Posts Tagged ‘U Cluj’

Încă o ghidușie marca Boc-Constantea-Lucian Chiorean, politrucii de viitoare tristă amintire pentru “U”. Chiar și Cosmin Irimieș e mai isteț decât triunghiul obtuz enumerat, deci nu îl bănuiesc de participare.

La meciul cu Sănătatea, trupa Ad Libitum a susținut,  în pauză, un mini concert. Ceea ce nu ar fi rău neapărat. Că ei confundă, colindatul de Crăciun, cu colindatul pe pista de atletism, e treaba lor. Băieții sunt talentați, i-am văzut pe la X Factor. Numai că se agită, în ultima perioadă, pentru că vor susține primul concert. Le doresc succes!

Însă. Fiind prins cu altele nu am putut merge la meci. Dar am reușit să văd online ultimele 10 minute. Mai bine nu mă uitam deloc. La sfârșitul meciului, Ad Libitum a luat-o razna și a început dezmățul. I-a apucat să dea tonul și să cânte “Slavă ție studenție”. Măi băieți, X Factor nu e „U” Factor. Stați în băncuța voastră, dragi guriști. Imnul galeriei lui „U” e mai bătrân decât voi. Iar “U”-iștii știu să și-l cânte singuri, fără vocalizele voastre. Dacă vreți să cântați imnuri pe stadioane, mergeți la ăia mai tineri ca și voi, Voluntari, Chiajna etc… Suporterii lui „U” își cunosc imnul și cântecele și le place să le cânte, neacoperiți de urlete în microfon. Dacă eu îi mai văd vreodată pe stadion, o să mă duc prima dată la meci cu mai mult de două ouă la mine. De ce le place celor care conduc „U” să se inspire de la boxangii și microfoniștii din deal, nu înțeleg deloc. Am senzația că Boc are nostalgii țeferiste..

“Slavă ție, Boc”

Eu cred că participarea guriștilor la meci e încă o șmecherie. A ajuns intelectul lui Constantea la frumoasa vârstă de 40 de zile. S-a gândit omul să-și organizeze propriul botez al minții și, pentru atmosferă la petrecere, i-a chemat pe Ad Libitum. De ce să-i plătească din propriu buzunar? I-a chemat și la meci și îi plătește din buzunarul lui “U”. Alo, Constantea, vezi că te baga popa în piscină, cristelniță se numește, la botez. Când te scoate, să zbieri! Că, dacă nu, o să creadă că te-ai înecat și te bate cu palma la curulețul gol. Și, în cazul în care nici așa nu urli, vine mămicuța Boc și îți face respirație gură la gură.

Mă rog să nu aibă Boc alte idei. Și să aducă, la stadion, corul bisericii pocăite la care se roagă pedeliștii. Emiluț e în stare să ne ceară să umblăm la meciuri, ca pocăiții pedeliști la biserică. Cu baticuri pe cap, în loc de șepci roșii. Parcă îl văd pe Lucian Chiorean și grupul lui de politruci din peluză, cu năfrămuțe pe scăfârlie, urlând din toți rărunchii: „Aleluia, Boc!”, „Slavă ție, Boc!”, „Ce m-aș face eu, dacă n-am în cap pateu!”

Fi-v-ar ideile mai deștepte decât voi, năstrușnicilor!

ad lib

Adrian Cinpoeru

Să ne amintim ce se întâmpla acum cinci ani. Ce făceau părțile, implicate azi în destinele lui “U”.

Ianuarie 2013.

Suporterii lui “U” trecuseră printr-un an greu, poate cel mai greu din istoria clubului, după anii bejeniei la Sibiu. Walter plecase la Petrolul, a apărut Ana Maria Prodan. Cum a apărut, așa a și plecat la presiunea străzii, după ce i-a jignit în mod repetat pe fanii lui “U”. În 2012, an electoral, suporterii lui “U” au manifestat în două “reprize”. Ultimele mitinguri au urmărit alungarea Prodancei. În prima serie de manifestații, i s-a cerut primarului Boc implicare, Consiliul Local fiind acționar la societatea lui Walter, deținătoarea lui “U”. Boc putea cere, pentru că Walter s-a ușchit la Ploiești, cu toți jucătorii importanți, întreruperea contractului și preluarea clubului. Sau măcar, în calitate de asociat, primarul putea cere o expertiză financiară, care să arate exact situația lui “U”. Orice posibil investitor ar fi vrut să cunoască exact situația financiară. Eu am trimis primarului, în 2012, o serie de scrisori, de sesizări, explicând aceste lucruri. La un moment dat, primarul era invitat la Napoca FM. Am intrat, în direct, și l-am întrebat punctual: “Când aveți de de gând, să aplicați legea, să apărați patrimoniul public și să faceți ceva pentru ‘U’.” S-a bălbâit, am mai pus o dată aceeași întrebare. Subit, moderatorul a anunțat pauză de publicitate și mi-au tăiat legătura. În concluzie, Emil Boc nu a făcut absolut nimic și, cu tupeu de borfaș, ne-a aburit și mințit timp de un an.

În 2012, în prima fază, gunoaiele publice care au distrus “U” au încurajat suporterii să preia clubul. Nu mai insist asupra acțiunii socios (“Suporter U”) care beneficia, pe lângă sprijinul autorităților locale, de susținerea lui Mărginean și de sprijinul mediatic oferit de Rareș Bogdan, de la Ziua de Cluj, Realitatea TV Cluj. Cert este că aceste mizere eminențe au încercat să scape de povara lui “U” și să îngroape clubul, cu mâna suporterilor socioși.

Mânăriile lui Irimieș

Apoi, fanii lui U au fost amețiți cu o sarabandă de posibili investitori de toate națiile. În fiecare lună, Ziua de Cluj și Realitatea TV Cluj, la comandă politică, mai aduceau un nabab iubitor de “U”. S-au tot perindat români, italieni, nemți… Minciuni ordinare și întâmplări grețoase. Îmi amintesc cum suporterii lui “U” vroiau să organizeze alte mitinguri. Se discuta pe forumul fanilor, ne sfătuiam, ce să facem și cum să facem. A apărut, pe forum, postacul Cosmin Irimieș, sinecurist în slujba lui Boc și a lui Walter, care ne-a explicat că e un moment prost, că nu e bine să facem mitinguri, că totul e pe cale să se rezolve… Aiureli. Nu a mai venit nici un investitor, nu s-a rezolvat nimic, intervenția lui fiind dirijată de Boc, aflat în permanentă campanie electorală. Au vrut să ne țină cuminți în casă și au reușit. Cosmin Irimieș este unul dintre cei care conduc astăzi clubul.

Scenariu grețos, marca Alexandrion

Cea mai penibilă întâmplare, cel puțin din punctul meu de vedere, a avut loc în ianuarie 2013. Patronul de la Alexandrion, Nawaf Salameh,  a anunțat că vrea să preia clubul de la Walter. Dacă ceilalți mari posibili investitori au fost doar niște fantome inventate de Boc și Mărginean, Salameh a venit la Cluj și a cerut să se întâlnească cu fanii lui “U”. Eu scrisesem, înainte, că arabul a fost implicat într-o serie de scandaluri de evaziune. Am fost invitat, la modul insistent, de solii Alexandrion, să particip la întâlnire, alături de membrii Asociației Șepcile Roșii (ASR) și de reprezentanți ai peluzei. Cum, necum, Salameh ne-a prezentat intențiile lui. Părea un tip deschis și bine intenționat. Aș! Nu a fost decât un alt manipulator, trimis de Boc să ne mintă. Îmi amintesc că arabul a făcut atunci pe supăratul, spunând că a vrut să îl întâlnească pe Boc. Și că nu a reușit, fiindcă primarul era plecat la un târg de nunți. De fapt, erau înțeleși și chiar nu aveau de ce să se mai întâlnească. În primul rând, arabul nu avea puterea financiară necesară preluării unui club de prima ligă. În al doilea rând, avea mari datorii la bugetul de stat. Nici nu putea, nici nu vroia să preia clubul. L-a chemat Boc la ordin și s-a executat. Dar aceste lucruri le-am aflat mai târziu… Oricum, vreo 20-30 de suporteri, câți am fost la respectiva întâlnire, am fost batjocoriți și prostiți, în ultimul hal…  Ne-au tras, Boc și Salameh, la înțelegere cu Walter, o cacealma de zile mari. S-au muncit “U”-iștii, să îi facă Alexandrionului tot felul de materiale de prezentare a clubului, a suporterilor… Am stat, așteptându-l pe Salameh, vreo trei ore. Apoi încă vreo două ore i-am ascultat minciunile. Dupa aceea, o bună perioadă, am mai și avut speranțe deșarte… Am văzut multe, am fost mulți ani ziarist, însă asemenea scenarii jegoase, niciodată!

Alt scenariu

Mai trebuie să adaug un episod, căci nu e frumos să lăsăm, pe din afară, vreun exemplar de politruc mitoman care orbitează în permanență, în jurul lui “U”. Alexandrion a preluat echipa de handbal fete, în 2014. Exact atunci când echipa de fotbal se îndrepta spre nicăieri. Spre faliment și dispariție. Pansamentul Alexandrion a venit, încă o data, să ne mai aline durerea, la ordinul lui Boc. “Nu mai avem fotbal dar sigur vom avea echipă de handbal…” Altă țeapă politică… Nu insist, știm ce s-a întâmplat cu echipa de fete. Dar, la preluarea echipei, Salameh a făcut următoarea declarație (Link)

“Vreau să mulțumesc celor patru domni care m-au convins să fac acest pas, și anume, domnului primar Emil Boc, profesorului Vasile Dâncu, consilierului Radu Constantea și domnului Lucian Chiorean, un foarte cunoscut inginer din Cluj.” 

Lucian Chiorean a fost unul dintre cei care au inițiat acțiunea socios. Membrii respectivei inițiative s-au înscris, ulterior, în 2012, în ASR (Asociația Șepcile Roșii) și au primit funcții de conducere în ONG. Coincidență, din acel moment, între ASR și politrucii coordonați de Boc, s-a stabilit o relație cel puțin de neînțeles. O relație ciudată și de lungă durată…  Trebuie precizat că amândouă părțile au declarat, încă de la plecarea lui Walter la Ploiești, în 2012, că cel mai bine ar fi ca echipa să se desființeze și “U” să se înscrie “curată și cinstită”, în liga a patra. Lucru care s-a și intâmplat.

Să revin. Adică, Lucian Chiorean, unul dintre cei umiliți la prima descălecare a lui Salameh, când a fost prezent la întâlnire, l-a convins pe acesta să preia echipa de fete. O dată păcălit și batjocorit, de ce te mai expui, de ce girezi mânării politice, știind că ai un cuvânt de spus în rândul suporterilor? Înseamnă că ori nu ai fost niciodată umilit și ai știut , de la bun început, adevărul despre tandemul Boc- Samaleh, ori ești naiv… Îl cunosc pe Chiorean. Nu mi se pare deloc naiv. Cert este că toți U-iștii au mai încasat o bucată zdravănă, prin ceea ce s-a întâmplat, până la urmă, la handbal fete.

2018.

Salameh apare, din nou, dând târcoale clubului. Mie îmi este foarte clar că el nu este decât o prelungire politică, în slujba lui Boc, care cândva l-a ajutat. Poate atunci când era premier și  patronul de la Alexandrion era subiectul mai  multor dosare de evaziune. Băiatul lui Salameh a ajuns în lotul lui U Cluj. A mai apărut și Băbuțan, săgeata Prodancei. În rest, clubul e condus de aceeași formație de triști gropari, Boc, Irimieș și Constantea. Pe lângă ei, mișună același Vasile Dâncu, ceferist autodeclarat, fost asociat al lui Paszkany. Creatorul ideii de “brand CFR”. Tupeistul de Dâncu face acum deplasări pe coclaurile Diviziei C, împreună cu Irimieș și Constantea. În Gruia nu face deplasări, acolo are invitații la oficială, cum s-a întâmplat la meciul dintre kacaioții din deal și FCSB. Asta este U Cluj- Brigada Next Generation… Sinecuriști, politruci, ceferiști vopsiți, slugoi de partid… Plus anumiți suporteri, mari admiratori și prieteni ai lor… Păcat!

Ce vor face ei, susnumiții, în continuare, în viitorul apropiat? Își vor da salarii babane, vor încasa prime ditamai la promovări și își vor băga în buzunar importante procente din transferurile de jucători. Așa au procedat, între anii 2006-2008, dar și în perioada Walter.

Ce vor face, în viitorul puțin mai îndepărtat, după ce își vor umple buzunarele? Își vor bate joc de “U” și de noi, încă o dată… De două ori… De câte ori vor vrea ei… Ei nu iubesc “U”, ei se folosesc de “U”.

Déjà vu…

alexandrion

Adrian Cinpoeru

Articolul de ieri, “Frăţia cu Dinamo, ruşinea tribunei lui “U” , a ajuns pe poziţia a patra pe platforma WordPress, ca număr de vizualizări, (printsreen jos). Având în vedere că mi-am redechis blogul acum trei zile şi că pe platforma wordpress se publică zilnic mii, poate zeci de mii, de articole în limba română, nu pot decât a mă bucura… Şi a le mulţumi celor care nu m-au uitat şi care mă mai citesc. Le mulţumesc şi cenzorilor şi fitiliştilor de profesie care, boicotându-mă, m-au ambiţionat să redeschid blogul.

Textul a fost un răspuns la nişte neadevăruri, scrise de Emil Moldovan în Ştiri de Sport. Dar dacă unii dintre fraţii dinamoviştilor mă judecă, acuzându-mă că aş fi suporter „de facebook”, o să le spun o poveste mai veche. Din vremurile în care nu existau nici măcar PC-uri…

Prima dată, să ne „localizăm” puţin în timp… Pe la sfârşitul anilor ’80, se ştie, Dinamo făcea cu noi ce vroia. Ne fura jucători, ne forţa să dăm meciuri sateliţilor Victoria, Flacăra Moreni, Corvinul… Erau nişte meciuri de circ, în care Mateuţ şi Cămătaru dădeau singuri câte 4-5 goluri, ca să ia „Gheata de aur”. Făceam parte din cea mai odioasă „cooperativă”, din fotbalul mondial: „Cooperativa securistă”. A fost prima mizerie imensă pe obrazul frumos şi curat al istoriei noastre. Ştiu „U”-işti care în acei ani au jurat că nu mai calcă niciodată pe stadion.

Nici atunci, nici înainte, nu eram infrâţiţi cu Dinamo, lumea ura miliţienii şi securiştii. Au fost alte vremuri în care eram înfrăţiţi cu Rapid şi Poli. Galeria dinamovistă era un zero mare. Nu exista. Nu reţin vreo scandare. Poate aia cu „Dinamo, lucră la metro”, dar nu ei o strigau, ei o încasau… O, da! Şi aia cu „Vine miliţia, vine ca să ne ia!”, cântată tot de alţii.

Da, pot să am mândria de a nu mă milogi să fiu frate cu dinamoviştii. Avem istorie mai veche cu 30 de ani, avem „tribună” cu vreo 15-20 de ani înaintea lor. Clubul nostru a fost creat de academicieni, de profesori universitari. Dinamo este invenţia sovieticilor, comuniştilor şi torţionarilor care ne batjocoreau ţara după război. Ce ar fi făcut Emil Racoviţă, dacă ar fi avut-o surioară pe Ana Pauker? Ar fi rămas, la Polul Sud, de ruşine!

În deplasare, la ei, publicul din Ştefan cel Mare învăţa ce e aia galerie. Nu mai auziseră astfel de cântece, nu mai văzuseră nebuni frumoşi… Acum, toate galeriile bucureştene spun că ei au inventat cântece de-ale noastre, de acum 35 de ani. Ei nici nu se născuseră… În 1980, august sau septembrie, am pierdut la Bucureşti, cu Dinamo (2-1, parcă). La sfârşitul meciului, ca să nu ne împrăştiem printre alţii, am rămas în tribună. Am aşteptat să iasă ceilalţi spectatori. Am început să cântăm de-ale noastre. Lumea care se îndrepta spre ieşire s-a oprit. Ne-a aplaudat. Au ieşit, încet, încet, privindu-ne cu repect şi simpatie. Noi, după ei, cântând. Bucureştenilor nu le venea să plece. Atunci ţin minte că am cântat cea mai frumoasă Kalinkă. Pe voci, parcă eram un cor profesionist, cu sute de repetiţii la activ. A ieşit minunat. Stăteau dinamoviştii să ne asculte. Să ne aplaude… Nu se lăsau duşi acasă de tramvaie…

Prima galerie a lor, văzută de mine la Cluj, prin ’80-85, era formată din vreo 15 inşi, dintre care jumătate erau fii de gabori clujeni. Restul, securişti în delegaţie.

Şi, atunci, cum ar fi să fiu eu frate cu ei, dinamoviştii? Şi încă un mucos de frate mai mic, care să mă laud pe unde apuc cu fratele mai mare, miliţianul. Ar fi, pentru mine, de maximă umilinţă…

Adrian Cinpoeru

fratia loc 4

u-pirotehnice-300x200
Acest text, Ştiri de sport: Ce băieţi mişto, “U” şi Dinamo!, m-a întors puţin pe dos. Eu cu frăţia căţeilor nu o să mă împac niciodată, dar nu intenţionam să îmi mai spun opinia. Mă împac cu ideea de fanii mai tineri sunt superficiali, nu cunosc istoria lui „U” şi acceptă frăţii cu Dinamo. Alţii “U”-işti-dinamovişti m-au lămurit că ei sunt “fraţi” doar în afara stadionului. Aiurea! Ar fi bine să fie aşa. Dar dacă un editorialist încearcă să îî manipuleze pe suporterii lui „U”, atunci chiar e urât.

În tribuna lui „U”, Dinamo nu e atât de agreată, ca şi în peluză. De fapt, această frăţie dezbină, încă o dată, suporterii lui „U”. De aceea, „răspund” editorialului lui Moldovan, din Ştiri de sport.

Mi se pare că omul numai „U”-ist nu e. El se bucură că îi vin „fraţii” la Cluj. Dacă era „U”-ist, cât de cât, se abţinea să scrie. Se abţinea să încerce să „oficializeze”, în faţa cititorilor, această frăţie, care îi enervează pe ceilalţi 90 la sută dintre suporterii lui „U”. Nu am mai citit niciodată un text scris de un „U”-ist, care să se bucure în aşa hal de ce fac suporterii altei echipe. Nu ştiu cum poţi să fii suporterul a două echipe care joacă în aceeaşi competiţie. În plus, textul e mincinos. Şi e mincinos în favoarea „căţeilor” din Peluza Şepcilor Roşii

Emil Moldovan are dreptul la opţiunile şi la opinia lui. Dar el scrie, în text, nişte lucruri, numerotate de la 1-4, care mie mi se par groteşti:

“1. Scandarea cu “ce băieţi mişto, U Cluj şi Dinamo” sună bine, indiferent dacă eşti printre ei sau nu.”

Mie mi se pare că sună extrem de manelist scandarea asta şi prefer de o mie de ori mai mult un „Haide U”!”, pe ritm de Black Sabbath.

“2. Când dinamoviştii strigă “U CLUJ NAPOCA” la meciurile din Bucureşti cu CFR-ul, la Cluj se ciulesc urechile şi se dau mai tare televizoarele. Te simţi bine când eşti susţinut în lupta împotriva rivalei din oraş.”

Nu mă uit la meciurile kacaioţilor din deal şi nici la alea ale lui Dinamo. Aşa că mi se rupe ce strigă căţeii care ciulesc urechile. Ăştia sunt căţei de vânătoare electronică şi ciulesc urechile până şi la televizor, poate prind un ciolan cu tranzistor.

“3. E entuziasmant şi tot mai neobişnuit să auzi un stadion întreg şi mai ales ambele galerii, unite într-un singur glas. Sigur, ar fi mai plăcut să strige “SI-MO-NA HA-LEP!” în loc de “CINEEE PANA MEA E STEAUA?”, dar uneori ura formează alianţe mai puternice decât iubirea.”

Nu am auzit niciodată tot stadionul strigând într-un glas „Cine pana mea e Steaua?”. Aşa o fi… Nu văd, totuşi, de ce aş fi entuziasmat, chiar dacă aş fi „frate”. Mi se pare că suporterul ar trebui să îşi încurajeze, cu mult entuziasm, propria echipă. Eu ultima oară, când chiar m-am bucurat mult, a fost când am auzit un Gaudeamus.

“4. La ultima întâlnire, un grup de “alb-negri” de la tribuna II a tăcut tot meciul, dar în momentul în care peluza lui “U” a scandat numele adversarei, grupul şi-a venit în simţiri şi a început să urle “Dinamo, M… Dinamo”. Atunci aproape că s-au luat la bătaie. Fanii lui “U”, ei între ei!”

Asta e o minciună. O minciună urâtă, de miliţian şmecher. De unde ai scos-o pe asta, Emiluţ? Chiar dacă sunt certat eu cu aseriştii, ei au fost cei agresaţi la partida respectivă. Şi membrii ASR, Emil Moldovan, chiar cântă la meciuri. Au înjurat atunci când dinamoviştii rupeau picioare. Nu ştiu, zău, dacă un „U”-ist ar fi în stare să rupă bannerul altui „U”-ist, aşa cum au făcut fraţii tăi din peluză cu bannerul aserist. Mai bine, explică tu, într-un editorial, ai cui suporteri sunt agresorii cei care rup bannerele lui „U”. Sunt tot suporteri ai lui „U”? Încearcă să ai argumente mai bune, decât alea de la punctele 1-3 care nu sunt deloc convingătoare şi „mişto”.

Observ că “fraţii” „U”-işti sunt de mai multe feluri, precum fraţii pocăiţi. Unii mai dinamovişti, alţii mai puţin dinamovişti, în funţie de predicator şi sectă… Nu-i bai. Că simpatizezi cu alte echipe pot înţelege. Însă să te vâri cu forţa pumnului sau cu minciuna editorialului în sufletul, în tradiţia şi în galeria lui „U”, nu mai pot înţelege. Nu pot pricepe motivele pentru care poţi să îţi doreşti să faci parte din galeria unei echipe, atunci când tu iubeşti alt club.

Cum poţi fi suporterul lui “U”, când îţi sunt mai apropiaţi fanii lui Dinamo, Emil Moldovan?

Adrian Cinpoeru

z-guga
Aurel Guga, sau alb şi negru

“U”. Vocabular de cuvinte pierdute

de Adrian Cinpoeru

Am văzut partida de la Piatra Neamţ, la TV. Atât am înţeles. Nişte cuvinte pierdute, am înţeles. Cuvinte care au însemnat “U”, cândva, dar care nu mai sunt. Le- am pierdut…

Tricou. Nu contează aici sensul propriu, cel de echipament. Contează sensul frumos, în care tricoul lui “U” trebuie sa te ardă pe spinare şi sa nu uiţi măcar o secundă că îl porţi. Pe ăştia, de-acum, îi “arde” doar la cont. Dă unul gol, se dezbracă, ne arată tricoul cu “Te iubesc, piţipoancă!”. Pe Dan Anca nu îl mai iubeşte nimeni…

Oraş. Nu vorbim despre asfalt. Vorbim despre jucătorii “legendă”, care se plimbau prin oraş cu fruntea sus, pentru că se munceau să însemne,, ei, Clujul şi “U”, ceva. Sunt jucători, de la acest actual “U”, care nu ştiu în ce ţară joacă. Ăştia se plimbă cu fruntea sus prin cluburi şi, mai ales, în poze cu multe ţâţe tinere.

Tinereţe. Am vrea să vedem, pe teren, un copil de 18 ani, crescut la juniorii noştri. Nu sunt. Unde sunt cei care au câştigat titlul naţional la juniori? Şi-au schimbat numele în Gercaliu Max Nicu Vasilică Karim Veselovski, poate…

Suflet. Cuvânt mort de mult şi înlocuit de superba noţiune de “contract”.

Căpitan. Ar fi frumos ca un ins, căpitan în actuala echipă, să îşi scrie pe banderolă “Mircea Luca”. Sau “Aurel Guga”. Sau “Zoli Ivansuc”. Dacă nu, “Alexa Uifăleanu”, “Cristi Pojar” sau “Tim Câmpeanu” Poate vreun căpitan, modern, aude, pune mâna pe carte şi învaţă ce e “U”. Poate o să simtă ceva furnicături pe braţ, dacă învaţă. Nu vorbim de Sisi, că el ştie…

Ar mai fi multe cuvinte dispărute. Să vedem ce spune imnul nostru din 1943, şi dacă ne regăsim în cuvintele de atunci: “Cluj”, “infrăţit”, “avânt”, “studenţesc”, “românesc”, “luptăm”, “simbol”, de exemplu. Vocabular arhaic, aşa-i?

Avem acum un dicţionar de cuvinte şi expresii noi la dispoziţie. Hai să le cântăm, împreună, că le tot auzim! Să compunem noi imnul reprezentativ al Mileniului III. Deci: “Sponsorizare”, “Boc”, “Socios”, “Ana Maria Prodan”,”Dâncu”, “Insolvenţă”, “Muie”, “Mori, Waltere!”, “Vândutule!”, “Interdicţie”, “Asociaţie”, “Coregrafie”, “Cotizaţie”, “Jandarmerie”,”Mafie”,”Politichie”.

Porcărie, merge?

(Text publicat pe Cluj Manifest)

U palinca
O pălincă pentru patronul lui “U” Să nu mai spună, că nimeni nu l-a luat în seamă. Hai, noroc!

Eu cu cine votez, coane Waltere?

Scris de Adrian Cinpoeru

Florian Walter: “Dacă ne vom lupta pentru o cupă europeană din sezonul următor? Mai întâi să ne salvăm, apoi facem paşii care trebuie  făcuţi. E posibil, luăm totul pas cu pas”, pentru Ziua de Cluj (20 februarie 2014)

E bine sau e rău că e Walter la “U”? Eu cred că e bine. “Rău cu rău, dar mai rău, fără rău…” E frumos sau urât să strigi ca apucatul “Să moară Walter”? Asta e jegos. Cum e firesc? Să respecţi banul unui om, investit în echipa pe care o iubeşti, sau să faci cachiţi pe puşculiţa lui? Eu respect munca şi banii oricui, în general. Şi dacă vreau să fac sex oral, chiar nu mă interesează bărbaţii.

Însă am, vizavi de Walter, mici şi groase nelămuriri.

Oare să-l cred pe patronul lui “U”, când spune că “facem paşi”? Nu mai bine facem guiaş, prima dată? Pălinca o face cazanul şi deşi aş vrea să am şi eu unul personal, nu imi încape în vastul apartament.

Nu mai bine mergem cu autocarul, decât să facem paşi? Mai avem autocar sau e pe la Ploieşti?

Să mai ţin minte ce a spus Ana Maria Profan, sau Prodan, că tot timpul uit cum o cheamă? Creatura a spus pe post acum vreun an jumate, când îşi flutura silicoanele prin Cluj, că Walter ne-ar vrea dispăruţi urgent. E adevărat că susnumita (cuvântul ăsta sună ciudat de vesel, în context), când deschide gura, de fiecare dată mujetă, nu cujetă.

Dacă schimbăm numele oraşului, din Cluj, în Ploieşti şi numele echipei, din “U”, în Petrolul, e mai bine pentru noi?

M-am ars o dată. Acum suflu şi-n guiaş, şi-n pălincă…

M-am hotărât. Rup petale de trandafiri să văd exact. “Mă iubeşte Walter, nu mă iubeşte Walter… Mă iubeşte… Nu mă iubeşte…” N-am trandafiri în casă, cum fac? Fac ca măgarul,  eventual, pentru că sunt în ceaţă, ca măgarul.

Eu cu cine votez, coane Florică?

(Text publicat pe Cluj Manifest)

Către,

Primăria Cluj- Napoca

Departamentul Mass Media

Dle Emil Boc,

(Pentru că la Primăria Cluj nu există acest obicei, în primul rând, vă rog să înregistraţi această adresă, cu număr de înregistrare, pe care să mi-l comunicaţi.)

În luna iulie anul curent, suporterii lui „U” au dorit să le răspundeţi la câteva întrebări. Aţi făcut-o la la modul dezinteresat, incalificabil. Aţi jucat apoi „cartea tărăgănării”, aţi amânat lucrurile la nesfârşit, a ieşit lumea în stradă. Au fost amendaţi cetăţeni ai Clujului pentru că au protestat împotriva pasivităţii de care daţi dovadă. De altfel, modul în care dumneavoastră, prin Departamentul Mass Media, catadicsiţi să răspundeţi cetăţenilor lasă mult de dorit şi a fost remarcat atunci şi de alţi ziarişti. De exemplu, de către jurnaliştii de la Gazeta de Cluj care au sesizat, la rândul lor, obtuzitatea pe care o demonstraţi în legătură cu informarea clujenilor. Aveţi aici titlul articolului din Gazeta de Cluj şi linkul pentru a vă readuce aminte. Menţionez că răspunsurile dumneavoastră „istorice”, din iulie, au fost preluate şi pe alte saituri.

Universitatea Cluj, terfelita de Primaria Cluj-Napoca

Adresa mea din luna iulie făcea referire la posibilile încălcări ale legii în legătură cu patrimoniul clubului de fotbal „Universitatea Cluj”. Ulterior, s-a dovedit că şi procurorii au descoperit aspecte penale în gestiunea clubului (Aveţi întrebările la care nu aţi vrut să răspundeţi decent, aici, pe saitul ucluj.ro, unde adresa mea a fost publicată.)ari pentru Boc, Waltr si complicii lor

Pe scurt. Pentru că şi Consiliul Local deţine acţiuni la club am insistat să aflu ce demersuri veţi face ca să apăraţi patrimoniul Municipalităţii, devalizat, delapidat, de conducerea clubului. Acum, după patru luni, după ce m-am adresat Gărzii Financiare, aşa cum mi-aţi recomandat, împotriva făptuitorilor care au furat clubul a fost începută urmărirea penală, într-un dosar instrumentat de procurorii DIICOT. Este vorba de acuzaţii extrem de grave.

În acest context, doresc, domnule Boc, să vă mai adresez un set de întrebări. Desigur demersul meu nu va fi în zadar, având în vedere interesul dumneavoastră extraordinar, dovedit în perioada iulie- noiembrie, faţă de patrimoniul oraşului şi faţă de contribuabili în general… Şi în particular în legătură cu „U” şi suporterii lui „U”, duşi în excursie la Poliţie cu ocazia mitingurilor şi amendaţi. Sper că lumea va aprecia, din nou, răspunsurile, la adevărata lor valoare şi importanţă.

Întrebări.

  1. Aţi fost informat că DIICOT instrumentează un dosar în legătură cu devalizarea clubului de fotbal „U” Cluj? Ştiţi că s-a început urmărirea penală în cauză?
  2. Având în vedere că nu aţi procedat la nici o verificare a patrimoniului clubului în perioada „gestiunii Walter”, vă consideraţi complice cu delapidatorii? Există informaţii „răuvoitoare” şi greu de verificat, deocamdată, care vin din partea inamicilor politici, care spun că aţi „protejat” cu bună ştiinţă „dezmăţul penal” de la „U” Cluj, ceea ce ar fi deja de competenţa DNA. Dacă nu sunteţi complice „penal”, vă consideraţi măcar „complice moral”, pentru că aţi închis ochii, luni de-a rândul, la fărădelegile celor ce au condus clubul?
  3. Aţi depus vreo diligenţă pentru a încerca, acum, după începerea urmăririi penale, în al doisprezecelea ceas, recuperarea prejudiciului, financiar şi de imagine, adus clubului? (CL s-a constituit ca parte prejudiciată în cauză? Aţi delegat un jurist să se ocupe de aspectele dosarului? Dacă da, cine? Pentru ca să ştim şi noi, contribuabilii delapidaţi, cui îi putem pune întrebări. Vă reamintesc că dumneavoastră reprezentaţi comunitatea delapidată în afacerea „U”- Petrolul. Vă mai reamintesc că cineva trebuie să reprezinte oraşul în acest dosar.)
  4. Având în vedere că sunt jucători care au fost cedaţi gratuit la Petrolul, nerespectându-se legile în vigoare, ce aţi întreprins, pe plan sportiv, pentru recuperarea de către CL şi, implicit, de către „U” Cluj a prejudiciului? Aţi depus vreun document, în calitate de acţionari ai clubului, vreo notificare la LPF, respectiv FRF, pentru a bloca eventualele transferuri la terţe echipe ale jucătorilor lui „U”, aflaţi acum, abuziv, la Petrolul?
  5. Reţineţi faptul că marca şi denumirea „U”, simbol al oraşului, este deţinută de Consiliul Local? Mai mult, marca este evaluată şi valorează multe milioane de euro. Cunoaşteţi că Florian Walter a deţinut în acelaşi timp funcţii de conducere la „U” şi Petrolul, fapt interzis de regulamente? Ce aţi întreprins pentru a interveni la forurile sportive, a repune lucrurile pe făgaşul normal şi a apăra imaginea lui „U” Cluj, de eventuale scandaluri şi interese mafiote? Vă reproşaţi că sunteţi părtaş la terfelirea numelui „U” Cluj, un simbol al oraşului, pe care trebuia să îl apăraţi? Vă simţiţi vinovat de bălăcărirea istoriei clubului în scandaluri mizere? Aţi întreprins tot ceea ce legile şi regulamentele sportive vă dădeau dreptul, pentru a apăra interesele oraşului şi echipei? Ce aveţi de gând să faceţi în legătură cu aceste aspecte?

V-am fi îndatoraţi dacă ne veţi răspunde la întrebări în această lună calendaristică, înainte de alegeri, având în vedere faptul că angajaţii Primăriei sunt prea ocupaţi cu campania electorală şi cu afaceri particulare pe domeniul public.

Adrian Cinpoeru

 Am mai scris. Îl ştiu pe liberalul Ninja Uioreanu din anii 80 (o povestioară simpatică). Mi s-a părut toată viaţa un tip fals. Am spus-o asta şi aici pe blog şi am fost atacat de prietenii comuni. „Lasă, mă, că e băiat bun!“. Nu e, fraţilor, vă repet! E un derizoriu scormonitor în halbe, care acum îşi arată caracterul.

Vă mai amintiţi cum s-a lansat vârtos în politică şi cum bătea el toba în tribună pe Moina? Da. El era prelungirea pieloasă de sub mustaţa aia şmecheră de cocalar de Ocna Mureş. Îi trebuiau atunci voturi de la „U”-isti. Apoi, vă mai amintiţi cum îşi lingea mucii cu Prodanca în faţă la stadionul Dr Mircea Luca? Îi trebuiau voturi din nou şi s-a dus să îşi facă abonament la „U“.

Dacă vă amintiţi, atunci două ştiri recente:

Uioreanu s-a întreţinut cu Paszkany la concursul de călărie: Am discutat si despre Cluj Arena
Ştiţi cum vorbeşte Horthyke Paszkany cu liberalii? Vă redau, fără glumă, un episod petrecut înaintea alegerilor locale. (e scris pe larg pe ucluj.ro). Marius V33 Nicoară (V- nu e prescurtare de la vreo rachetă nazistă, e prescurtare de la o bombă cu vodcă fabricată de Prodvinalco) s-a dus la Horthyke.
– Să trăieşti, coane Arpi, guvernatorule! Păpa-ţi-aş lături din palme! Te rog nu mai supăra U-iştii că vin alegerile şi ne trebuie voturi.
Paszkany s-a uitat la el lung, ca la o bară pe care dansează minore corupte şi făcute toate amante oficiale. A luat mâna lui Iuliu Scrofu Mureşan şi, făcându-şi evantai cu palma-copită a doctorului miliţian, a grăit, adânc, către Nicoară, trei cuvinte care în viitor vor reprezenta sloganul electoral liberal.
– Taci, mă, Pulă!
Nicoară şi-a pus capul în pământ. Ar fi vrut să mai întrebe. „P“ cu „P“ mare? Sau „p“ cu „p“ mic? Nu a avut curajul că îl zbura Horthyke afară din USL.

Cu ocazia întâlnirii Ninja R33 Uioreanu- Kapdepulany, la recentul concurs de călărie (FOTO1, by Ovi D.), a venit rândul şefului CJ. (R24 e altă bombă de rachiu de la Prodvinalco).
– Stăpâne, Paszkany! Ce fac cu stadionul? Cine joacă pe el?
– Mă, pulă (ăsta e cu „p“ mic că e în creştere, n.a.) ţi-am mai spus cine joacă, nu?
– Da! Să trăiţi!
– Boule! Eşti mai vită ca Scrofu! Şi ăla uită tot timpul…

Ştire de azi.
Uioreanu: “U”, interzisă pe Cluj Arena din cauza datoriilor

În numai o zi, prostituata de duzină Uioreanu s-a executat şi o dă afară pe „U“. Oare aşa e? Sau, de fapt, îi pregăteşte mutatul la Buzău, împreună cu şleahta pesedistă? Poate în trei săptămâni rezolvă pesedistul Walter actele cu omologarea stadionului din Buzău şi cele necesare la ligă şi ne mută acolo… Mai ştii?

Dar ce e mai frumos, e următoarea declaraţie a „U“-istului cu tobă şi abonament care o mută, pe „U“, din Cluj.

“Emil Boc se ascunde după deget, pentru că legea în vigoare nu-i permite să dea bani la două cluburi. Eu îi propun ca, cu o parte dintre banii către Universitatea Cluj, să plătească datoriile la Cluj Arena”

Emil Boc se ascunde după degetul mic, pentru că pe ăla mare trebuie să îl escaladeze o săptămână ca sa-i ajungă până la mijloc.
Vorbind serios, neelucidatul Uioreanu e cu mintea tai-tai şi cale bătută. Adica Boc e vinovat de parcă ar fi stadionul lui, nu al Consiliului Judeţean. Mă, Uioreanu, eşti varză ca AM Prodan (Foto2, by Ovi D.). Nu înţelegi nimic, eşti mincinos, trădător. Eşti neica niema caracter.  Nu ti-e ruşine să îţi baţi joc de tine, de familia ta? Să ne minţi că eşti “U”-ist şi să ne scoţi afară din stadionul nostru? E locul nostru, omule, pe care au jucat generaţii şi au făcut istorie mari campioni ai clubului nostru şi ai României! Ai venit tu din Ocna Mureş, tălâmbule, să ne scoţi afară din casă? Vezi că poate zbori tu acasă, sau ajungi pe la Târgovişte, Doamne fereşte! ca nea Nicu, căci vă vine vremea mintenaş la cum aţi distrus ţara.

Adrian Cinpoeru  

“U” este clubul municipalităţii!

Posted: September 4, 2012 in Numai "U"
Tags: ,

Către Biroul Mass Media
(cu menţiunea că dorim număr de înregistrare pentru această adresă)

Dle primar Emil Boc,

În calitate de jurnalişti vă rugăm să ne răspundeţi la câteva întrebări .

Pentru început câteva precizări:
Luni 3 septembrie, a fost depus la Primăria Cluj cu număr de înregistrare 269850 documentul intitulat “MEMORIU”. Alături de acest document am ataşat opt pagini, cuprinzând aproximativ două sute de semnături ale unei mici părţi dintre numeroşii clujenii care susţin “MEMORIUL”.
Împreună cu documentul am depus şi copiile după două articole (UNU, DOI) în care se demonstrează nulitatea contractului de vânzare a acţiunilor “U” Cluj, încheiat între Consiliul Local şi Florian Walter, în anul 2009.

În rezumat: “în contractul de vânzare a acţiunilor clubului “U”, încheiat în anul 2009, între CL şi numitul Buşcă, zis Walter, era stipulată obligativitatea îndeplinirii a trei condiţii. Altfel contractul nu era valid. Una din condiţii stipula ca municipalitatea să predea cu titlu gratuit licenţa de marcă (denumire, siglă) lui Florian Walter. În anul 2009, CL nu era proprietarul mărcii. De  abia în 2010, conform actelor OSIM, CL a devenit proprietar al mărcii “U” Cluj. Deci una din condiţiile esenţiale pentru ca actul de vânzare să fie valid, în anul 2009, nu a fost îndeplinită. În consecinţă actul de vânzare este nul, mai exact nu există, mai pe româneşte, contractul respectiv e un fâs vârtos şi insignifiant, produs  în comun de părţile implicate cu neruşinare. Municipalitatea este acum obligată să preia înapoi clubul şi să restabilească legalitatea. Mai ales că în calitate de acţionar, Consiliu Local, aşadar implicit cetăţeanul de rând, a fost delapidat, devalizat, prin trecerea abuzivă a activelor clubului la Petrolul.” (din alt articol decât cele depuse cu MEMORIUL http://www.ucluj.ro/editoriale/cinpoeru-boc-boc-la-usa-consiliului-local-i5624.html)

Întrebări:
1. Cunoaşteţi contractul încheiat în 2009 cu Florina Walter, în legătură cu vânzarea acţiunilor clubului “U”?
2. Întrucât una din condiţiile suspensive incluse în contract nu este îndeplinită, contractul există din punct de vedere legal?
3. Dacă acest contract nu există, clubul “U” Cluj trebuie să revină din nou la CL? Este normal să se intre în legalitate?
4, Dacă dumneavostră consideraţi că e important ca lucrurile să reintre în legalitate, cum veţi proceda şi când?

Vă mulţumim,
Liviu Alexa
Adrian Cinpoeru

Mulţumesc, Poli!

Posted: September 3, 2012 in Numai "U"
Tags: ,

Doar o poveste scurtă, pentru început. Spre deosebire de altii, nu am ajuns pe Municipal dus de mânuţă de părinţi. Am ajuns singur, mai tărziu, pentru că am trecut ca majoritatea copiilor, prin anii ’70, pe la grupele lui “U”. Atunci, pentru orice puşti era o mândrie să fii copil de mingi şi te bucurai nespus dacă ajungeai să “serveşti patria”. Aşa am făcut eu cunoştinţă cu galeria lui “U”. De jos din “arenă”, ca şi copil de mingi. De acolo drumul până în tribune era firesc. Pentru un copil, cântecele tribunei erau glasul sirenei. Te cucereau definitiv. În tribună, dacă erai curios şi mai trăgeai cu urechea, auzeai minunatele poveşti ale lui “U”. Auzeai despre generaţii, despre jucători, meciuri, despre galerie şi cântece. Aveam, cred, vreo 12-13 ani atunci când am înţeles că galeriile lui “U” şi a lui Poli Timişoara sunt înfrăţite. Galeria lui Poli era, la mijlocul anilor ’70, mai bine organizată decât cea a lui “U”. Ei erau în “A”, noi în “B”, atunci între ’76-79. De fapt, cele două galerii erau singurele din ţară care aveau cântece, restul erau cu “heirupismul proletar” şi simplele scandări de rigoare. Ţin minte că văzusem la TVR şi un reportaj despre galeria lor, unde am aflat mirat că “Poliştii” ţineau chiar şi repetiţii în cursul săptămânii. Făceau “cor”, ca să sune bine, să se înveţe cântecele. În fine, până la urmă amândouă echipele au o istorie asemănătoare. Sunt studenţeşti şi, în plus, au fost înfiinţate după Primul Război Mondial de români, ca un fel de răspuns, de replică, la cluburile maghiaro-germane (prin tradiţie şi jucători) existente în cele două oraşe.

Apoi “frăţia” s-a rupt. Conducerea lui “U”, dintre anii 85-90, a intrat şi a acceptat să participe la competiţie alături de “cooperativa” lui Dinamo (Moreniul, Victoria, Hunedoara etc). Mulţi dintre suporterii “şepcilor roşii” nu au agreat atunci “cooperativa” şi mizeria de campionat ceauşist. În acea perioadă, mulţi “U”-işti au renunţat să mai meargă la stadion. Lumea s-a îndreptat spre sală, la meciurile de baschet, handbal, volei. Ce rost avea să mergi la fotbal, dacă ştiai că noi câştigăm pe la Hunedoara, ca să dăm punctele lui Dinamo? Unde era fair play-ul şi tradiţia noastră anticomunistă frumoasă? Atunci, timişorenii nu au acceptat să plece capul. Nu au dat meciurile miliţienilor. La un moment dat, Mircea Lucescu, unul dintre “inventatorii cooperativei”, după un meci pierdut de Dinamo la Timişoara,  i-a ameninţat pe gazde că îi retrogradează, şi aşa s-a şi întâmplat. Poli a fost sacrificată la modul mârşav! Firesc, la ei s-a născut, pe bună dreptate, o generaţie anti dinamovistă. La noi, exact invers. La Cluj a crescut o generaţie care a a ajuns să poarte la meciuri fulare alb-roşii şi să îşi strige frăţia cu Dinamo în peluză. Ei nu înţeleg că majoritatea clujenilor nu vor accepta aşa ceva niciodată. Ei nu înţeleg că ăsta e un motiv pentru care media de spectatori scade meci de meci. Ei nu pricep că fac un rău imens lui “U”, dacă vor continua aşa. Eu ştiu câţiva simpatizanţi ai lui Dinamo. Îi înţeleg, îmi sunt prieteni, e treaba lor. Dar şi ei trebuie să priceapă: “U” e “U”!

Ironia istoriei face ca Poli să fie distrusă de un patron “frate”, Iancu fiind rapidist. Noi la fel, Walter fiind dinamovist (şi galeria Rapidului era înfrăţită în anii 70-80 cu cele ale lui “U” şi Poli). Şi Iancu şi Walter au poposit în oraşele noastre şi pentru că, cică, galeriile erau înfrăţite cu cele bucureştene. Ne-au tras miticii câte-o frăţie peste felinare de nu ne mai adunăm nici noi, nici “Poliştii”, vreo cinci ani. Asta aşa, de învăţătură de minte!

Şi cu toată că această poveste a frumoasei frăţii dintre suporterii lui “U” şi ai lui “Poli” s-a spulberat la modul ruşinos, mai ales pentru noi pentru că noi am cam greşit, “Poliştii” au făcut un gest frumos. La meciul din ultima etapă din campionatul judeţean, ei au afişat un banner cu mesajul “ALĂTURI DE U CLUJ” (Foto). E un gest frumos de solidaritate şi de încurajare. Noi acum trecem prin momente prin care ei au trecut deja, fiindcă nişte imbecili vor să ne mute echipa din Cluj… Ei au luat-o de la capăt, cu echipă în ligile inferioare după falimentul provocat. Timişorenii ştiu cât ne este de greu, au înţeles şi au ştiut să facă un gest minunat. Pentru toate acestea: MULŢUMESC POLI!

FOTO: http://www.druckeria.ro/


Adrian Cinpoeru