, pardon, de gazon, de când ungurii din Cluj au inventat loabda. Mai exact, în 1907 Înainte de Christos, atunci când strămoşul lui Attila a înfiinţat clubul feroviar din Gruia. De fapt, prima piramidă era o staţie de cale ferată, aparţinând CFR Marfă, Nefertiti era dansatoare la bară şi Scroafa animal sfânt. Ca şi acum, de altfel.       

Spre deosebire de susnumiţii, muri-o-ar în chinuri câineşti şi siliconate, noi suntem perfecţi. Mai mult, ca perfecţii. Hai să ne pipăim orgasmic unul pe altul.
Primăria şi UBB, mai precis cei care conduc instituţiile. Au trebuit să aibă grijă de clubul cu cea mai frumoasă istorie. Simbol al românilor şi al studenţilor ardeleni. Au respecat istoria, de-a dreptul, zeci de ani prin B şi C. Apoi l-au adus aici pe Florică Buşcă- Walter, reinventatorul guiaşului, o mâncare demult uitată. Buşcă, un fel de cameleon, care nu îşi schimbă culoarea, dar îşi pune când vrea alt nume. Astfel, nu poate fi observat de procurori, în natura duşmănoasă. El e un monument al naturii, un fel de floare de colţ carnivoră. Ea, Floricica, se hrăneşte numai cu guiaş, de-aia e carnivoră. Autorităţile clujene trebuie să facă un ultim şi suprem efort. Să îl prindă, pe Floare de Colţ şi să îl ducă pentru înmulţiri, răsaduri, cultivări şi alte nemuriri florale, exact la Grădina Botanică. Colţ cu Cimitirul.
 
Limoniu Mărginean e dulce ca lămâia, toată lumea îl iubeşte. El va fi patron în acte, dar nu are vreo vină referitor la ce se petrece acum în club. Şi, bineînţeles, toate mamele de juniori pe care le cunoaşte sunt nişte curve, iar el le demască, plin de curaj. Limoniu este instrumentul biblic de luptă împotriva adulterului incriminat în “Cele Zece Porunci”.
Tribuna şi peluza e plină de fecioare care nu au luat bani de la Walter şi slugoii lui. E cea mai curată galerie din lume, la noi. Aici jucătorii lui “U” au fost şi sunt respectaţi. La înmormîntarea lui Dan Boeru, săracul, dus dintre noi anul trecut, cu “U” în suflet , nu au încăput fanii în cimitir. Au fost între şase şi şapte suporteri.  

Avem şi lideri de opinie. Patroni şi ziarişti la diverse publicaţii. Pe la Ziua de Cluj, de exemplu. Sigur că sunt patroni acoperiţi, după un ditamai infractorul, pe numele lui Călin Mitică, dar nu contează cine apare în acte. Am povestit şi voi povesti, cu alte ocazii. Spre deosebire de Mitică, patronii de facto, mogulaşii bicefali Bogdan şi Hoandră, sunt extrem de curaţi, cinstiţi şi delicaţi. În general, se ocupă cu mângăiatul mingii de golf şi cu scrisul la Parchet. De exemplu, Bibi Lică Hoandră care îşi toarnă prietenii infractori, mama lor de borfaşi. Cum îi prinde, cum îi toarnă, această Maica Tereza a presei mondiale. Iar Hoandră şi Bogdan s-au infiltrat, înspre bine şi prosperitate, în noua societate a suporterilor. Mwwwwhahahaaaaaa. Cred că aşa o să se numeasca asociaţia respectivă şi îmi cer scuze dacă am uitat vreun “A”. Oricum, va fi vorba numai de pace şi bună dispoziţie acolo, între socioşii din umbra mogulaşilor bicefali Hoandră şi Bogdan. Cunoscându-le capacităţile, mai ales ale lui Hoandră Mondialul, de vreo 20 de ani, mă aştept ca “sociosul” universitar să fie un fel de Chuck Norris al suporterilor cotizanţi din întreaga lume. Dar la aceste aspecte voi reveni altădată.
 
Să mă scuze alţi perfecţi că i-am uitat, promit că voi reveni. În concluzie. De aceea, suntem UNICI! Pentru că suntem PERFECŢI! Nimeni nu e ca noi. Ne trezim, gândindu-ne ce să facem bun pentru “U”. Ne culcăm şi, în loc de rugăciunea de seară, cântăm “Slavă ţie, studenţie!”. “Gaudeamus” nu se mai cântă, fiind un cântec de-a dreptul blasfemic, apropo de “Universitatea”. Imnul studenţilor nu are ce căuta în adevărata TRADIŢIE şi nu merită RESPECT.  Viaţa noastră angelică e chinuitoare. Noaptea îi visăm pe duşmanii noştri: Niculescu, Prodanca şi toţi jucătorii lui “U”, nişte mercenari. Un coşmar continuu. Dacă nu am trăi curaţi ca nişte îngeri, nu am rezista acestor demoni. Duşmanii ne cotropesc, ne înconjoară paradisiacul ambient în care ne trăim inocenţa. Numa’ să avem loc în rai că suntem cam mulţi neprihăniţi. Aleluia!    

Adrian Cinpoeru

Cică, au inventat latinii o expresie: „Quod erat demonstrandum”. Adică: „Ceea ce trebuia demonstrat”. Aiurea. Asta e preluată din tracă, de la strămoşii lui Vasilică Hoandră Mondialu’, zis Bibi, de la Realitatea- Ziua de Cluj, care făceau parte din tribul  dacilor Belzebuţi. Latinii i-au schimbat sensul iniţial, expresia traducându-se corect astfel: „Îşi vâră dracul coada şi vă demonstrează el”. Octavioschi Hoandră îşi bate strămoşii la fundul cazanului gol de onoare  şi mai face una memorabilă. În postarea mea din 26 martie, RMGC are altă idee mortală: aduce moţii în Gruia, scriam printre altele că:

poluatorii de la RMGC (Roşia Montană Gold Corporation) conumai idei criminale au. Numai unul mai sadic şi mai mortal am cunoscut în viaţă: Hoandră Mondialu’. Se întrevede  o mare iubire între capetele astea de mort.”

OK. Pentru cine a avut nefericirea în viaţă să îl cunoască pe Hoandră era clar cam ce urma să se întâmple: iubire cu năbădăi, otrăvuri, ziarişti şpăgari şi alţi paszkanieni, că şi Arpi e băgat până în gâtul capului osos. Cred că le este naş de nuntă sau cavaler de dezonoare. Mă, Bibi Lică! Du-te, mă, la OSIM şi întregistrează-ţi mărcile  „Noaptea de Cluj” şi „Ziaru’ lu’ Copită”, pentru că ţi le fură careva. Alexa, de exemplu. Înainte să explic ce a făcut, mai reiau din postarea mea din 26 martie, ca să mă dau mare cu tocuri. Copitele sunt la Bibi Încălţatul şi sunt montate prin implant osos permanent. Aşadar:

„Deocamdată, Horthyko Arpi i-a introdus pe cei de la RMGC în mass- media, de aceea publicitatea agresivă de pe NCN, de exemplu. De la ospăţul publicitar nu putea lipsi Octavian Vasilică Hoandră, preanefericitul mogulaş de la Realitatea TV- Ziua de Cluj. Bibi, maestre, mulgătorule! Vezi ce faci, judecă bine situaţia, la rece, la caldul cazanului, trage trabucuri, abureşte-i, ameţeşte-i. (…) Ceva, ceva, tot ciuguleşte Bibi Lică, din resturile de la Imagistica, de aceea interviul cu Dragoş Tănase, directorul RMCG, din Ziua de Cluj. Dar sunt convins că pune el ceva la cale. Mai ales că directorul cu pricina este jucător de golf. Îi trage Hoandră nişte lovituri măiastre şi complete cu crosa peste toate conturile. Direct într-o gaură de câteva sute de mii îi bagă pe auriferi. Pot pune pariu că îl păcăleşte cumva, dacă nu l-a fraierit deja.”

Mai bine îmi deschideam casă de pariuri ciudate. Nu au trecut câteva zile şi mai ales nopţi de presă că a şi  ieşit balamucul, din noroaiele mogulaşilor Hoandră- Bogdan, Cei din Puţ. Povestea o puteţi citi pe hriho’s blog sau pe voxrepublica. E bine că numărul vigilenţilor creşte, căci ce fac unii prin presă e tare nasol. Nu e frumos să plagiez, dar e musai să popularizez. Încet, încet, pun de un volum de basme şi poveşti contemporane de presă, bune la speriatul copiilor neastâmpăraţi  de intra şi extratereştri. Că ăştia numai tereştri nu sunt. Aşadar iată ce fac burico- pământenii şi alţii implicaţi:

1. În tribul strămoşilor lui Hoandră Împieliţatul proverbul suna aşa: „Fă-te frate cu omu’ până îl treci puntea”. Bibi Lică l-a plimbat pe Marga, rectorul UBB, pe la Ziua de Cluj, pe la Realitatea TV Cluj. „Vorbeşte nene, ce bun prieten îmi eşti şi ce deştept! Că, apoi, cuget şi muget eu. Te umflu la buget, prietene!” La Hoandră ăsta îi este dictonul: “Cuget, muget, buget”. Un fel de “Veni, vidi, vici” de ţepar profesionist. Aşa a ajuns Marga, cu tot respectul faţă de dumnealui, un fel de fiu’ lui Piticu’ Porno şi al Sexi Licenţioasei. Tot timpul era anul trecut pe ecranele şi în ziarele lui Bibi Lică.

2. Mogulaşii Hoandră şi Bogdan au lovit prima dată bugetul de publicitate al UBB. A trecut Marga puntea, l-a ameţit, i-a înhăţat Hoandră mondialu’ banu’.

3. Apoi, UBB a conceput un comunicat în care critica activitatea otrăvelilor de la RMGC. Dar nu ştiau că din adunătura de ziarişti „All Blacks”, plimbaţi pe banii „aurarilor” în Noua Zeelandă, făcea parte şi mogulaşul Rareş Bogdan. Pe blogul LUPTA PENTRU ROŞIA MONTANĂ, Bogdan nu apare cu fular kacaioto- ceferist şi în tricoul arpadian alb-vişiniu cu RMCG pe piept, deci i-a fost cald la umbra plajelor.

 4. Ziua de Cluj a publicat comunicatul UBB referitor la Roşia Montană, normal. „Prietenul la nevoie se cunoaşte”, s-a bucurat Marga de apropierea cu Bibi Lică Încălţatul Nosferatul, căci Dracula era copilaş. Ăsta suge tot, numa’ banu să se vadă!

5. Numai că, în folclorul dacilor Belzebuţi, altu’ era proverbul: „Dracu’ la nevoie nu te recunoaşte”. Ziua de Cluj a şters comunicatul UBB de pe site şi au început o campanie publicitară pentru Roşia Montană. ŢEAPĂ PE BANI MULŢI! Aşa cum spuneam că se va întâmpla, s-au înciotat mortalii de la RMGC şi mogulaşii.

Alo! Domnu’ Marga! Porno ai vrut, porno te-a făcut! Ce-ai crezut? Ai vrut dragoste contra naturii cu Necuraţii?  Furci bifurcate ai căpătat în toate direcţiile! Cum stai cu gaura-n contul UBB? Mai bine trimiteai studenţii în tabere, cum te-am sfătuit. Aşa i-ai trimis pe mogulaşi prin concedii de lux. Bravo! Bibi Lică, Sărsăilă, respecte! Trebuie să recunosc, încă o dată. Nu te întrece nimeni, eşti maestru. Dacă tot nu ai studii universitare, nu te-ai gândit să îţi deschizi o Facultate particulară? UBB-ul tău:  Universitatea Belzebuth- Borfaş.  Da’ nu aici. La Sibiu, acolo de unde ai venit. Ucigă-te toaca, neam de baltă! 

PS. Drept urmare, RMGC o trec la insectar şi o să pun şi „Salvaţi Roşia Montană” pe blog, lucru pe care ar trebui să îl facă toţi clujenii, pentru că ăştia chiar ne batjocoresc.

 Ochii albaştri vorbăreţi spun că noul contract de sponsorizare dintre  KAC-VASAS- CFR şi RMGC a fost încheiat pentru că numitul Paszkany Arpad le-a promis ungurilor prieteni din compania auriferă sprijin politic total. Normal, pentru că şi unii şi ceilalţi au puternice ramificaţii la Budapesta. De acolo primesc şi ordine. În viitor, Arpi îi va ajuta pe otrăvitorii cu cianură, prin pârghiile politice pe care le controlează în Cluj. Adică, prin slugoii din clasa politică pe care i-a cumpărat în timp. Deocamdată, Horthyko Arpi i-a “introdus” pe cei de la RMGC în mass- media, de aceea publicitatea agresivă de pe NCN, de exemplu. De la ospăţul publicitar nu putea lipsi Octavian Vasilică Hoandră, preanefericitul mogulaş de la Realitatea TV- Ziua de Cluj. Bibi, maestre, mulgătorule! Vezi ce faci, judecă bine situaţia, la rece, la caldul cazanului, trage trabucuri, abureşte-i, ameţeşte-i că ţi-a luat-o Alexa înainte. Pierzi teren în faţa elevului pe care l-ai crescut. Te-a întrecut discipolul în mânăreli de presă. Am auzit că mai vorbiţi între voi. Spune-i să se îndure şi de tine, să-ţi lase de-o chiftea că-ţi strică imaginea de tartor presar . Imagistica are un contract de-un milion de euro cu Paszkany şi tu nimic? Ceva, ceva tot ciuguleşte Bibi Lică, din resturile de la Imagistica, de aceea interviul cu Dragoş Tănase, directorul RMCG din Ziua de Cluj. Dar sunt convins că pune el ceva la cale. Mai ales că directorul cu pricina este jucător de golf. Îi trage Hoandră nişte lovituri măiastre şi complete cu crosa peste toate conturile. Direct într-o gaură de câteva sute de mii îi bagă pe auriferi. Pot pune pariu că îl păcăleşte cumva, dacă nu l-a fraierit deja. În interviu, Tănase ne explică de ce este foarte bine să ne lăsăm otrăviţi şi furaţi de aurul din Apuseni. Pentru că aşa vor ei, ucigaşii ! Aceleaşi idei neinspirate şi mincinoase, aceleaşi texte adormitor sforăitoare, folosite de PR-ul RMGC de ani de zile. Cu astea sunt obişnuit, dar ei cred că mai prostesc pe cineva. Zilele trecute am auzit doi puşti, discutând pe stradă: “Se moare repede de cianură?” a întrebat unul. “Repede şi sigur”, a zis celălat. Dar a mai spus directorul roş- montan ceva, în interviu, care m-a năucit. Cică, RMGC va aduce moţii de la Roşia Montană pe schelele din Gruia, la meciurile kacaioţilor. De- abia aştept. KAC- VASAS va juca pe ritmurile “Marşului lui Iancu” sau ale cântecului “Noi suntem români”, că moţii alte melodii nu ştiu. Va fi spectaculos, când se vor întâlni antiromânii din galeria KVSC, cu urmaşii lui Avram Iancu. Va fi absolut interesant, dar nu pot să nu remarc că poluatorii de la RMGC numai idei criminale au. Numai unul mai sadic şi mai mortal am cunoscut în viaţă: Hoandră Mondialu’. Se întrevede  o mare iubire între capetele astea de mort.  Am şi eu o idee terminatoare, care ar putea grăbi balamucul în Gruia. Să îl pună pe Avram Iancu spânzurat, pe tricoul frânarilor, lângă sigla RMGC. O să se ia la omor mai iute, prin tribune şi nu vor cheltui aiurea banii cu nenumărate deplasări, din Roşia Montană, la Cluj. Numai ăştia de la RMGC ne lipseau prin urbe, cu ideile lor… A adus Arpi încă o armată  de poluatori, nu ne era el suficient. Bravo, conaşule, mulţumim!

Gropari pentru că au dus în derizoriu ideea de presă şi unii continuă să o facă. Deşi ar putea, pentru că au bani, să se ocupe de chestii cinstite. Eu în transcript nu am sesizat vreun şantaj, dar este vorba de muls, muls… Muls automat.
Înregistrare: Mureşan Aurel (MA) si Alexa Liviu (AL) 03.03.2006 (Anul arestării gazetarilor)

Transcript după convorbiri telefonice “Dosarul Gazeta”. Cu explicaţii…

Vorbitori veseli:

Mureşan Aurel. Administrator la Exploziv Media, societatea care edita Bună Ziua Ardeal. Fostul şofer, ajuns director pe criterii de cărăuş “acasă” la mogulaşi, i-a tocat mărunt pe cei trei acţionari: Liviu Man, Aurelian Grama, Octavian Hoandră, ca să îl dea afară pe ziaristul Florin Chima. Asta se întâmpla în 2004, anul morţii lui Florin. Ziaristul era diagnosticat, de mult timp, cu cancer în fază de metastază şi se ştia că nu mai are mult de trăit. Doi patroni licenţiaţi şi altul (Octavian Hoandră) cel puţin scriitor (sau cum vreţi să îi spuneţ, că eu m-am săturat), nu s-au putut, cică, opune insistenţelor lui Mureşan, şoferul care făcea ce vroia el. Precizez că Man (acum director Gazeta) şi Hoandră (acum francizat Realitatea TV Cluj) au fost colegi cu Chima treisprezece ani, cu mici întreruperi. Grama (patron de alte publicaţii) numai vreo opt ani, dar avea la Exploziv cam ultimul cuvânt, adică nici unul. S-a întâmplat să se opună, dar era în inferioritate. Florin îi considera prieteni. Mureşan, în anul 2000 când am ajuns eu la Ziua de Ardeal, era şofer de câţiva ani. Despre acest personaj de fabulă cu Bulă, vom mai povesti. Patronii cei inteligenţi (formatorii de opinie) zic că l-au ascultat pe “şeful de autobază, fără coloană” (aşa îi ziceam cu Florin, lui Mureşan) şi l-au dat afară pe Chima.

Mureşan, Grama şi Man au fost arestaţi, cam aiurea, pentru că nu puteai să îi încadrezi la pericol social, dacă nu le-ai făcut măcar un flagrant. Asta e părerea mea, în cauza lor penală (Dosarul Gazeta)

Liviu Alexa (acum patron City News). Plecat de la Trustul Gazeta, avea agenţie de publicitate. Mulţumesc pentru urările şi pârţurile aniversare AICI, cred că îmi erau şi mie adresate. Sau numai mie… Da’ nu înţeleg, de ce stai între zidurile alea groase, pentru că nu îţi doresc asta. Şi tomberoanele alea sunt cadou de la Prigoană? Cred că da. S-a bronzat Paszkany, în Dubai? Din păcate, nu am cum să fiu la fel de gentil să îţi răspund “color” şi “sonor”, aşa că fac şi eu ce pot, ca să te simţi la fel de bine în noul an…

Rezumat pentru cei mai nerăbdători: Mureşan, de la BZA, administrator de presă, i se plânge complicelui Alexa, patron publicitar, cică independent. Un mare şmecher ţepar cu Ţ corect, care le plăteşte vârtos, este supărat că alţii, de la Ziua de Cluj, scriu de el. Pe parcurs mai intervin tot felul de mizerabili de mogulaşi, care sunt parteneri de afaceri, se fură între ei, dar îşi spun prieteni.

Mireşan A: Alo?
Alexa L: Alo.
MA: Era pe silence ma Liviule…
AL: Nu-i nimica, nu va faceti probleme.
MA: Ce faci?
AL: Da am vrut sa va zic: ati vazut Ziua de ieri? „Ziua de Cluj”? Ati auzit?
MA: Ziua de ieri am vazut-o.
AL: De Cluj?
MA: De Cluj… da. Aia cu euro (probabil bulanul…) teparul…
AL: Da, mînca-mi-ar p… Manastire. Eu pe asta am vrut sa…

(Ooops 1. Liviu Alexa şi Silviu Mănăstire, erau bistriţeni şi prieteni. Mănăstire plecase de la Trustul Gazeta, în 2004, la Octavian Hoandră (Ziua de Cluj) şi a scris un articol despre un ţepar, deci. Despre ceva ce nu le plăcea înregistraţilor, care ştiau că personajul a comis ceva baiuri mari cu imobiliare. Super- ţeparul se numeşte Leontiuc, era pastor şi îi găsiţi evoluţia pe Google. Este celebru. De ce ar fi nervos Alexa „publicitarul“, despre ce scrie Mănăstire în Ziua de Cluj? Nu cumva pentru că Alexa şi Mureşan au lucrat împreună la mulsul pastorului penal? O să ne lămurim noi, căci vom citi tot, în cinstea pârţurilor aniversare. Dar ce ai vrut să îi faci lui Mănăstire, Liviule? Eşti foarte periculos, nu mai ies din casă… Aşa. Încă ceva. Pentru toţi cei înşelaţi în speţa cu imobiliarele lui Leontiuc, citiţi şi o să înţelegeţi unde au mers o grămadă din banii voştri, pe care nu o să îi primiţi înapoi, veci pururi.)

MA: Eu m-am întîlnit cu omul, stiam povestea cu teparul de vreo saptamîna jumate, ca o sa apara… ca s-o întîlnit înainte de a pleca în Egipt Tavi si cu el si l-o presat pe asta…

(Ooops 2. Mureşan de la BZA ştia de la ţepar că o să apară pictat în Ziua de Cluj. Şi mai ştia că Tavi Hoandră (Ziua de Cluj) „l-a presat“. Adică încerca să scoată, şi el, bani de la popă. Bă, Mureşan, ştie instanţa? Pârţ.)

AL: L-o ciocanit?
MA: Da… No o zis sa „sara” cu ceva . Ca o zis cum de i-o gasit prostii aia, asa ne-o zis, stii? Cum de ne-o gasit pe noi sa… îsi face reclama la noi. Desi articolul asa o pornit ca… el atuncea a zis sa scriem o pagina… Leontiuc asta si de acolo o pornit… o chestie publicitara.

(Ooops 3. Adică Gazeta sau BZA a făcut publicitate ţepelor lui Leontiuc. Cei de la Ziua de Cluj s-au prins, citind “chestia publicitară” şi au pornit pe urmele pastorului. Din comentariul la post am aflat ca ancheta jurnalistica a pornit de la sesizările celor inselati. Deci, Muresan il dezinformeaza pe Alexa, probabil ca sa puna paie pe foc in relatiile Alexa- Ziua de Cluj (daca mai existau). Ceva de genul: “Sunt bandiţi, sar pe muncuşoara noastră”. De aceea, probabil, Muresan mai repeta “sunt rai”, “sunt duri”…  Discuţiile astea intre mulgatori au si mesaje mai ascunse… Sau vin in completarea altor dialoguri neinregistrate )

AL: Ma gîndeam ca ce tepari îs… Ca un semnal publicitar… o dat în alt ziar… Zic f…-l în gura pe Manastire…
(Hmmm, foarte nervos. Da’ ce ai crezut că face Hoandră, la Ziua de Cluj, că doar el te-a învăţat mulsul? Sau cât ai luat tu din contractul ţepar- BZA? Pârţ.)

MA: Acuma asta o zis ca i-a înregistrat ma!
AL: Pe bune?
MA: Da. O zis ca el nu se opreste aici.
AL: Bravo lui.
MA: Chiar o fost ieri pe la noi pe la redactie.
AL: Bravo lui… Ziceam numai de faza era interesant.

(OOOOOOPS 4 MARE MARE. Te-ai fi bucurat să îl vezi pe Hoandră la mititica, Alexa. Bravo ţeparului care dă bani unora şi pe alţii îi toarnă. Dar, apropo, unde e înregistrarea? La dosarul Leontiuc? Căutăm.)

MA: Da, ma dar eu i-am zis si lui Liviu (Man). Treburile astea transante asa trebuie discutate. Daca vezi ca ala-i „clientul” tau ma… Si noi ne putem apuca de „clientii” lor. Cum ar veni… Stii?? No… da îs duri, duri de tot.
AL: Da greseala asta îi tot a voastra. A dumneavoastra si a lui Liviu ca sînteti mereu, mereu prea iertatori.
MA: Da, da…
(Tare :=)))))))))))))))))) Iertători de meserie. Ca şi mine. Cică… „Clientul meu“, „clientul lui“… Mureşan parcă erai la alimentat la pompa… )

AL: Si discutia asta o aud de un an jumate. Si ei nu respecta niciodata „pacturile”.
MA: Niciunul… dar nu respecta nici Decebal Cotoc, noi îi f… si el îi cheama la ziar… si pe Vuza si pe „picior de lemn” (Silviu Prigoana – n.r.)… pe Prigoana… si pe toti, deci noi încercam sa facem ceva si ei…
AL:  Stiu, stiu.

(Ooops 5. Adică dl. Cotoc “Amprenta”, cetăţean clujean, era pe o mână, pactiza cu BZA. Ştiu că a scăpat inexplicabil din dosar, dar acum îmi pun şi mai multe întrebări. Ce să faceţi cu Prigoană? Să îl divorţaţi iar, să îl însuraţi şi să îi cereţi dar de nuntă? Nu vedeţi că avea naş pe Cotoc la care era mai ieftin?)

MA: De cîte ori i-am spus lui Liviu… Dar astea îs personaje cu care practic el s-a întîlnit. No… i-am spus de mii de ori chestia asta. Si ba o zis ca atît o fost de rau cu popa ca Manastire dadea cu pumnul în masa.
AL: Hai no??
MA: Eeee… D-apoi asta nu era… ieri o fost pe la noi. Omul îi corect. O platit pîna acuma… înca în avans. Deci nu-i… si rîdea.

(Ooooops 6. Mă, Mureşan! Cine dracu’ ţi-a dat carnet? Păi, acum un minut era ţepar. Acum, e corect? Sau ţi-ai amintit că vorbeşti la telefon şi poate te întregistrează? Te-ai gândit bine, dar cam târziu.Sau era ţepar corect, pentru că vă plătea în avans Zici că s-a enervat Mănăstire şi a dat cu pumnul în masă? Chiar rău… Să scrie el de corectul vostru… Tavi Hoandră unde era să îi dea lui Mănăstire cu masa în pumnul capului? Ciudat… Apropo de avans plătit înainte pe banii fraieriţilor… Că nu e mare lucru să aflăm cât are Alexa din ei… Dacă are… Numai să vă facă ei ceva, că mă ocup… Pârţ…)

AL: Nu-i vorba de aia… Îi vorba de gest în sine. Cum vezi pe unul cum îi dai dai la gioale. f…-l în gura sa-l f….
MA: Si întîlnirea o avut loc… ti-am spus: înainte de a pleca… Dupa vreo 2 saptamîni stii?
AL: Îhî.
MA: ala se astepta. Probabil ca tot o crezut ca o sa mearga sa sara cu…
AL: Da, da sigur…
MA: Cu „casul” si… No n-o sarit cu „casul” asta e… Si apoi rîdea asta… no asta e…
(Cred că nu era râsul lui Leontiuc… Cel puţin, după rechizitoriul care nu era prea vesel…)
………………

MA: Cum esti pe total? Esti bine.
AL. No apai încercam sa facem bani cît mai multi. Încerc sa-l f… si eu pe Decebal si pe aia de la RESET… sa-i fur clientii… (rîd amîndoi) si cam asta este tot. Pe cît posibil…

(Oooops 7. Adică: plânge de un minut că ăia le fură “clienţii”, îi înjură pe cei de la Ziua de Cluj şi acum râd că le iau ei “clienţii” altora. Buneînţeles că RESET Media, Danciu Florin, nu putea să nu apară, prin zonă, în haznaua presei. Astea toate vor fi mai spectaculoase decât un PÂRŢ)

MA: Îti dau telefon. Bine Liviu?
AL: Bine, va pup dulce.

Şi eu!

În cocluzie:
1. Doi tipi infecţi de lacomi râd maiestuos de fraierii care plătesc şi citesc ziare.
2, Unul a scăpat de balamuc. Alexa. De ce? Vom vedea…

(Asta a fost doar un transcript, repede văzut. Pentru că sunt un PĂRŢ, le iau la rând. Din câte am văzut, în mare, o să fie distractiv. BUM. BUM. )

În comentariu, citiţi ce poate păţi jurnalistul care scrie de ticăloşi, cum este lucrat, inclusiv de cei care ar trebui sa îl apere, să îl protejeze.

Să continuăm cu greşelile. Primele mele trei greşeli, ca ziarist, le citiţi AICI 1, AICI 2, AICI 3.

Am rămas dator cu o poveste,. Aceea de AICI, unde am spus că Liviu Man şi cu mine puteam face puşcărie în 1992, când eram la Revista NU. Lejer şi mult. Aceasta, pentru că în nebunia tinereţii noastre i-am plătit pe alde Octavian Hoandră. Răsplata unora a fost pe măsură. Numai că cercetând în memoria mea şi a altora am dat de o grozăvie. Ca să vedeţi cine conduce ţara asta şi cum se leagă totul. Să le luăm pe rând.

 Noiembrie 1990. Revista NU era al patrulea săptămânal din ţară, ca tiraj. Avea la un moment dat peste 90.000 de exemplare. Înainte erau Expres, Zig Zag, Baricada. Apoi Cuvântul, foarte bun, dar mai nou.

1991. Democraţia originală a lui Ilici Iliescu ne-a „omorât” pe toţi. Simplu. Prin difuzare, căci nu ne primeam banii şi prin „cote” de hârtie şi zinc. Cote la care aveau acces doar publicaţiile agreate. Plus preţuri prohibitive la tipar…

Infiltraţii cu infiltraţi

Ca soluţie de ieşire din „comă” am apelat la organizaţii internaţionale. Am primit ceva bani, unii mai deştepţi spuneau că de la CIA. Am mai scos câteva numere. Apoi am făcut un proiect de cotidian local, primul în Cluj după cele comuniste (săptămânale au fost multe). Mesagerul nu era comunist? Eu pe partea economică, ceilalţi de la NU pe partea editorială. Ne-am adresat Fundaţiei Soros, evitând Bucureştiul. Iniţial, cotidianul (Tribuna Ardealului) trebuia să fie făcut de echipa de la NU. Pe parcursul organizării noastre s-a interpus conducerea Fundaţiei de la Bucureşti, prin Alin Teodorescu. (Citiţi pentru început, despre Teodorescu, Blogul Lui Victor Lungu, AICI, ca să înţelegeţi personajul. Citiţi şi comentariile pentru că se continuă povestea mea cu şoroşiştii.) Au trântit bucureştenii de pământ cu noi şi l-au numit şef pe Virgil Lazăr. Hai să îi spunem ziarist „bătrân” de la România Liberă, pentru că nu am dispoziţia necesară să îi spun gradul. Foarte ciudat, pe parcursul negocierilor noastre au apărut tot felul de figuri. La început a venit un tip, sper să îmi aduc minte bine, îl chema Thompson. Director de presă de la Fundaţia Soros din SUA. Genul americanului şcolit, jovial, bine intenţionat, creativ, constructiv, energic în ceea ce face. Cu universităţi înalte şi cu funcţie de conducere la o mare publicaţie americană, înainte de a fi la Soros. Pentru a-l „credibiliza” pe Lazăr, apăruseră în proiect încă doi şefi: scriitorii Ioan Muşlea şi Radu Mareş. Oamenii ăştia chiar nu au avut vreo vină. Ne-am întâlnit cu Thompson, la el în cameră la „Casa Albă”. Muşlea, Lazăr, Man şi eu. Am vorbit câteva ore cu americanul. El nu înţelegea de ce şi de unde tinerii, Man şi eu, ne amestecam cu dinozaurul Lazăr (Muşlea îi traducea conversaţia lui Virgil). La un moment dat, când Lazăr şi Muşlea ieşiseră din cameră, spionul din Thompson s-a uitat la noi şi i-a spus lui Man în franceză ca să nu înţeleagă ceilalţi: „Cu ăştia ce-i?”(ca să fiu elegant). Man i-a explicat că sunt oameni impuşi de la „Soros” Bucureşti. Am crezut că vom scăpa de ei.

Apoi, a apărut pe traseul nostru spre presa liberă un diplomat de la Ambasada SUA. Am aflat şi noi că era că era şeful rezidenţei CIA, la Bucureşti.

EXTRAS DE PE ALT SITE MAI INFORMAT DECÂT MINE.

„Imediat după căderea regimului Ceaușescu, CIA a numit la conducerea centralei sale de la București un agent cu experiență, pe nume Harold James Nicholson (foto. Ţi-l aminteşti Man? Avea barbă atunci?)… în noiembrie 1996,  Nicholson a fost arestat de FBI pe aeroportul Dulles, sub acuzația de a fi agent al Moscovei, de ani de zile. Nicholson și-a recunoscut faptele și a scăpat de condamnarea la moarte, el executînd în prezent o condamnare de 23 de ani de închisoare. Este, pînă azi, agentul CIA cu cel mai înalt grad care a fost condamnat pentru spionaj, în SUA.”

Vă recomand să citiţi, cu mare atenţie, tot articolul de pe siteul inpolitics.ro. CLICK AICI. Veţi înţelege de ce toată ţara asta e distrusă şi de ce presa este ceea ce este: NULO. Dasvidania, tovarisci ! (să nu spuneţi iar că sunt şovin, pentru că am copil cu rusoaică)

Penale cât pentru o viaţă

În 1992, am început să primim banii pentru cotidianul condus de cei impuşi de la Bucureşti. S-a făcut o fundaţie, „Tribuna Ardealului”, prin care Soros făcea viramentele. De acolo eu viram banii la Delta Press. Greşeala lor a fost că m-au pus pe mine contabil acolo. Aşa se întâmplă când serviciile nu sunt atente. Cum Tribuna Ardealului era un kitsch exemplar, eu am făcut deturnări masive de fonduri spre Revista NU, ca să acopăr salariile, cheltuielile… Liviu Man, administratorul Delta Press, care edita „NU” şi Tribuna Ardealului ştia, era complice. Mai mulţi de la „NU” luam două salarii. Unii munceau, alţii ca Hoandră nu făceau nimic.. Alţii, puţini, au refuzat să ia bani degeaba. Dacă nu opream cu Man dezmăţul şi făcea careva plângere, puteam înfunda puşcăria mult timp. Evaziune, delapidare, deturnare de fonduri, falsuri. Cam pentru astea. Am făcut vraişte în acte (ca să se chinuie, dacă mă caută) şi mi-am dat demisia în 1993. Bibi Hoandră, Irealule Televizat! Unii ţi-au dat o pâine, riscându-şi liberatatea. Tu?

Asta a fost a patra greşeală. Mi-am riscat viitorul, pentru nişte personaje triste.

După ce am fost la meciul cu CFR 1907 Iarnă Grea, unde ca la orice meci patimile mai scapă de sub control (scuze, dar am sânge alb-negru), să revenim cu picioarele pe pământ. De fapt, sub pământ. Acolo unde lucrează Octavioschi Hoandră (Ziua de Cluj, Realitatea TV Cluj), acest Michiduţă al mass- mediei (de la Michi du-te acasă, că ne-ai inebunit).

 Apropo, Vasilică, „La mulţi ani!”. Căci, pe 1 Ianuarie de Sfântul Vasile, am considerat că nu se face să-ţi dau „cadouri”.

Octavioschi, la fel ca şi alţii, foloseşte ca paravan de făcut bani o agenţie de publicitate. Pe scurt: unii „diboli” de patroni, prinşi de ziarişti cu tot felul de afaceri şi faceri de nefăcut, preferă să încheie contracte, ca să nu bată la ochi, cu firmele de publicitate ale mogulaşilor. Unele sunt fără nici un fel de prestaţie publicitară. Dacă aceste contracte ar fi încheiate direct cu ziarele şi nu ar apărea publicată reclamă, ar fi mai mult decât suspect. Mai ales în cazul în care dibolul furios i-ar turna la diverse instituţii. Prin ziare şi agenţii, mogulaşii se impun mult mai uşor şi pe piaţa publicităţii „reale”. Asta diminuează câştigurile unor firme profesioniste. (Staţi liniştiţi. Nu-i dau „în gât”. Ştiu procurorii cum lucrează, din „Dosarul Gazeta”. Revenim şi la acela.)

Să ne întoarcem la agenţiile „paravan”. Am amintit, deja, de Reset Media a lui Florin Danciu de la ftr.ro. Hoandră are alta: Terente Communications, pardon, Trădez Communicând, ufff, TREND COMMUNICATIONS. Hoandră mai are şi un partener de afaceri, acţionarul Ziua de Cluj, Călin Mitică. Mitică nu are mere. Are o „livadă” penală, în care este implicată Remarul 16 Februarie unde e acţionar. Din toţi „merii” a făcut o ţeapă de locomotive,  până la ceruri. Vă recomand să citiţi două articole din Gazeta de Cluj ( UNU, DOI ). Asta în amintirea contractelor pe care Remarul le avea cu Gazeta, ca să fiu corect până la capăt…

Şi, acum, să vedem ce lucrătură diabolică face Hoandră Terente Comunicatorul, care a fost în stare să îl plaseze la locul faptei pe Emil Boc (era să îl scriu cu litere mici). Meseriaşul, drac meseriaş… Cazangiul, cazangiu… Pe site-ul Trend Communication, puteţi citi un material despre o campanie publicitară Remarul. Nu mai insist despre procesul de privatizare, cu strigături MEBO, PAS şi sirene de locomotivă, a Remarului. Poate, altădată… Să analizăm materialul de pe site.

(IN FOTO 1: Boc are în spate o ţeapă cât o locomotivă. În FOTO 2: Boc o priveşte din faţă. Pozele există pe site, iar eu îi fac reclama lui Boc, mecanicul.)

Titlu: „140 de ani într-o zi!”

Corect. Într-o zi s-au dus dorului 140 de ani. În ziua în care locomotiva Remar s-a ciocnit de Munţii Stâncoşi şi vârfurile Hoandră şi Mitică.

„Agenţia noastră a fost chemată să susţină logistic şi să promoveze mediatic evenimentul festiv care a avut oaspeţi de seamă: autoritaţi locale, miniştri, primul ministru. Departamentul de creaţie a venit cu un concept unitar de promovare a evenimentului, concept care s-a regăsit în toate materialele furnizate de departamentul events, de la mape personalizate, broşura aniversara, pâna la materiale-decor.”

Corect. Oaspeţi de seamă şi de bună seamă fraieri, cât sunt ei de autorităţi. Altfel cum poţi să le zici când se amestecă, de bună voie, cu alde Mitică. Încă o dată corect. Hoandră face cât un departament de creaţie. Şi răul e tot un fel de creaţie, iar conceptual vorbind se regăseşte peste tot. Numai că nu e chiar unitar, pentru că sunt doi mogulaşi la Trend: Hoandră şi Bogdan. Cum? E numai unul şi Bogdan e o prelungire nefericită? Nu cred. În fine. E greşit numai numele departamentului „events”. Corect era „evil”. Iar capitolul „mape” şi „materiale” este cum nu s-a mai văzut … Sunt umane materialele astea.  De ce îi spuneţi, lui Boc, „broşură”? Vi se pare fotogenic?

„O cerinţă specială si provocatoare pentru Trend Communication a fost realizarea filmului aniversar, care, in câteva minute, a trebuit sa surprindă intreaga istorie a întreprinderii.”

Corect. Atât a durat viramentul. Câteva minute. Chiar şi istoria a fost surprinsă.

Suntem mândri că putem oferi serviciile profesioniste ale agenţiei noastre şi unor branduri clujene cu tradiţie si sperăm să o putem face pentru Remarul 16 februarie si peste 10 ani, la implinirea a 150 de ani de existenţă.

Aci, nu ştiu. Văd că au informaţii că atâta va fi ascuns Mitică la mititica şi numai peste zece ani repetă campania. E bine că informaţiile sunt publice, de- acum.

Nu vă mai obosiţi să trageţi concluzii. V-o spun, pe aia dreaptă: băieţii ăştia, după ce au dat cu presa clujeană de pământ, acum se luptă să doboare şi ideea de „publicitate”.

Sloganul de pe  site-ul Trend Communication: “Cum ne prezentăm şi cum ne văd alţii.”  UITE AŞA…